2ra-163/18 — încasarea datoriei

prima instanță: N. Pasecinic dosarul nr. 2ra-163/18

(Judecătoria Buiucani mun. Chișinău)

instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, Vl. Clima

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Mihalachi Lilia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vicol Corina

împotriva Liliei Mihalachi cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Mihalachi Lilia și menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 15 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 28 aprilie 2016 Vicol Corina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Liliei Mihalachi cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în luna februarie 2013 i-a

împrumutat pîrîtei suma de 420 euro și i-a transmis un lot de haine (pentru femei,

bărbați, copii) în sumă totală de 16 000 lei. Conform înțelegerii verbale pîrîta s-a

obligat să restituie sumele datorate cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 4 luni

de la data împrumutului.

Reclamanta a menționat că pe parcursul anului 2013 Mihalachi Lilia nu i-a

restituit datoria, motivînd neexecutarea obligației prin lipsa mijloacelor financiare.

În luna februarie 2014 a depus o plîngere la Inspectoratul de Poliție Botanica

împotriva Liliei Mihalachi pe faptul nerestituirii sumei datorate. Fiind citată să se

prezinte la Inspectoratul de Poliție Botanica pentru a da explicații pe marginea

plîngerii depuse, Mihalachi Lilia a recunoscut existența datoriei, în cest sens

întocmind în incinta inspectoratului o recipisă, prin care s-a obligat să restituie

Corinei Vicol suma de 420 euro, în fiece lună cîte 100 euro începînd cu luna martie

2014 și marfa (valoarea) în sumă de 16 000 lei pînă la data de 01 aprilie 2014. Pîrîta

i-a restituit doar 10330 lei.

Reclamanta a relatat că începând cu luna ianuarie 2016 a contactat telefonic

pîrîta de nenumărate ori și i-a solicitat să-i restituie datoria, însă ultima a refuzat,

fapt ce a condiționat adresarea sa în instanța de judecată pentru restituirea datoriei.

Solicită reclamanta încasarea de la Mihalachi Lilia în beneficiul său a sumei

datorate de 420 euro și de 5670 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 15 noiembrie 2016,

acțiunea a fost admisă. S-a dispus încasarea de la Mihalachi Lilia în beneficiul

Corinei Vicol a datoriei în sumă de 420 euro și 5 670 lei, precum și a cheltuielilor

pentru asistență juridică în sumă de 2500 lei și a taxei de stat în sumă de 456,31 lei.

Mihalachi Lilia a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitînd

casarea ei și emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2017 a fost respins apelul

declarat de Mihalachi Lilia și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 31 octombrie 2017 Mihalachi Lilia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi

hotărîri prin care a respinge acțiunea.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a normelor de drept

material, precum și faptul că nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele pricinii. Recurenta a menționat că instanțele nu s-au expus asupra

faptului că lotul de haine a fost restituit intimatei, ceea ce o degrevează de obligația

pecuniară de restituire a sumei pretinse.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentei

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul se consideră a fi depus în

termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Mihalachi Lilia în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihalachi Lilia nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

2

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Mihalachi Lilia.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Mihalachi Lilia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

3