2rac-102/18 — incasarea datoriei

dosarul nr. 2rac-102/18

prima instanță: S. Stratan

(Judecătoria Botanica mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Societatea

Comercială „Niconali” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Vladincor” împotriva Societății Comerciale „Niconali”

Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul depus de Societatea Comercială „Niconali” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărîrea din 16 mai 2016 a Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 martie 2016 SRL „Vladincor” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SC „Niconali” SRL cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la comanda pîrîtului a livrat marfă conform

facturilor fiscale în valoare totală de 426 586, 91 lei și pretenții din partea pîrîtului

nu au fost înaintate. Pînă la moment pentru marfa primită nu s-a achitat. A susținut

că datoria SC „Niconali” SRL față de SRL „Vladincor” constituie suma de 426 586,

91 lei.

A menționat că la 20 ianuarie 2016 a expediat în adresa pîrîtului SC

„Niconali” SRL reclamație, prin care a solicitat achitarea datoriei existente, însă nu

a primit răspuns.

A solicitat reclamantul încasarea de la pârât în beneficiul său a datoriei în

sumă de 426 586, 91 lei, a penalității în mărime de 50 000 lei, a cheltuielilor de

judecată în sumă de 14 350 lei - cu titlu de asistență juridică și 3 000 lei – cu titlu

de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat.

Prin hotărârea din 16 mai 2016 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău

acțiunea a fost admisă integral: s-a încasat de la SC „Niconali” SRL în beneficiul

SRL „Vladincor” suma de 426 586,91 lei cu titlu de datorie și suma de 50 000 lei cu

titlu de penalități de întârziere; s-a încasat de la SC „Niconali” SRL în beneficiul

SRL „Vladincor” suma de 17 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

SC „Niconali” SRL a depus apel împotriva hotărîrii primei instanțe,

solicitând repunerea apelului în termenul de atac, casarea hotărîrii primei instanțe cu

remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea și repus în termen apelul depus de SC „Niconali” SRL.

Prin decizia din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul depus de SC „Niconali” SRL și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 19 ianuarie 2018 SC „Niconali” SRL a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emitere unei noi

hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că în instanța de fond cauza a fost

examinată fără citarea pîrîtului.

La fel, s-a invocat depunerea cererii de chemare în judecată cu omiterea

termenul de prescripție extinctivă. În acest sens, a menționat că livrările litigioase

au avut loc în perioada noiembrie 2012 – ianuarie 2013, iar acțiunea a fost depusă în

luna martie 2016. Iar, instanța de apel neîntemeiat a concluzionat și a interpretat

prevederile art. 575 alin. (1) Cod Civil, menționînd că creditorul are dreptul de a

pretinde oricînd executarea obligației, iar debitorul este îndreptățit să o execute.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data 19 ianuarie

2018 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de SC „Niconali” SRL în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

2

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Niconali” SRL nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SC „Niconali” SRL.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

3

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea Comercială „Niconali” Societate cu

Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

4