3ra-30/22 — anularea actelor administrative

3ra-30/22 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-30 /22

(2-18158893-01-3ra-11012022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Mixacon-Lux” și Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup”,

reprezentate de avocatul Lilian Prutean,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „Mixacon-Lux” împotriva Consiliului

Concurenței, cu privire la anularea actelor administrative,

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Lisnic Grup” împotriva Consiliului Concurenței, cu privire la anularea actelor

administrative,

împotriva deciziei din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2018, Societatea cu Răspundere Limitată ”Lisnic Grup” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței, privind anularea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că prin decizia nr. DA-37 / 17-20

din 05 aprilie 2018 a Plenului Consiliului Concurenței a fost constatată pretinsa

încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) și (3) lit. d) din Legea concurenței nr. 183 din

11 iulie 2012, de către Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup” și

„Mixacon-Lux” Societatea cu Răspundere Limitată prin participarea cu oferte

trucate la licitația nr. 17/04037 din 28 noiembrie 2017, privind achiziționarea soluției

de supraveghere a circulațieie rutiere.

Prin decizia contestată, se susține, precum că acțiunile Societății cu Răspundere

Limitată ”Lisnic Grup” caracterizate ca semne a participării cu oferte trucate în

cadrul procedurii de achiziții publice nr. 17/04037 din 28 noiembrie 2017 privind

achiziționarea soluției de supraveghere a circulației rutiere, de rînd cu acțiunile

1

complicitate ale Societății cu Răspundere Limitată “Mixacon-Lux” întrunesc

semnele încheierii unui acord anticoncurențial orizontal de tip cartel dur.

A indicat că decizia contestată este doar o transcriere formală a raportului de

investigație aferent cazului inițiat prin dispoziția de inițiere nr. 37 din 04 decembrie

2017, fără a se ține cont de circumstanțele ce denotă lipsa vinovăției întreprinderii

reclamante. Prin decizia sa, Consiliul Concurenței constată încălcarea de către

societate a prevederilor art. 5, al. 1 și 3, lit. d) din Legea Concurenței nr. 183 din 11

iulie 2012.

Însă, la licitația nr. 17/03739 din 06 noiembrie 2017 Societatea cu Răspundere

Limitată “Mixacon-Lux” n-a participat, în asemenea mod, invocarea unui eventual

acord este unul absurd. Licitația nr. 17/04037 din 28 noiembrie 2017, la fel, nu a

avut loc, iar actele pentru participarea la concurs au fost depuse numai de cele două

întreprinderi vizate în prezenta investigație. Iar, pentru identificarea prezenței unui

acord anticoncurențial de tip cartel dur, pîrîtul era obligat să identifice prezența

acordului între doi participanți la licitația nr.17/04037 din 28 noiembrie 2017 prin

constatarea unei intenții unice de a participa cu oferte trucate pentru o anumită

perioadă de timp, care ar permite în final favorizarea Societății cu Răspundere

Limitată ”Lisnic Grup”, în detrimentul altor participanți, ceia ce la caz nu se atestă.

Totodată, conform raportului de investigație și a deciziei contestate se evidențiază,

că Societatea cu Răspundere Limitată ”Lisnic Grup” nu a avut careva acord cu

Societatea cu Răspundere Limitată ”Mixacon Lux”, or, conform raportului nu a fost

identificată nici o poziție cu prețuri identice, fapt ce nu a condus la restrângerea

concurenței în cadrul procedurii nr. 17/04037 din 28 noiembrie 2017. Astfel,

acuzarea adusă de pârât, privind constatarea acordului anticoncurențial de tip cartel

(ne mai vorbind de cel de tip dur) este fără un suport factologic și rămâne a fi doar

o presupunere vădit nefondată și declarativă.

A menționat că, atît timp cât nu a fost stabilită restrângerea semnificativă a

concurenței în cadrul procedurii nr. 17/04037 din 28 noiembrie 2017, prin prisma

art. 5, alin (5) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, pîrîtul era obligat de

a demonstra existența unor efecte anticoncurențiale.

Subsidiar, reclamanta a notat că temei pentru inițierea investigației a fost nota

examinatorului nr.DA-07/375 din 04 decembrie 2017, însă care nu se regăsește în

prevederile art. 55 din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012. Mai mult, pârâtul

și-a întemeiat decizia în baza prevederilor art. 41, art. 45 și art. 46 alin. (4) din Legea

concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, dar nu în baza art. 55, care expres stipulează

modalitatea și temeiurile inițierii unei asemenea investigații. Prin urmare, dispoziția

nr. 37 din 04 decembrie 2017 de inițiere a investigației a fost emisă contrar

prevederilor legale, ceia ce denotă că este lovită de nulitate absolută.

Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup” a menționat că, efectuarea

investigației, cît și acțiunile inspectorilor au fost contrare legii, fiindcă în ordinul

nr. 30 din 04 decembrie 2017, emis în baza dispoziției nr. 37 din 04 decembrie 2017

a Consiliului Concurenței, nu a fost indicat scopul și obiectul investigației, condiții

prevăzute de art. 56 alin. (1) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012. Astfel,

orice probe ridicate în timpul inspectării cad sub incidența ilegalității, fiind

inadmisibile pentru acuzarea părții investigate.

2

Pe lîngă cele enunțate, acțiunile colaboratorilor Consiliului Concurenței au avut

un caracter abuziv, or aceștia în absența administratorului întreprinderii și respectiv

a acordului reclamantei la efectuarea inspecției, precum și în absența unui mandat

judecătoresc, au efectuat, de facto, o percheziție ilegală.

La efectuarea inspecției a fost atras un presupus reprezentat al întreprinderii,

Mihail Danuța, care nu are nici o atribuție la activitatea întreprinderii și nici n-a fost

împuternicit să reprezinte întreprinderea. În același timp, colaboratorii Consiliului

și-au permis fără prezența administratorului sau a utilizatorilor computatoarelor

aflate în oficiu, să-și conecteze utilajele pentru ca ulterior să extragă “ceva”, pe

suport de hârtie, invocând precum că cele extrase constituie conținutul unor scrisori

de pe adresele electronice poștale a Societății cu Răspundere Limitată “Lisnic Grup”.

Reclamanta a opinat că probele acumulate cu încălcarea drepturilor

constituționale ale persoanelor, nu pot fi admise, fiind lovite de nulitatea absolută.

Mai mult ca atît, procedura prevăzută de art. 56, alin. (3), art. 16 din Legea

concurenței încalcă principiile statului de drept, dreptul de proprietate și dreptul la

respectarea vieții private și la inviolabilitatea reședinței consfințite de art. 1 alin. (3),

art. 6, art. 28, art. 29, art. 126, art.127 din Constituție și de art. 6, art. 8, art. 1 din

Protocolul 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Astfel drepturile oferite prin art. 56, alin. (3) din Legea concurenței nr. 183 din

11 iulie 2012 au o ingerință în drepturile întreprinderii la inviolabilitatea reședinței,

păstrarea secretului comercial, precum și asupra drepturilor personale ale salariaților

întreprinderii ce relevă din prevederile art. 8 din CEDO, precum și din prevederile

art. 1, Protocol 1 a CEDO.

Reclamanta, Societatea cu Răspundere Limitată ”Lisnic Grup”, a solicitat

anularea dispoziției de inițiere a investigației nr. 37 din 04 decembrie 2017 a Plenului

Consiliului Concurenței, deciziei nr. DA-37/17-20 din 05 aprilie 2018 a Plenului

Consiliului Concurenței în partea constatării încălcării prevederilor art. 5 alin. l și

alin. 3 lit. d) de Societatea cu Răspundere Limitată ”Lisnic Grup” și a aplicării

amenzii în mărime de 476236,20 lei, reprezentând 3 % din cifra de afaceri realizată

în anul 2017, cu aplicarea factorului 1.

La 21 mai 2018, reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată ”Mixacon-

Lux” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenței

privind anularea actelor administrative.

În motivarea cererii reclamanta, Societatea cu Răspundere Limitată ”Mixacon-

Lux”, a invocat că, la 5 aprilie 2018, Consiliul Concurenței a emis decizia nr. DA-

37/17-20 cu privire la constatarea ”încălcării prevederilor art. 5 alin. 1 și alin. 3, lit.

d) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, de către ” Mixacon-Lux”

Societatea cu Răspundere Limitată prin participarea cu oferte trucate la licitația nr.

17/04037 din 28 noiembrie 2017 privind achiziționarea soluției de supraveghere a

circulației rutiere. Iar, potrivit pct. 3 al deciziei enunțate supra, Societății cu

Răspundere Limitată ”Mixacon-Lux” i-a fost aplicată o amendă în mărime de 113

357, 52 lei, constituind 3% din cifra de afaceri realizată de reclamantă în anul 2017,

adică anul anterior sancționării, cu aplicarea factorului 1.

A menționat că, la 4 decembrie 2017, Consiliul Concurenței a inițiat

investigația conform semnelor încălcării regăsite la art. 5 din Legea concurenței nr.

3

183 din 11 iulie 2012, supunând verificării procedura de achiziții publice nr.

17/03739 din 6 noiembrie 2017 și nr. 17/04037 din 28 noiembrie 2017, organizate

și desfășurate de Serviciul Tehnologii Informaționale al Ministerului Afacerilor

Interne.

Astfel, analizând conținutul dispoziției nr. 37 din 4 decembrie 2017 a

Consiliului Concurenței cu privire la inițierea investigației, se atestă cu titlu general

presupunerea încălcării prevederilor art. 5 din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012 de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Mixacon-Lux”. Prin urmare,

reclamanta a susținut că dispoziția enunțată este ambiguă, deoarece au fost indicate

toate încălcările posibile existente în legislația concurențială, însă nu s-a specificat

expres care este obiectul de cercetare și încălcarea imputată societății.

Deci, reclamanta este de opinia că, în mod abuziv, a fost supusă unei

investigații, fiind lipsită de pârghiile legale de apărare și de beneficierea prezumției

nevinovăției.

Prin ordinul nr. 31 din 4 decembrie 2017, Consiliul Concurenței a dispus

efectuarea unei inspecții la sediul reclamantei. În aceeași zi, delegații inspecției,

formate prin delegația nr. 44 din 4 decembrie 2017, s-au deplasat la bunul locaționat

de reclamantă din mun. Chișinău, str. Pan Halippa, 9 și au demarat inspecția indicată,

ce s-a desfășurat cu admiterea unui șir de încălcări de procedură, circumstanță ce

atrage și vicierea actelor ulterior adoptate pe marginea acestei proceduri și anume a

deciziei nr. DA-37/17-20 din 5 aprilie 2018 a Plenului Consiliului Concurenței.

Reclamanta a punctat că inspecția a fost efectuată contrar prevederilor art. 56

alin. (8) din Legea concurenței 183 din 11 iulie 2012, deoarece reprezentanții

pârâtului nu i-au adus la cunoștință, ce drepturi și obligații are. De asemenea, nu i-

a fost prezentat procesul- verbal pentru semnare, deși o parafă și loc special pentru

semnătură este rezervat în modelul tip al înscrisului, iar mențiuni că reprezentanții

societății au refuzat să semneze, la fel lipsește. Astfel, este cert că Consiliul

Concurenței a încălcat dreptul de apărare al reclamantei în cadrul procedurii de

investigație.

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată ”Mixacon-Lux” a solicitat

anularea parțială a deciziei nr. DA-37/17-20 din 05 aprilie 2018 a Plenului

Consiliului Concurenței în partea constatării încălcării prevederilor art. 5 alin. 1) și

alin.3), lit. d) din Legea concurenței de către Societatea cu Răspundere Limitată

”Mixacon-Lux” și aplicării amenzii în mărime de 113357,52 lei, reprezentând 3 %

din cifra de afaceri realizată în anul 2017, cu aplicarea factorului 1, dispoziției nr. 37

din 04 decembrie 2017 cu privire la inițierea investigațiilor conform semnelor

încălcării art. 5 din Legea concurenței nr. 183.

Prin încheierea din 03 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost dispusă conexarea, într-un singur proces, a cauzei de contencios administrativ

la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

”Mixacon-Lux” către Consiliul Concurenței privind anularea actului administrativ

cu cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată ”Lisnic Grup” către Consiliul Concurenței

privind anularea actului administrativ (vol. III, f.d.161,).

4

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2020 Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

au respins cererile de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiate (vol. III, f.d.249,

vol. IV, f.d.2-16).

La 10 decembrie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată ”Lisnic Grup” și

Societatea cu Răspundere Limitată ”Mixacon-Lux”, reprezentate de avocatul Lilian

Prutean, au depus apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea integrală a hotărârii din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (vol.

IV, f.d.21-24).

Prin decizia din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

cererile de apel depuse de Societatea cu Răspundere Limitată „Mixacon-Lux” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup”, reprezentate de avocatul Lilian

Prutean, cu menținerea hotărârii din 17 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani (vol. IV, f.d. 75,76-94).

La 29 octombrie 2021, Societatea cu Răspundere Limitată „Mixacon- Lux” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup”, reprezentate de avocatul Lilian

Prutean, au depus recurs împotriva deciziei din 19 octombrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, care ulterior la 10 decembrie 2021 a fost completată cu motivare,

solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătorești ale instanțelor ierarhic

inferioare, emiterea unei noi decizii prin care cererile de chemare în judecată să fie

admise ( vol. IV, f. d. 97-98,101-110).

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

anterior expuse, recurentele au invocat că nu sunt de acord cu actele judecătorești

contestate, deoarece instanțele de judecată la adoptarea acestora nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au

aplicat eronat normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 octombrie 2021,

care a fost notificată reprezentantului recurentelor, avocatul Lilian Prutean, la 28

octombrie 2021( vol. IV, f.d. 95). Decizia motivată din 19 octombrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău a fost notificată reprezentantului recurentelor, avocatul Lilian

Prutean, la 13 decembrie 2021, fapt confirmat prin avizul poștal (vol. IV, f.d. 99).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Societatea cu Răspundere Limitată „Mixacon- Lux” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup” s-au conformat prevederilor legale

și au depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 13 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatului

Consiliul Concurenței a fost expediată copia recursului depus de Societatea cu

5

Răspundere Limitată „Mixacon- Lux” și Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic

Grup”, reprezentate de avocatul Lilian Prutean, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

Prin referința din 03 martie 2022, Consiliul Concurenței a solicitat să fie

declarată inadmisibil cererea de recurs depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Mixacon- Lux” și Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup”, reprezentate

de avocatul Lilian Prutean sau să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța

de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

6

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Mixacon-Lux” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Lisnic Grup”, reprezentate de avocatul Lilian Prutean.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Mixacon-Lux” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Lisnic Grup”, reprezentate de avocatul Lilian

Prutean, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7