3ra-45/18 — contestarea actului administrativ

3ra-45/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: A. Bostan dosarul nr.3ra-45/18

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu, Mariana Pitic, Luiza Gafton, Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Volta”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Volta” împotriva Consiliului Concurenței, intervenient accesoriu Societatea

cu răspundere limitată „Eurolumina” cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 13 noiembrie 2015, SRL „Volta” a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit dispoziției nr. 12 din 26

noiembrie 2014, Plenul Consiliului Concurenței a inițiat investigația privind prezența

elementelor încălcării prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr.

183 din 11 iulie 2012, vizînd acțiunile SRL „Volta”, privind folosirea presupusă a fi

ilegală parțială a mărcii comerciale „1000kw” care ar aparține SRL „Eurolumina”.

Susține că potrivit Raportului de investigație asupra cazului, inițiat prin

dispoziția Plenului Consiliului Concurenței nr. 12 din 26 noiembrie 2014, privind

acțiunile SRL „Volta” - SRL „Eurolumina” a fost informat prin scrisoarea Consiliului

Concurenței nr. CN-04/199-1407 din 29 septembrie 2014 despre faptul că a depășit

termenul de 6 luni de depunere a plângerii la Consiliul Concurenței prevăzut în art.

14 alin. (5) al Legii concurentei nr. 183 din 11 iulie 2012.

Menționează că petiționarul și-a exprimat dezacordul în privința scrisorii sus-

indicate a Consiliului Concurenței, invocând faptul că presupusele acțiuni de

concurență neloială ale reclamantului, „...constituie acțiuni continue, inclusiv până la

data de 22 octombrie 2014 (data expedierii scrisorii)”, astfel încât, drept rezultat,

Consiliul Concurenței a inițiat investigația asupra plângerii.

Notează că deși SRL „Volta” a obiectat referitor la esența raportului de

investigație asupra cazului dat, cît și în mod evident și pertinent a combătut

constatările și concluziile Raportului, totuși a fost adoptată decizia Plenului

Consiliului Concurenței nr. CN-57 din 03 septembrie 2015, conform căreia a fost

constată încălcarea de către SRL „Volta” a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din

Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, prin folosirea ilegală parțială a mărcii

2

„1000 KW Centru Comercial” - în privința SRL „Volta”, fiind aplicată o

amendă în mărime de 905 252,91 lei.

Consideră ilegală decizia în cauză, și intenționînd a soluționa pe cale amiabilă

și extrajudiciară cazul dat, la 02 octombrie 2015 s-a adresat Plenului Consiliului

Concurenței cu o cerere privind redeschiderea procedurii și reexaminării cazului.

Astfel, în viziunea sa este cert faptul că Plenul Consiliului Concurenței în mod eronat

a luat în calcul caracterul continuu al potențialelor acțiuni de concurență neloială ale

SRL „Volta” la determinarea datei, de la care a început a curge termenul pentru

înaintarea plîngerii de către intervenient, or termenul instituit prin prisma art. 14 alin.

(5) al Legii concurenței, este unu special și distinct de termenul, în raport cu care se și

utilizează sensul continuu al acțiunii de prescripție pentru aplicarea sancțiunii,

prevăzut de art. 81 a aceleiași Legi.

Relatează că Plenul Consiliului Concurenței în mod nejustificat a admis spre

examinare plîngerea SRL „Eurolumina” depusă cu nerespectarea termenului de

prescripție, cu esență de decădere și a emis decizia contestată fără a fi respectată

competența și procedura legală, expres definită în lege (competență care eventual îi

revenea instanței de judecată).

Susține că actualmente, SRL „Volta” acordă clienților săi cea mai largă gamă

de produse electrotehnice. Nomenclatorul de produse oferit de SRL „Volta” cuprinde

peste 150 000 de produse și astfel, întreprinderea se bucură de o bună reputație pe

piață, pe care și-a construit-o timp de 27 ani, colaborînd în special cu firme de

construcții și comerciale, antreprenori, instalatori și cu utilizatori finali din toate

domeniile de activitate. Fiind distribuitor de produse de tensiune înaltă, medie și

joasă, au fost create și înregistrate următoarele nume de domen - www.*kv;

www.*kv, www. 1 000kv, ultimul fiind obiectul unei dispute.

Invocă că scopul creării și administrării acestor 3 nume de domen, a fost de a

prezenta una din caracteristicile produselor electrice cu tensiune înaltă, medie și joasă

comercializate, sau care urmează a fi comercializate de reclamant. Astfel,

consumatorii (antreprenori sau utilizatori casnici) ar fi interesați de procurarea

produselor de tensiune înaltă, medie sau joasă ar fi putut folosi una dintre unitățile de

măsură a tensiunii electrice indicate supra, ca motor de căutare în internet și ar fi găsit

mai ușor produsele căutate. O asemenea modalitate de marketing, constând în

înregistrarea ca și nume de domen a unei caracteristici a produselor vîndute, este o

practică cunoscută și deseori întîlnită în comerțul electronic.

SRL „Eurolumina” prin cererea sa către Consiliul Concurenței a invocat că

SRL „Volta”, prin utilizarea domenului www.1000kv.md ar fi utilizat parțial marca

invocată, fapt prin care a săvîrșit acte de concurență neloială. Consideră însă că acesta

a omis faptul, că marca are protecție doar dacă este folosită în redacția stilizată,

pentru care a fost înregistrată protecția. În același timp, a mai fost omis de a se

verifica și a constata, dacă marca a fost realmente utilizată și dacă utilizatorului

neautorizat a avut de beneficiat și în ce măsură. Pe de altă parte, consideră că

urmează a fi verificat și stabilit dacă la caz „există un prejudiciu real cauzat

deținătorului mărcii și dacă da - cum se exprimă acest prejudiciu, ca la final să fie

corespunzător și proporțional sancționată SRL „Volta” în speța dată.

Consideră că omisiunile principale evidențiate sunt cele care dictează vicierea

actului administrativ contestat și justifică anularea acestuia.

3

Prin urmare, solicită SRL „Volta” a nularea deciziei Plenului Consiliului

Concurenței nr. CN-57 din 03 septembrie 2015.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2015,

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Volta” a fost

strămutată pentru examinare conform competenței - Curții de Apel Chișinău.

În cadrul ședinței de judecată din 24 decembrie 2015, reprezentantul pârâtului

Consiliul Concurenței a depus o cerere în temeiul art. 67 alin. (3) CPC, prin care a

solicitat atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a SRL „Eurolumina”.

Prin încheierea protocolară din 24 decembrie 2015, a fost admisă cererea

reprezentantului pârâtului Consiliul Concurenței cu privire la atragerea în proces în

calitate de intervenient accesoriu SRL „Eurolumina”.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017 a fost respinsă

acțiunea SRL „Volta” ca fiind neîntemeiată.

La 27 noiembrie 2017 SRL „Volta a declarat recurs împotriva hotărîrii primei

instanțe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

Recurentul SRL „Volta” în motivarea recursului a indicat că nu este de acord

cu hotărîrea primei instanțe deoarece este emisă cu încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, prima

instanță nu a aplicat o lege care trebuia să fie aplicată și a aplicat o legea care nu

trebuia să fie aplicată, precum și a interpretat în mod eronat legea, concluziile expuse

în hotărîre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, iar aprecierea probelor de

către prima instanță a fost arbitrară. După cum atestă materialele pricinii, instanța de

judecată în justificarea soluției sale a neglijat prevederile art. 118 alin. (3) CPC.

La fel, instanța de judecată a neglijat și competența atribuită, în special prin art.

4, 5, 6 CPC încît instanța de fond așa și nu a exercitat apărarea intereselor legitime

ale reclamantei, care era justificată să pretindă o astfel de apărare, prin anularea

actului contestat și somare la restituirea banilor.

Prima instanță a declinat competența stabilirii și verificării mărimii amenzii

contestată doar pîrîtului, neaplicînd corespunzător art. 4,5,6 CPC, or, întru

respectarea sarcinii stabilite de art. 183 CPC, cu ajutorul obiectului și a motivelor de

fapt, instanța de judecată urma să facă încadrarea, precizînd legea care urmează a fi

aplicată litigiului.

Astfel, consideră că afirmațiile primei instanțe sunt de natură evazivă și lipsite

de temei juridic.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie

2017 a fost recepționată de către reprezentantul SRL „Volta”, Viorel Chetrușcă la 25

septembrie 2017, iar la 27 noiembrie 2017, adică în termenul prevăzut de lege ultimul

a declarat recurs.

La 05 ianuarie 2018, Consiliul Concurenței a depus referință prin care a

solicitat respingerea recursului declarat de către SRL „Volta” și menținerea hotărîrii

primei instanțe.

Prin prisma art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

4

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins cu menținerea hotărîrii primei instanțe din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

Din actele pricinii rezultă că la 07 aprilie 2014, BAA „GSP-Lex” a solicitat

SRL „Volta”, în interesele SRL „Eurolumina” suspendarea activității domenului

www.1000kv.md (f.d. 91-93).

Potrivit scrisorii ÎS „MoldData” nr. 204 din 08 august 2014, s-a relatat că

domenul sus menționat a fost atribuit ca fiind vacant, iar temeiuri legale pentru ca ÎS

„MoldData” să dispună anularea acestuia, și anume o hotărîre judecătorească sau

hotărîre a arbitrajului internațional corespunzătoare - lipsește (f.d. 94).

La 25 septembrie 2014 SRL „Eurolumina” a depus la Consiliul Concurenței

plîngerea nr. 1870, prin care a denunțat utilizarea pretins ilicită de către SRL „Volta”,

parțial a mărcii petiționarului și a solicitat sancționarea reclamantului (f.d. 87-89).

Prin dispoziția Plenului Consiliului Concurenței nr. 12 din 26 noiembrie 2014

s-a dispus inițierea, la plîngerea SRL „Eurolumina”, a investigației privind semnele

încălcării prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) al Legii concurenței, referitor la acțiunea

SRL „Volta”, privind folosirea presupus a fi ilegală, parțială a mărcii comerciale

„1000kw”, deținute de SRL „Eurolumina” (f.d. 19).

Prin scrisoarea pîrîtului nr. CN-04/244-1816 din 19 decembrie 2014 adresată

SRL „Volta” s-au solicitat informații și acte, și anume copia certificatului de

înregistrare, copia extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, cînd și cu ce

scop SRL „Volta” a înregistrat domenul 1000kv.md - data la care SRL „Volta” a

început să utilizeze domenul indicat (cu prezentarea dovezilor ce atestă faptul dat),

altă informație relevantă la subiect (f.d. 98).

Potrivit scrisorii SRL „Eurolumina” nr. 102 din 10 martie 2015, adresată

pîrîtului, aceasta are înregistrată din 30 decembrie 2008 domenul 1000kv.md, care

pretinde a fi cunoscut consumatorilor, iar despre domenul reclamantului 1000 kv.md,

nu a cunoscut și nici nu putea cunoaște (f.d. 96-97).

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului nr. 26 din 27 iulie 2015

s-a constatat că în urma efectuării operațiunilor de căutare în cadrul motorului de

căutare „Google”, la imprimarea pentru căutare a „1000kw.md” motorul de căutare

redirecționează instantaneu către pagina www.horoz.md, pe care se regăsește la

compartimentul contacte adresa magazinului reclamantului, iar ulterior către pagina

web www.volta.md (f.d. 305).

Raportul de investigație întocmit în baza dispoziției indicate, prin care s-au

stabilit semnele concurenței neloiale în raport cu întreprinderea concurentă SRL

„Eurolumina”, manifestate prin folosirea ilegală a mărcii în perioada anilor 2013-

2015, comportament interzis, prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. a) al Legii concurenței,

cu propunerea de constatare a încălcării nominalizate și aplicarea sancțiunii, a fost

remis în adresa reclamantului prin scrisoarea pîrîtului nr. CN-06/246-889 din 19 mai

2015, fiind recepționat la 20 mai 2015, fapt confirmat prin avizul poștal (f.d. 99-100).

5

La 19 iunie 2015 reclamantul a prezentat pîrîtului observațiile asupra

raportului indicat, prin care a solicitat încetarea investigației cazului, deoarece pe

parcursul desfășurării acesteia nu au fost descoperite suficiente probe privind

încălcarea prevederilor Legii ce ar justifica aplicarea măsurilor corective sau

sancțiunilor (f.d. 24-25).

Prin decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-57 din 03 septembrie

2015 s-a constatat încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) al Legii concurenței

de către SRL „Volta” prin folosirea ilegală parțială a mărcii „1000 KW Centru

Comercial”, ce aparține SRL „Eurolumina”, a aplica SRL „Volta” o amendă în

mărime de 905 252,91 lei, urmând ca această sumă să fie achitată la bugetul de stat

timp de 60 de zile lucrătoare de la data comunicării acesteia cu mențiunea

corespunzătoare și remiterea unei copii a actului ce confirmă achitarea, iar în decurs

de 3 zile din data recepționării deciziei, s-a dispus ca SRL „Volta” să înceteze

utilizarea numelui de domen „paginii web” www.1000kv.md și să informeze

Consiliul Concurenței despre înlăturarea încălcării pînă la 01 octombrie 2015 (f.d. 14-

18).

Consiliul Concurenței a remis reclamatului -recurent decizia nominalizată prin

scrisoarea nr. CN-06/477-1515 din 09 septembrie 2015, fiind recepționată de ultimul

la 11 septembrie 2015 (f.d. 13).

Astfel s-a stabilit că decizia enunțată a fost emisă ca urmare a faptului că

reclamantul utilizează numele de domen www.1000kv.md în lipsa permisiunii SRL

„Eurolumina” de utilizare a mărcii sale, continuarea activității pe domenul indicat și

după cererea prealabilă a „GSP-Lex” prin care s-a solicitat suspendarea activității

respective, SRL „Volta” nu a încetat benevol acțiunile de concurență neloială

prevăzute de art. 19 alin. (1) lit.a) al Legii concurenței, înregistrînd în anul 2014 o

cifră totală de afaceri de 181050582 lei.

Potrivit adeverinței nr. 2606 din 07 septembrie 2009, în beneficiul SRL

„Eurolumina” au fost transmise prin cesiune drepturile asupra mărcii cu numărul de

depozit 020568 din 12 ianuarie 2007, înregistrate cu nr. 16538 din 14 mai 2008 -

„1000 KW Centru Comercial” (f.d. 29, 164-166).

În cadrul examinării cauzei s-a mai constatat că potrivit informațiilor plasate la

capitolul „contacte” de pe pagina web www.1000kw.md, posesorul acesteia este SRL

„Eurolumina”.

Prin scrisoarea SRL „Volta” nr. 2175 din 28 septembrie 2015, reclamantul a

informat pîrîtul despre încetarea utilizării domenului www.1000kv.md din 11

septembrie 2015, iar la 14 septembrie 2015 a fost depusă o cerere privind lichidarea

domenului dat (f.d. 304).

Nefiind de acord cu decizia Plenului Consiliului Concurenței enunțată mai sus

SRL „Volta” s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva Consiliului

Concurenței solicitînd anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-57

din 03 septembrie 2015 ca fiind neîntemeiată.

Fiind investită cu judecarea în fond a pricinii date, Curtea de Apel Chișinău

prin hotărîrea din 20 aprilie 2017 a ajuns la concluzia respingerii acțiunii ca fiind

neîntemeiată.

Verificând legalitatea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017 prin

prisma normelor de drept material aplicabile speței, a argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul reține că, instanța de fond, la soluționarea pricinii a aplicat

6

corect normele de drept material, a dat o apreciere corespunzătoare probelor

administrate și în cele din urmă emitînd o hotărîre întemeiată și legală.

Reieșind din prevederile art. 4 al Legii concurenței noțiunea de concurență

neloială este orice acțiune realizată de întreprinderi în procesul concurenței, care este

contrară uzanțelor oneste în activitatea economică.

Conform art. 19 alin. (1) lit.a) din Legea concurenței, sunt interzise orice

acțiuni sau fapte care sunt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu

întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin

folosirea ilegală, integrală sau parțială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri

de firmă, a unui desen sau model industrial sau a altor obiecte ale proprietății

industriale de natură să creeze o confuzie cu cele folosite în mod legal de către o altă

întreprindere.

Conform art. 67 alin. (1)-(5) al Legii nominalizate, individualizarea amenzilor

prevăzute de prezenta lege se efectuează ținînd seama de gravitatea și durata faptei.

Stabilirea cuantumului amenzii se face prin determinarea nivelului de bază al

acesteia, care se va majora în cazul existenței circumstanțelor agravante și se va

reduce în cazul existenței circumstanțelor atenuante.

Pentru determinarea nivelului de bază al amenzii, ca bază de calcul se ia cifra

totală de afaceri realizată de întreprindere în anul anterior sancționării.

În cazul în care cifra totală de afaceri realizată în anul anterior sancționării nu

poate fi determinată, se ia în considerare ultimul an anterior sancționării în care

întreprinderea sau asociația de întreprinderi a realizat o cifră de afaceri.

Prin derogare de la Codul contravențional, amenzile pentru încălcarea

legislației concurențiale se stabilesc conform prezentei legi.

Articolul 77 alin. (1) al aceleiași Legi prevede că prin derogare de la legea

penală, comiterea faptelor de concurență neloială interzise la art. 15-19 din prezenta

lege se sancționează de Consiliul Concurenței cu amendă în mărime de pînă la 0,5%

din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior

sancționării.

Reieșind din normele de drept material enunțate și conform situației de fapt

stabilite, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect a ajuns la concluzia

temeiniciei actului administrativ contestat și netemeiniciei acțiunii înaintate.

Prin urmare, nu pot fi reținute argumentele recurentului referitoare la faptul că

pîrîtul a dispus inițierea investigației concurențiale în contradicție cu prevederile art.

14 al Legii concurenței, alin. (2), (5) și (4) care prevăd că acțiunile de concurență

neloială interzise prin prevederile art. 15-19 se examinează de către Consiliul

Concurenței, la plîngerea privind presupusele acțiuni de concurență neloială depusă

de către întreprinderea ale cărei interese legitime au fost lezate, în condițiile stipulate

la art. 49 alin. (2)-(4).

Întreprinderea ale cărei interese legitime au fost lezate, poate înainta plîngerea

privind presupusele acțiuni de concurență neloială la Consiliul Concurenței în termen

de 6 luni de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască despre realizarea

presupuselor acțiuni de concurență neloială de către o altă întreprindere.

7

Expirarea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (5), constituie temei de

refuz de către Consiliul Concurenței de a examina plîngerea, dar nu constituie un

impediment pentru adresarea în instanța de judecată în cadrul termenului general de

prescripție.

Or, potrivit normelor citate mai sus termenul de 6 luni pentru adresare plîngerii

începe a curge de la data la care petiționarul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască

despre realizarea presupuselor acțiuni de concurență neloială de către o altă

întreprindere.

Însă, la materialele cauzei nu sunt anexate probe ce ar dovedi că SRL

„Eurolumina” a aflat despre încălcarea drepturilor invocate în plîngere anterior datei

de 25 martie 2014, sau că aceasta ar fi dispus de o astfel de posibilitate, avînd în

vedere că pentru a determina că reclamantul utilizează pagina web cu denumirea

www. 1000kv.md, similar celui deținut de petiționar și parțial mărcii deținute de

acesta, urma ca petiționarul să cunoască această adresă, fapt care de asemenea nu a

fost probat.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului în ceea ce privește cererea

prealabilă a BAA „GSP-Lex” nr. 03/14 din 04 aprilie 2014, deoarece din conținutul

acesteia nu reiese că petiționarul SRL „Eurolumina” ar fi cunoscut despre încălcarea

drepturilor expuse în plîngerea sa anterior datei de 25 martie 2014, în cererea

prealabilă fiind indicat că despre înregistrarea domenului reclamantului SRL

„Eurolumina” a aflat recent.

De asemenea, nu pot fi reținute și corect au fost respinse de către prima

instanță argumentele reclamantului-recurent privind lipsa de competență a pîrîtului

pentru examinarea cazului și emiterea deciziei contestate, cu referire la prevederile

art. 61 alin. (1) al Legii privind protecția mărcilor. Și aceasta deoarece, respectiva

normă instituie modalitatea de reparare prin intermediul instanței de judecată a

prejudiciului cauzat prin utilizarea de către un terț a mărcii înregistrate sau care

urmează a fi înregistrată, deoarece obiectul deciziei contestate a fost încălcarea

dispozițiilor Legii concurenței, și nu protecția mărcii deținute de petiționar, pîrîtul

axîndu-se exclusiv pe circumstanțele ce se încadrează în dispozițiile citate mai sus ale

Legii concurenței.

Cu referire la legalitatea deciziei contestate, Colegiul reține că deținerea de

către reclamant a domenului www.1000kv.md în contextul în care SRL

„Eurolumina” este deținătoarea mărcii „Centrul Comercial 1000kW” și al domenului

www.1000kw.md se încadrează în noțiunea de confuzie, instituită de art. 19 al Legii

concurenței, deoarece similitudinea denumirilor utilizate de reclamant în raport cu

cele deținute de petiționar -dobîndite anterior - instituie cert o confuzie cu

întreprinderea, produsele și activitatea economică a SRL „Eurolumina”, care, reieșind

din activitatea de antreprenoriat realizată, este concurent cu reclamantul, aceste

acțiuni fiind realizate prin folosirea ilegală, parțială a mărcii SRL „Eurolumina”,

deținute și utilizate în mod legal de către aceasta.

Or, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, SRL „Eurolumina” a

devenit posesorul mărcii „Centrul Comercial 1000 kW” la 07 septembrie 2009, iar

posesor al domenului www.1000kw.md a devenit la 30 decembrie 2008, în timp ce

domenul reclamantului a fost înregistrat ulterior și utilizat din 05 decembrie 2013

(f.d. 303, vol. I), acesta fiind activ pînă la 11 septembrie 2015.

8

Instanța de recurs mai reține că prin cererea de chemare în judecată

reclamantul invocă argumente contradictorii, deoarece, pe de o parte - neagă

comiterea faptei imputate acestuia, invocînd ilegalitatea în acest sens a deciziei

contestate, iar pe de altă parte -susține că încălcarea admisă este minoră și nu urma a

fi sancționată, inclusiv ca urmare a nivelului redus de vizitare a paginii web

www.1000kv.md și lipsa unor probe referitoare la prejudiciul cauzat petiționarului -

situație ce denotă că însăși reclamantul admite comiterea încălcării Legii concurenții

care îi este imputată și pentru care i-a fost aplicată sancțiunea.

Nu poate fi reținut nici argumentul reclamantului cu referire la prevederile art.

9 alin. (1) lit. a) al Legii privind protecția mărcilor și necorespunderea clasei pentru

care a fost înregistrată marca SRL „Eurolumina” - nr. 35 publicitate, gestionarea

afacerilor comerciale, administrarea comercială, lucrări de birou - deoarece acest fapt

este relevant pentru determinarea încălcărilor reglementate de Legea privind protecția

mărcilor, iar în speță prin utilizarea ilicită, parțială, a mărcii petiționarului SRL

„Eurolumina” în modul sus-indicat se instituie o încălcare a dispozițiilor art. 19 alin.

(1) lit. a) al Legii concurenței, distinctă de cele reglementate de Legea privind

protecția mărcilor.

În acest context, se menționează că sub egida mărcii SRL „Eurolumina”,

această întreprindere prestează servicii și realizează mărfuri pe aceeași piață de

desfacere ca și cea utilizată de reclamantul SA „Volta”, astfel încît activitatea

economică a acestor două întreprinderi sunt plasate sub regimul concurenței, iar

acțiunea recurentului este contrară cerințelor Legii concurenței.

Este irelevant și argumentul recurentului referitor la faptul că marca vizată a

fost preluată de către SRL „Eurolumina” și nu a apărut ca urmare a activității

magazinului comercial al acesteia, deoarece marca respectivă este utilizată de ultima

din 07 septembrie 2009, dată din care a și fost utilizată de societatea dată în

activitatea comercială, astfel încît se poate afirma că a devenit asimilată anume cu

SRL „Eurolumina”.

Sunt neîntemeiate și corect au fost respinse și argumentele recurentului precum

că semnul grafic „1000kW” constituie caracteristica tehnică a mai multor produse

electrotehnice pentru a indica puterea acestora și sunt utilizate de producător la

marcarea și descrierea tehnică a produselor. Și aceasta deoarece, deși simbolul kW

semnifică un kilowatt, iar simbolul kV semnifică un kilovolt, în cazul dat este

relevant că SA „Volta” a utilizat denumirea domenului de 1000kv ce instituie

confuzie cu marca și domenul SRL „Eurolumina” - ceea ce constituie o încălcare a

dispozițiilor legale ce protejează concurența, fiind cert că nici una din întreprinderile

nominalizate nu au utilizat denumirile indicate în vederea semnificării produselor cu

tensiunea electrică de 1000000 volți, în cazul recurentului, sau de 1000000 watt, în

cazul SRL „Eurolumina”, însă aceste denumiri similare au fost utilizate pentru

realizarea mărfurilor de aceeași categorie, fiind cert că în aceste circumstanțe

prevederile art. 19 alin. (2) al Legii concurenței, potrivit căruia prezentul articol nu

este aplicabil caracteristicilor produsului determinate exclusiv de funcția tehnică pe

care o îndeplinesc - sunt inaplicabile speței.

Prin urmare, sunt nefondate trimiterile reclamantului la prevederile art. 7 alin.

(1) lit. c) al Legii privind protecția mărcilor.

9

Referitor la cuantumul sancțiunii aplicate, este de reținut că potrivit art. 67

și art. 77 ale Legii concurenței, competența exclusivă în aplicarea sancțiunii pentru

concurența neloială aparține pîrîtului, iar instanța de judecată nu este îndreptățită

judecînd cauza în procedura contenciosului administrativ, a diminua sau reduce

cuantumul acesteia, competențile instanței la caz fiind de a supune controlului

legalitatea aplicării sancțiunii la genereal, cît și a încadrării cuantumului amenzii

aplicate în limitele dispozițiilor legale - în special.

Astfel, dat fiind că suma totală a afacerilor SRL „Volta” pentru anul 2014 -

care este precedent celui în care a fost aplicată sancțiunea, a constituit 181 050 582

lei, amenda aplicată în mărime de 905 252,91 lei - constituie 0,5% din respectiva

cifră, fapt ce denotă că sancțiunea aplicată se încadrează în cerințele legale, expuse la

art. 77 alin. (1) al Legii concurenței.

Or, în speță nu a fost stabilită existența unor circumstanțe atenuante ce urmau a

fi reținute de pîrît la determinarea cuantumului amenzii aplicate reclamantului ci, din

contra, s-a stabilit că reclamantul a utilizat domenul sus-indicat pînă la 11 septembrie

2015, respectiv ulterior emiterii deciziei contestate, astfel încît este cert că încălcarea

a fost continuă, deși anterior a fost atenționat asupra existenței încălcării, chiar și de

către petiționarul SRL „Eurolumina”.

În acest sens nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că sunt de

reținut motivele cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate, din această

pricină, în special de rezonabilitate, echitate, echilibru legal și proporționalitate a

sancțiunii, deoarece prin decizia Curții Constituționale a RM de inadmisibilitate a

sesizării nr. 98g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din

art. 77 alin. (1) al Legii concurenței din 06 septembrie 2016 a fost declarat

inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a sintagmei „din cifra

totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancționării”, din

alin. (1) al art. 77 al Legii concurenței, ridicată de avocatul Chetrușcă Viorel în

prezenta cauză (f.d. 275-281).

În aceste condiții, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că

instanța de fond la examinarea pricinii nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii în fond și că a

aplicat eronat normele de drept material și procedural, deoarece acestea sunt

declarative, lipsite de suport legal și probatoriu.

Analizînd întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor

invocate de către recurent, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că prima instanță a ajuns la o concluzie

justă privind respingerea acțiunii depuse de SRL „Volta”.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că hotărîrea

primei instanțe este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

10

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată

„Volta”.

Se menține hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Volta”

împotriva Consiliului Concurenței, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere

limitată „Eurolumina” cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Luiza Gafton

Iurie Bejenaru