2ra-148/18 — cu privire la constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-148/18

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Zavalinîi și

Olesei Zavalinîi împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire

la constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017, prin care

a fost admis apelul declarat de Vasile Zavalinîi și Olesea Zavalinîi, casată

hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 23 iunie 2017 și emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 23 martie 2017, Vasile Zavalinîi și Olesea Zavalinîi au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire constatarea la

încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că la 28 octombrie 2011, Departamentul

Poliției de Frontieră al MAI a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria

Leova împotriva lui Vasile Zavalinîi cu privire la evacuarea lui și a persoanelor cu

care acesta locuiește din apartament.

Menționează că prin încheierea Judecătoriei Leova din 29 iunie 2012, în

proces a fost atrasă în calitate de copârât Olesea Zavalinîi.

Mai invocă că prin hotărârea Judecătoriei Leova din 5 octombrie 2012,

acțiunea Departamentului Poliției de Frontieră al MAI împotriva lor privind

evacuarea din spațiul locativ, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Explică că la 3 decembrie 2012, Departamentul Poliției de Frontieră al MAI

a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Leova din 5 octombrie 2012,

solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral.

1

La fel, remarcă că prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 mai 2014, apelul

declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al MAI a fost admis, casată integral

hotărârii Judecătoriei Leova din 5 octombrie 2012, cu trimiterea pricinii la

rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.

Notează că examinarea pricinii nominalizate are loc până în prezent.

Relevă că din momentul înaintării cererii la Judecătoria Leova la

28 octombrie 2011 și până la 20 martie 2017, au trecut 5 ani și 3 luni, ceea ce

constituie o perioadă excesiv de îndelungată.

Afirmă că acest termen de examinare îndelungată a cauzei a dus la crearea

unei stări de incertitudine, stres și disconfort moral.

Consideră că suma de 190 500 lei va fi suficientă pentru despăgubirea

suferințelor morale, a frustrărilor, lipsurilor și șocurilor emotive.

Își întemeiază pretențiile în baza Legii nr. 87 din 1 iulie 2011, art. 166, 167

CPC și art. 6 CEDO.

Solicită admiterea acțiunii și repararea din contul statului, prin intermediul

Ministerului Justiției al RM, a prejudiciului moral în sumă de 190500 lei.

În cadrul ședinței de judecată din 30 mai 2017, Vasile Zavalinîi și Olesea

Zavalinîi, reprezentați de avocatul Denis Crivceanschi au înaintat cerere de

concretizare a cerințelor solicitând admiterea acțiunii, recunoașterea încălcării

termenului rezonabil de examinare a cauzei, repararea din contul statului, prin

intermediul Ministerului Justiției al RM, a sumei de 190500 lei, în calitate de

prejudiciul moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul ședinței de judecată din 23 iunie 2017, reprezentantul

reclamanților, avocatul Denis Crivceanschi a depus o altă cerere de concretizare a

cerințelor, invocând aceleași temeiuri de fapt și de drept ca și în cererea

precedentă.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 23 iunie 2017,

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017 a fost admis

apelul declarat de Vasile Zavalinîi și Olesea Zavalinîi, casată hotărârea

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 23 iunie 2017 și emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost admisă.

A fost constatată încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

A fost încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

RM, în beneficiul lui Vasile Zavalinîi și Olesea Zavalinîi prejudiciul moral în

mărime de 2000 lei.

La 16 noiembrie 2017, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2017, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

În opinia recurentului, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a

aplicat eronat normele de drept material, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.

Afirmă că justețea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina

circumstanțelor cauzei și cu referință la următoarele criterii de apreciere:

complexitatea cauzei, comportamentul părților care include aprecierea

2

comportamentului reclamantului și a autorităților și miza (interesul) pentru

reclamant.

Astfel, consideră că instanța de apel la soluționarea litigiului urma să țină

cont de raportul din 20 aprilie 2017, prezentat de către Judecătoria Cimișlia sediul

Leova, din care rezultă că judecarea cauzei din speța principală, începând cu

31 octombrie 2011 s-a datorat neprezentării la ședințele de judecată a părților la

proces, înaintării nenumăratelor cereri de amânare, inclusiv 8 cereri de amânare din

partea reprezentantului pârâților, demersurilor din partea părților la proces,

repartizării repetate a cauzei unui alt judecător, contestării încheierii de a nu da

curs cererii de chemare în judecată, contestării hotărârii, iar ulterior a deciziei

instanței de apel pe cauza dată, restituirii cauzei la Curtea de Apel Cahul, spre

examinare în alt complet de judecată, precum și restituirii cauzei la rejudecare în

instanța de fond în alt complet de judecată.

Referindu-se la prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie

2011, remarcă că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut

loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de

reparare a prejudiciului.

La caz, însă, potrivit raportului prezentat de instanța de judecată care

soluționează litigiul, examinarea cauzei a fost amânată în majoritatea cazurilor la

cererea reprezentantului pârâților.

Drept urmare, susține că nu sunt careva temeiuri pentru a invoca

tergiversarea examinării cauzei exclusiv din vina autorităților statului. Or, însăși

respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de judecată naționale, cu

asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept

tergiversare a examinării cauzei.

Consideră că instanța de apel neîntemeiat a încasat din contul bugetului de

stat în beneficiul lui Vasile Zavalinîi și Olesea Zavalinîi suma prejudiciului moral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 7 noiembrie 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoare (f. d. 126),

iar careva date despre recepționarea acesteia de către recurent lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie

2017, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

3

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

4