2ra-366/18 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-366/18

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău

Judecător: O. Cernei

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Clima și E. Palanciuc

Î N C H E I E R E

7 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele completului Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

examinînd admisibilitatea recursului declarat de Stoica Victor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Godoroja

Vitalie împotriva lui Stoica Victor cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Stoica Victor prin intermediul avocatului Micu Andrei,

fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016,

A C O N S T A T A T:

La 8 iunie 2016, Godoroja Vitalie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Stoica Victor cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că la 12 februarie 2013 a oferit lui Stoica Victor

un împrumut în sumă de 183000 Euro, cu termen de rambursare 2 aprilie 2014, cu

scopul demarării unei afaceri, iar raporturile respective au fost consemnate într-o

recipisă.

Reclamantul a mai precizat că împreună cu soția sa, au încheiat un contract de

credit cu o instituție financiară, pentru acordarea unui împrumut în mărime de 183000

euro, garantînd restituirea acestuia prin gajarea propriului imobil (casa de locuit).

Suma împrumutată de la instituția financiară a fost contractată pentru Stoica Victor.

Godoroja Vitalie a mai menționat că solicitările exprimate în adresa lui Stoica

Victor privind rambursarea benevolă a sumei datorate, nu au avut rezultate. Prin

urmare, încercările de soluționare a litigiului pe cale amiabilă au fost epuizate, Stoica

Victor eschivîndu-se să-și onoreze obligațiile.

Solicită reclamantul încasare din contul lui Stoica Victor în beneficiul său a sumei

1

de 183000 euro – cu titlu de datorie, suma de 28822 euro – cu titlu de dobânda de

întârziere și cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 octombrie 2016,

cererea de chemare în judecată depusă de Godoroja Vitalie împotriva lui Stoica Victor

cu privire la încasarea datoriei, a dobînzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată a

fost admisă parțial. S-a dispus încasarea din contul lui Stoica Victor, în beneficiul lui

Godoroja Vitalie suma de 183000 euro – cu titlu de datorie, suma de 28822 euro – cu

titlu de dobânda de întârziere și suma de 10000 lei – cu titlu de taxa de stat, în total

suma de 211822 euro, convertiți în valuta națională la momentul executării hotărârii

judecătorești, conform cursului oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova și

10000 lei. S-a dispus încasarea din contul lui Stoica Victor, în beneficiul statului suma

de 15000 lei – cu titlu de taxă de stat (f.d. 123, 129-133).

La 18 noiembrie 2016, Stoica Victor prin intermediul avocatului Micu Andrei a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 19 octombrie 2016, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de Godoroja Vitalie să fie respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017, a fost respins apelul

declarat de Stoica Victor prin intermediul avocatului Micu Andrei, fiind menținută

hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016 (f.d. 177, 178-

183).

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 5 ianuarie 2018 Stoica Victor a

contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, cu remiterea cauzei pentru rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului s-a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind

încălcate normele de drept procedural prin faptul că hotărîrea primei instanțe a fost

adoptată în lipsa pîrîtului-recurent.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de

Apel Chișinău din 16 octombrie 2017, prin care a fost expediată copia decizie instanței

de apel în adresa părților (f.d 184), fiind recepționată de către recurent la 13 noiembrie

2017 (f.d. 201).

Prin urmare, Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet

din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de

pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 2 februarie 2018, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

2

Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția față

de temeiurile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probante și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Prin urmare, se reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu pot

constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa

cum formal invocă recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

3

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, recursul trebuie să

fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

când în recursul declarat de Stoica Victor asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Stoica Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Stoica Victor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

4