2ra-1289/18 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-1289/18 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1289/2018

Prima instanță: Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău (V.Hadîrca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L.Bulgac, M.Anton, D.Dașchevici,)

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Dumitru Visternicean

Victor Burduh

examinând, recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Munteanu

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017,

c o n s t a t ă :

La 05 ianuarie 2016 Ivan Munteanu, reprezentat de avocatul Radu

Dumneanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a R. Moldova

cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale procuraturii și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a indicat că prin ordonanța procurorului Procuraturii

Centru, mun.Chișinău, Filip Mărgineanu, din 12 decembrie 2014 emisă în baza

plîngerii lui Andrei Chiriac, a fost pornită în privința reclamantului urmărirea

penală conform art.190 alin.5 Cod penal. Prin ordonanța din 12 mai 2015 a fost

recunoscut în calitate de bînuit, iar prin ordonanțele din 10 august 2015 a fost pus

sub învinuire, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.5

Cod penal, cu dispunerea anunțării în căutare și reținerea ulterioară.

La data de 11 septembrie 2015, în rezultatul adresării cererilor succesive

procurorului ierarhic superior în care s-a indicat despre ilegalitatea pornirii

urmăririi penale, punerea sub invinuire și anunțarea în căutare a reclamantului, a

fost emisă ordonanța de eliberare, iar la 16 septembrie 2015 s-a dispus scoaterea

acestuia de sub urmărire penală și clasarea procesului penal, pe motivul lipsei

elementelor infracțiunii.

A menționat că, prin pornirea urmăririi penale în baza plîngerii unei persoane,

care nu a fost preîntîmpinată de răspundere penală pentru denunțul calomnios,

tragerea la răspundere penală a reclamantului, anunțarea în căutare și dispunerea

1

reținerii acestuia, în lipsa temeiurilor prevăzute de lege, care permit declanșarea

mecanismului de aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere și limitarea

drepturilor și libertăților persoanei protejate de legislație, i-au fost cauzate suferințe

psihice, cît și prejudiciu material determinat de necesitatea deplasării sistematice în

Republica Moldova din Federația Rusă, unde la moment își are locul de trai,

precum și angajarea unui avocat pentru acordarea asistenței juridice în cadrul

cauzei penale.

Consideră că acțiunile sale au fost calificate eronat de către organul

procuraturii prin prisma art.190 alin.5 Cod penal, din motiv că între Ivan Munteanu

și presupusa victimă existau doar relații civile, care nu permit intervenirea

reprezentanților organelor de urmărire penală, deoarece soluționarea litigiului

apărut este de competența instanței de judecată.

Solicită repararea prejudiciului material ce constă din cheltuielile de transport

suportate pentru deplasarea la organul de urmărire penală în sumă de 1027,70 Euro

și cheltuielile de asistență juridică acordată în cadrul cauzei penale în sumă de

20 500 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei și compensarea

cheltuielilor de asistență juridică acordate în prezenta cauză în sumă de 11 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 21 martie 2016, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Munteanu reprezentat

de avocatul Radu Dumneanu, împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a R. Moldova cu privire la

încasarea prejudiciului material și moral și cheltuielile de asistență juridică. S-a

încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în

beneficiul lui Ivan Munteanu prejudiciul moral în sumă de 7 000 lei. S-a încasat

din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul

lui Ivan Munteanu cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru asistența

juridică, suma de 11 000 lei, în rest acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 au fost admise

apelurile declarate de Ivan Munteanu, reprezentat de avocatul Radu Dumneanu,

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a R. Moldova,

casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 21 martie 2016 în partea

reparării prejudiciului moral și încasării cheltuielilor de asistență juridică suportate

în cauza penală, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care s-a încasat

din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui

Ivan Munteanu suma de 11 000 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

suportate în cauza penală și suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest,

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 21 martie 2016, s-a menținut.

La 08 august 2016 de către Ivan Munteanu, reprezentat de avocatul Radu

Dumneanu, a fost declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16

iunie 2016, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii.

La 09 septembrie 2016 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016, solicitînd admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărîri

noi de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 02 noiembrie 2016 s-au admis

recursurile declarate de Ivan Munteanu și Ministerul Justiției, s-a casat integral

2

decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 cu restituirea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d.184-191,

Vol.I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 s-au respins cererile de

apel depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală a R. Moldova. S-a

admis parțial apelul declarat de Ivan Munteanu, reprezentat de avocatul Radu

Dumneanu. S-a casat parțial hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 21

martie 2016, în partea respingerii cererii de încasare a cheltuielilor de asistență

juridică, și în această parte s-a adoptat o nouă hotărîre prin care s-a încasat în

beneficiul lui Ivan Munteanu de la Bugetul de Stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 20 500 lei. În rest hotărîrea

s-a menținut fără modificări (f.d.224-234, Vol.I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel, cu referire la circumstanțele cauzei, a

reținut că Ivan Munteanu, ilegal a fost urmărit penal și lipsit de posibilitatea de a se

deplasa liber, iar toate împrejurările denotă clar că în urma intentării procesului

penal, prin acțiunile organului de urmărire penală a Inspectoratului de Poliție

Centru, mun.Chișinău și a Procuraturii Centru, mun.Chișinău, lui Ivan Munteanu,

i-a fost încălcat dreptul fundamental la libertate și dreptul de a nu fi urmărit ilegal,

în lipsa unei fapte infracționale, acțiuni ce cad sub incidența prevederilor Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25

februarie 1998.

Totodată, instanța de apel a conchis că în finalul acțiunilor de urmărire penală

s-a constat lipsa în acțiunile lui Ivan Munteanu a elementelor infracțiunilor

incriminate, ultimului, i-au fost lezate drepturile și libertățile apărate de lege în

lipsa certitudinii comiterii de către acesta a acțiunilor prevăzute de legea penală.

Instanța de apel a remarcat că, referitor la cheltuielile pentru deplasarea lui

Ivan Muntean din Federația Rusă, or.Moscova în Republica Moldova la organul de

urmărire penală în legătură cu citarea sa, nu s-a confirmat faptul că pînă la data

recunoașterii sale în calitate de bănuit, cu participarea sa au fost petrecute anumite

acțiuni de urmărire penală și că deplasarea în Republica Moldova a avut loc anume

la chemarea organului de urmărire penală, nefiind prezentate probe admisibile și

pertinente în sensul art.121 și art.122 Cod de procedură civilă.

Referitor la încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică în cauza penală,

instanța de apel a stabilit că Ivan Munteanu a suportat cheltuieli în mărime de

20 500 lei.

La 09 august 2017 de către Ivan Munteanu, reprezentat de avocatul Radu

Dumneanu, a fost declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18

mai 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 decembrie 2017 s-a admis

recursul declarat de reprezentantul lui Ivan Munteanu, avocatul Dumneanu Radu,

și s-a casat integral decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 și parțial

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 21 martie 2016, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Munteanu, reprezentat de

avocatul Dumneanu Radu, împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a R. Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral și

3

material, în partea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată în sumă de

11 000 lei, cu emiterea în această parte a unei hotărîri prin care s-a încasat din

contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui

Ivan Munteanu prejudiciul material suportat în legătură cu acordarea asistenței

juridice în cadrul cauzei penale în sumă de 20 500 lei și cheltuielile de judecată cu

titlu de asistență juridică în prezenta cauză în mărime de 11 000 lei. În partea

prejudiciului moral, hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 21 martie

2016, s-a menținut, în rest, acțiunea s-a respins (f.d.33-43, Vol.II).

La 09 februarie 2018, Ministerul Justiției al Republicii Moldova, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 și hotărîrii Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 21 martie 2016, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea

să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, art.432 alin.1, 2 lit.c) Cod de procedură civilă, a apreciat

arbitrar poziția participanților la proces și a probelor anexate la dosar, art.432 alin.4

Cod de procedură civilă.

A indicat că la examinarea pricinii instanța de apel la primirea soluției

judecătorești a aplicat eronat normele de drept material ce ține de încasarea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești or, pentru aplicabilitatea prevederilor

Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 2018, necesită de a fi întrunite cumulativ

(minim o condiție) atît circumstanțele prevăzute de art.6 – dreptul la repararea

prejudiciului, cît și art.3 – cazurile de reparare a prejudiciului material și moral.

Astfel, normele legale în cauză sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat. În

această ordine de idei este important și necesar să se constate ilegalitatea actului

procedural emis de organul de drept. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act

judecătoresc de dispoziție irevocabilă că acțiunile întreprinse de către organul de

urmărire penală sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent

de faptul dacă este vinovată sau nu persoana.

A menționat că în sensul prevederilor enunțate rezultă expres că, pentru

angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de

urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale, și anume existența faptei

ilicite or, nu orice acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea

statului. La materialele cauzei nu există nici un act procedural definitiv și

irevocabil a judecătorului de instrucție, sau a organului ierarhic superior, prin care

s-a stabilit ca fiind ilegale acțiunile organului de urmărire penală.

Instanța de apel a aplicat eronat art.94 alin.1 Cod de procedură civilă, care

prevede expres, că dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se

compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, iar

pîrîtului, proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

A menționat că, instanțele judecătorești inferioare la emiterea soluției

judecătorești nu au evitat subiectivismul inerent evaluării mărimii despăgubirilor

acordate, nu au menținut echilibrul între interesele individuale ale persoanei și

interesele generale ale întregii societăți, fapt ce a sărăcit în mod nejustificat bugetul

de stat or, aplicarea eronată de către instanța de judecată a normelor de drept

material are un efect nociv nu doar pentru societate cît și pentru cadrul legal, din

motiv că se creează un precedent care cu trecerea timpului este tot mai greu de

4

remediat.

Instanța de apel neîntemeiat și nejustificat a dispus încasarea în beneficiul lui

Ivan Munteanu a sumei de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în condițiile în

care prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de aplicabilitate a Legii

nr.1545-XIII din 25 februarie 2018 or, reieșind din aceste circumstanțe nici nu

există temei de a se dispune încasarea acestui prejudiciu.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 18

mai 2017 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 03

octombrie 2017 (f.d.239, Vol.I), la materialele cauzei (f.d.234, Vol.I, Verso), fiind

mențiunea că reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

C.Cachița, la data de 31 ianuarie 2018 a făcut cunoștință cu decizia Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2017, circumstanțe în care confirmă că recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova la 09 februarie 2018 este depus în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 30 mai 2018, în adresa lui Munteanu Ivan și Procuratura Generală a fost

expediată copia recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă referințe nu au fost

depuse.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, este inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

5

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

6

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art.art.270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Dumitru Visternicean

Victor Burduh

7