2ra-1287/18 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea in tremen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1287/18 Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) Z. Talpalaru Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros Î N C H E I E R E 04 iulie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Luiza Gafton Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Galițchi Alexei, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Galițchi Alexei împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, prin care a fost respins apelul declarat de către Galițchi Alexei și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie 2018, c o n s t a t ă : La 28 septembrie 2017 Galițchi Alexei, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că la 29 mai 2017 a înaintat la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani cerere de chemare în judecată în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea cheltuielilor de judecată. A menționat că contrar art. 4 alin. (4) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, care prevede că cererea de chemare în judecată se examinează de instanța de judecată sesizată în cel mult 3 luni de la depunerea sa, instanța a examinat cererea de chemare în judecată tocmai la 26 septembrie 2017, cu încălcarea termenului stabilit de legea menționată.

1 A relatat că astfel instanța i-a încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei. Reclamantul Galițchi Alexei a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea din bugetul de stat a sumei de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie 2018, acțiunea înaintată de Galițchi Alexei a fost respinsă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că de la 29 mai 2017 și până la 28 iunie 2017 cauza s-a aflat în procedura de soluționare obligatorie pe cale amiabilă a pretențiilor, iar excluzând termenul în care s-a desfășurat medierea judiciară, acțiunea a fost examinată într-un termen mai mic de 3 luni de zile.

Astfel, prima instanță a concluzionat că nu s-a constatat încălcarea termenului rezonabil la examinarea cauzei. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, a fost respins apelul declarat de către Galițchi Alexei și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 ianuarie 2018. La 02 mai 2018 Galițchi Alexei, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă. Recurentul în motivarea recursului a menționat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

A specificat că prin tergiversarea intenționată a examinării cauzei, i s-au încălcat drepturile și libertățile sale. Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 29 martie 2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc. În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Recursul a fost declarat la 02 mai 2018, respectiv se consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. 2 Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

3 În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Galițchi Alexei, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se declară inadmisibil recursul înaintat de Galițchi Alexei, reprezentat de avocatul Daniliuc Nicolae.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Luiza Gafton Dumitru Mardari 4