2ra-1014/18 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei și executare a hotărârii judecătorești în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Guțan dosarul nr. 2ra-1014/18

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

6 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Nuca,

reprezentat de avocatul Elena Stănilă împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecare a cauzei și executare a hotărârii judecătorești în

termen rezonabil, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 8 februarie 2018 prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

menținută hotărârea judecătoriei Chișinău sediul Centru din 17 august 2017, prin

care a fost admisă parțial acțiunea

constată:

La 24 mai 2017, Anatolie Nuca, reprezentat de avocatul Elena Stănilă a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM și

Ministerului Finanțelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecare a cauzei și executare a hotărârii judecătorești în termen rezonabil,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 29 mai 2007, a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al RM și Oficiului de Executare Cahul

cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, motivând că la

24 februarie 2005 a cumpărat de la Oficiul de Executare Cahul în urma unei

licitații apartamentul nr. 3 din str. M. Costin 6 or. Cahul la prețul de 60000 lei,

înregistrând la 10 martie 2005 la OCT dreptul de proprietate.

Comunică că ulterior, a fost radiat dreptul lui de proprietate asupra bunului

imobil menționat, în temeiul hotărârii Judecătoriei Cahul din 28 martie 2006, fiind

lezate drepturile Mariei Chiriac și lui Ion Chiriac.

1

Menționează că în urma anulării rezultatelor licitației, i-a fost restituit prețul

pentru imobil în sumă de 60000 lei.

Astfel, fiind îndreptățit, ca cumpărător de bună – credință, la repararea

prejudiciului cauzat prin actul juridic nul, conform prevederilor art. 14 alin. (1) și

219 alin. (3) Cod civil, a intentat împotriva Ministerului Justiției al RM și Oficiului

de Executare Cahul inclusiv capătul de acțiune privind despăgubiri morale, fiind

admise la suma de 14916 lei cu titlu de devalorizare a banilor în procesul de

inflație și 79,90 lei pentru achitarea serviciilor OCT.

Menționează că despăgubirea a fost încasată de la Oficiul de Executare

Cahul, deoarece pe perioada 28 februarie 2005 - 6 martie 2007, dânsul a fost în

imposibilitate de a beneficia de suma de 60000 lei achitată în contul imobilului

menționat.

Subliniază că pretențiile menționate au devenit irevocabile în temeiul

deciziei Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie 2011, iar la 28 aprilie 2011,

i-a fost eliberat titlul executoriu cu nr. 2-951/2009 privind încasarea de la Oficiul

de Executare Cahul a sumei cu titlu despăgubiri 14995 lei.

Remarcă că din anul 2011 până în prezent, suma indicată este neexecutată.

Relatează că din 28 aprilie 2011 până la 16 iulie 2012, dânsul a așteptat

executarea benevolă a sumei de 14995 lei de către Oficiul de Executare Cahul, iar

la 23 noiembrie 2011, a adresat Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

cerere privind desemnarea executorului în scopul executării documentului.

Afirmă că la 22 martie 2012, s-a adresat cu acțiune civilă la Judecătoria

Cahul cu cerința de a fi înlocuit debitorul - Oficiul de Executare Cahul cu

succesorul în drepturi, deoarece sistemul de executare silită a fost reformat, iar

Oficiul de Executare Cahul a fost dizolvat și eliberarea unui nou titlu executoriu.

Notează că la 16 iulie 2012, neavând un răspuns la cererea adresată Uniunii

Executorilor, a adresat Ministerului Justiției al RM o cerere prin care a solicitat

executarea documentului executoriu în cauză.

Susține că prin încheierea Judecătoriei Cahul din 20 iunie 2012 a fost

dispusă înlocuirea Oficiului de Executare Cahul cu Ministerul Justiției al RM, fiind

respinsă cerința cu privire la eliberarea unui nou titlu executoriu.

Astfel, la 20 august 2012, dânsul a fost înștiințat de Ministerul Justiției al

RM la cererea din 16 iulie 2012, precum că Ministerul nu este de acord cu

încheierea Judecătoriei Cahul din 20 iunie 2012 a contestat la 2 august 2012

încheierea în cauză, motiv ce suspendă executarea documentului executoriu,

restituind documentul executoriu în adresa lui.

Menționează că prin decizia Curții de Apel Cahul din 15 noiembrie 2012 a

fost casată integral încheierea din 20 iunie 2012, pricina civilă fiind restituită spre

examinare în fond în alt complet de judecată cu necesitatea atragerii în proces a

persoanelor ce poartă răspundere pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.

Indică că prin încheierea Judecătoriei Cahul din 16 aprilie 2013 au fost

respinse cererile lui Anatolie Nuca integral, iar prin decizia Curții de Apel Cahul a

fost casată încheierea din 16 aprilie 2013 cu restituirea pricinii spre rejudecare în

fond cu necesitatea atragerii în proces a Ministerului Finanțelor al RM.

2

Ulterior, în cadrul examinării acțiunii privind înlocuirea debitorului cu

succesorul în drepturi, dânsul a depus cerere de majorare a sumei prejudiciului

moral în cuantum de 100000 lei, având în vedere faptul că se tergiversează

executarea documentului executoriu, la acel moment fiind mai mult de 3 ani de

zile.

Mai notează că fiind examinate în cumul ambele capete de cerințe, prin

încheierea Judecătoriei Cahul din 25 iulie 2014 a fost admisă parțial cererea lui

Anatolie Nuca privind înlocuirea debitorului Oficiul de Executare Cahul cu

succesorul în drepturi și încasarea din bugetul statului a prejudiciului material și

moral, și respectiv a fost înlocuit debitorul Departamentul de Executare Cahul în

documentul executoriu nr. 2-951/09 din 23 noiembrie 2009 cu succesorul său în

drepturi Ministerul Finanțelor al RM. A fost respins capătul de cerere privind

încasarea din bugetul statului a prejudiciului material și moral în cuantum de

100000 lei, motivând ca imposibil de a examina incidente de procedură și

examinarea separată a cerinței de încasare a prejudiciului de 100000 lei în

procedură separată în temeiul prevederilor din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Susține că prin decizia Curții de Apel Comrat din 29 aprilie 2015 încheierea

Judecătoriei Cahul din 25 iulie 2014 a fost menținută.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art.20, 53 din Constituția RM,

art. 9, 11, 14, 1423 Cod civil, art. 2, 5 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, art.

166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a pricinii, constatarea faptului încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

cauzat prin această încălcare în sumă de 100000 lei, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Chișinău sediul Centru din 17 august 2017 a fost

admisă parțial acțiunea, constatată încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii Judecătoriei Cahul din 23 noiembrie 2009, încasat de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui

Anatolie Nuca suma de 3000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral

cauzat.

În rest, acțiunea în partea constatării încălcării dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei a fost respinsă ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 februarie 2018 a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiție al RM și menținută hotărârea primei instanțe.

La 26 martie 2018, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și

a hotărârii primei instanțe în partea admiterii parțiale a acțiunii înaintată de

Anatolie Nuca, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca

tardivă.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată și hotărârea

primei instanțe în partea admiterii parțiale a acțiunii, considerându-le neîntemeiate.

3

Având în vedere prevederile art. 239 și 373 alin. (1) CPC, constată că

instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, eronat

a interpretat dreptul material prevăzut de Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Subliniază că instanța de fond și instanța de apel nu au luat în considerație

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, pe care le consideră

constatate și nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente.

Reiterează că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în funcție de factorii

precum sunt durata neexecutării, miza litigiului, circumstanțele personale ale

reclamantului, decide în fiecare caz în parte, dacă este cazul să fie acordată

despăgubire pentru dauna morală sau dacă simpla constatare a violării poate fi

suficientă.

Evidențiază că acordarea prejudiciului moral conform prevederilor din Lega

nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu conține o regulă generală, dar o excepție de la această

regulă, care necesită a fi confirmată prin anumite criterii bine definite.

Menționează că din 29 aprilie 2015, când a fost pronunțată decizia Curții de

Apel Comrat, Anatolie Nuca a avut posibilitate de a se adresa organelor

responsabile de executarea hotărârii judecătorești.

Respectiv, omisiunea intimatului de a întreprinde acțiuni inevitabile

realizării dreptului său determină lipsa responsabilității statului.

Consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de

fapt și de drept pe care se întemeiază apelul declarat de Ministerul Justiției al RM.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 26 martie 2018 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

8 februarie 2018, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Dumitru Mardari

Luiza Gafton

5