3ra-1008/22 — anularea actului administrativ

3ra-1008/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra- 1008/22

2-18145774-01-3ra-30092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: Gr.Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E.Palanciuc, V.Negru)

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

Examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Consiliul Concurenței și

Societatea cu Răspundere Limitată „Sudzucker-Moldova”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Consiliul Concurenței împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, terți

Întreprinderea cu Capital Străin „Moldova Zahăr” Societate cu Răspundere Limitată,

Societatea cu Răspundere Limitată „Sudzucker-Moldova” cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse cererile de apel înaintate de Consiliul Concurenței și Societatea cu Răspundere

Limitată „Sudzucker-Moldova” împotriva hotărârii din 28 septembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 27 martie 2018, Consiliul Concurenței a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” (în continuare I.P.

„Agenția Servicii Publice”), terți Întreprinderea cu Capital Străin „Moldova Zahăr”

Societate cu Răspundere Limitată (în continuare Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L.),

Societatea cu Răspundere Limitată „Sudzucker-Moldova” (în continuare S.R.L.

„Sudzucker-Moldova”) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, potrivit pct. 1 din Decizia Plenului

Consiliului Concurenței nr. CN-35 din 14 iulie 2017 s-a decis de a califica acțiunile

Oficiului Teritorial Edineți al Camerei Înregistrării de Stat, de emiterea Deciziei din

21 ianuarie 2011 privind înregistrarea persoanei juridice Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L.,

drept încălcare a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din

11 iulie 2012.

Totodată, conform pct. 2 din Decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-35

din 14 iulie 2017 s-a decis a prescrie Camerei Înregistrării de Stat să asigure încetarea

încălcării constatate în termen de 60 de zile lucrătoare de la data recepționării acestei

Decizii.

1

Reclamantul a susținut că, urmare a investigației efectuate de Consiliul Concurenței,

premergătoare Deciziei Plenului Consiliului Concurenței CN-35 din 14 iulie 2017 s-a

stabilit că, Oficiul Teritorial Edineți al Camerei Înregistrării de Stat, la data de

21 ianuarie 2011 a emis Decizia privind înregistrarea persoanei juridice Î.C.S. „Moldova

Zahăr” S.R.L., cu toate că, art. 25 din Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992 cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi restricționează folosirea Firmei care conține denumirea

oficială a statului și art. 9 din Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea

de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali (în redacția valabilă la

momentul înregistrării întreprinderii Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L.), interzicea

înregistrarea unei denumiri care conține denumirea oficială a statului, dacă nu există

acordul scris al Guvernului Republicii Moldova sau, după caz, al autorității publice

locale.

Reclamantul a relevat că, urmare a investigației efectuate de Consiliul Concurenței

s-a stabilit că, prin înregistrarea ca denumire a întreprinderii private a sintagmei

„Moldova” și denumirii produsului - zahăr, consumatorului i se creează iluzia că

produsul apriori este autohton, prin urmare, se privilegiază întreprinderea în cauză, fapt

ce contravine prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) al Legii concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012, care stabilește că, sunt interzise orice acțiuni sau inacțiuni ale autorităților și

instituțiilor administrației publice centrale sau locale care restrâng, împiedică sau

denaturează concurența, precum acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor,

în cazul în care acestea nu sunt prevăzute de lege.

Reclamantul a comunicat că, în cadrul investigației efectuate de Consiliul

Concurenței, prin scrisorile nr. 01/2-877 din 09 decembrie 2016 (nr. de intrare 3108 din

09 decembrie 2016) și nr. 01/2- 131 din 27 februarie 2017 (nr. de intrare 403 din

27 februarie 2017), S.A. „Sudzucker-Moldova” a prezentat studiul „Identificarea

existenței sau lipsei confuziei între „Moldova Zahăr” și „Sudzucker-Moldova” și

sondajul CATI (Computer Assisted Telephone Interview). Astfel, conform studiului

„Identificarea existenței sau lipsei confuziei între „Moldova Zahăr” și „Sudzucker-

Moldova”, la respondenți, denumirea companiei „Moldova Zahăr” se asociază cu

Asociație de zahăr, produs autohton (p.7), iar 83% de respondenți consideră zahărul

comercializat de compania „Moldova Zahăr” produs în Moldova.

Totodată, reclamantul a indicat că, rezultatele sondajului CATI (Computer Assisted

Telephone Interview) sunt următoarele: 79% consideră că zahărul comercializat de

„Moldova Zahăr” este produs în Moldova, 75% dintre respondenți au indicat că la

procurarea zahărului preferă un produs autohton, dintre care 63% cu siguranță autohton.

Reclamantul a invocat că, pentru a elucida corectitudinea acestei asocieri create în

rândurile consumatorilor cu realitatea, prin scrisoarea nr. CN-06/530-2255 din

29 decembrie 2016, a solicitat informații de la Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L. referitor la

cotele zahărului importat și a celui produs în Moldova din totalul comercializat pe

teritoriul tarii. Prin scrisoarea nr. 2 din 25 ianuarie 2017 (nr. de intrare 151 din

26 ianuarie 2017) Î.C.S.„Moldova Zahăr” S.R.L. a prezentat informație privind

producerea și importul de zahăr pentru anii 2011-2016.

Reclamantul a afirmat că, potrivit informației prezentate s-a constatat că o parte de

zahărul comercializat pe teritoriul Republicii Moldova de către Î.C.S. „Moldova Zahăr”

S.R.L. este importat.

Făcând referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind

înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali (în redacția în

vigoare la emiterea deciziei de înregistrare din 21 ianuarie 2011) reclamantul a

2

menționat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind

înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, a fost

înregistrată doar întreprinderea „Moldova Zahăr” S.R.L., cu denumirea produsului în

combinație cu sintagma „Moldova”, ca denumire de întreprindere.

Totodată s-a stabilit că, denumirea întreprinderii „Moldova Zahăr” S.R.L. creează

impresie în rândurile consumatorilor că zahărul comercializat este autohton, urmare,

facilitând neîntemeiat vânzările, deoarece prin diferite companii publicitare în ultimii ani

au fost promovate intens produsele autohtone, fapt ce denotă și rezultatele sondajului,

care reflectă că 3/4 din populație preferă să procure produsul autohton, cel puțin la

procurarea zahărului. De asemenea, s-a stabilit că, nu tot zahărul comercializat de

întreprinderea „Moldova Zahăr” S.R.L. este în totalmente produs autohton.

Reclamantul a făcut referire la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea Concurenței și a

relevat că, prin înregistrarea ca denumire a întreprinderii private a sintagmei „Moldova”

și denumirii produsului-zahăr, consumatorului i se creează iluzia că produsul apriori este

autohton, prin urmare, se creează o situație privilegiată întreprinderii în cauză, fapt ce

contravine prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) al Legii concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012.

De asemenea, reclamantul a invocat prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), alin. (4), alin.

(6) și art. 3 alin. (1) din Legea Concurenței, art. 25 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 845 din

03 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, art. 9 alin. (2) din Legea

nr. 220 din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a

întreprinzătorilor individuali (în redacția în vigoare la momentul emiterii deciziei

organului de înregistrare din 21 ianuarie 2011) și a menționat că, în conformitate cu

art. 1 din Legea nr. 589 din 23 mai 1991 cu privire la schimbarea denumirii statului

R.S.S. Moldova în Republica Moldova „Statul suveran R.S.S. Moldova se numește

Republica Moldova (în formă prescurtată Moldova)”. Prin urmare „Moldova” este forma

prescurtată a denumirii oficiale, utilizarea căreia este interzisă conform prevederilor

legale. Respectiv, art. 12 al Legii concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012 interzice acțiuni

sau inacțiuni a autorităților și instituțiilor administrației publice centrale sau locale de

restrângere, împiedicare sau denaturare a concurenței prin stabilirea de condiții

discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor, în cazul în

care acestea nu sunt prevăzute de lege.

Reclamantul a făcut referire la art. 12 alin. (3), art. 2 alin. (2) din Legea concurenței

și a susținut că, deoarece decizia Oficiului Teritorial Edineț al Camerei Înregistrării de

Stat din 21 ianuarie 2011 privind înregistrarea persoanei juridice Î.C.S. „Moldova Zahăr”

S.R.L. produce efecte și după intrarea în vigoare a Legii concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012, prin care s-a abrogat Legea nr. 1103 din 30 iunie 2000 cu privire la protecția

concurenței, acțiunea Camerei Înregistrării de Stat, manifestată prin înregistrarea ca

denumire de firmă a denumirii produsului și sintagmei „Moldova” s-a calificat conform

prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) al Legii concurenței. Iar, această acțiune reprezintă o

încălcare continuă.

Reclamantul a menționat că, în conformitate cu art. 32 alin. (1) și alin. (2) din Legea

concurenței, Consiliul Concurenței este o autoritate publică autonomă, responsabilă față

de Parlamentul Republicii Moldova, ce asigură aplicarea și respectarea legislației din

domeniul concurenței, ajutorului de stat și publicității în limitele competenței sale.

Astfel, Consiliul Concurenței este învestit cu putere de decizie, de reglementare, de

interdicție, de intervenție, de inspecție și de sancționare, în limitele stabilite de legislație.

3

A relevat că, în conformitate cu art. 39 din Legea concurenței, Consiliul Concurenței

constată încălcări ale legislației din domeniul concurenței, impune măsuri interimare în

vederea încetării încălcărilor denunțate, impune măsuri corective și aplică sancțiuni

pentru comiterea încălcărilor, în limitele competenței sale.

Reclamantul a menționează că, potrivit art. 41 alin. (1) lit. h) din Legea concurenței,

Plenul Consiliului Concurenței ia decizii de constatare a încălcării legii, de impunere a

măsurilor corective, de aplicare a sancțiunilor, de aplicare a politicii de clemență și alte

decizii prevăzute de prezenta lege, în limitele competenței sale, în urma investigațiilor

efectuate.

În această ordine de idei, reclamantul a afirmat că, în temeiul art. 39 lit. f) și art. 41

alin. (1) lit. h) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, prin decizia Plenului

Consiliului Concurenței nr. CN-35 din 14 iulie 2017 s-au calificat acțiunile Oficiului

Teritorial Edineț al Camerei Înregistrării de Stat, de emitere a deciziei din 21 ianuarie

2011 privind înregistrarea persoanei juridice Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L., drept

încălcare a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012 și s-a prescris Camerei Înregistrării de Stat să asigure încetarea încălcării constatate

în termen de 60 de zile lucrătoare de la data recepționării acestei decizii.

Reclamantul a invocat că, prin scrisoarea nr. CN06/269-1741 din 24 iulie 2017, la

data de 25 iulie 2017, Camera Înregistrării de Stat a recepționat decizia Plenului

Consiliului Concurenței nr. 38 din 14 iulie 2017. Prin urmare, termenul stabilit de 60 de

zile lucrătoare, în care Camera Înregistrării de Stat urma să asigure încetarea încălcării

constatate, a expirat la data de 17 octombrie 2017.

Făcând referire la art. 13 alin. (1) și alin. (2) din Legea concurenței, reclamantul a

solicitat anularea deciziei Oficiului Teritorial Edineți al Camerei Înregistrării de Stat,

succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, privind înregistrarea persoanei juridice din

21 ianuarie 2011, dosar nr.xxxxxx, în partea ce ține de înregistrarea denumirii Î.C.S.

„Moldova Zahăr” S.R.L.

Prin cererea de concretizare depusă la data de 22 septembrie 2020, reclamantul a

solicitat anularea deciziei Oficiului Teritorial Edineți al Camerei Înregistrării de Stat cu

privire la înregistrarea persoanei juridice din 21 ianuarie 2011, dosar nr.xxxxx, în partea

ce ține de înregistrarea denumirii „Moldova Zahăr” (f.d.145-147, vol.II).

Prin hotărârea din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul Concurenței împotriva I.P. „Agenția

Servicii Publice”, terți Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L., S.R.L. „Sudzucker-Moldova”

privind anularea deciziei Oficiului Teritorial Edineț al Camerei Înregistrării de Stat cu

privire la înregistrarea persoanei juridice din 21 ianuarie 2011, dosar nr.xxxxx, în partea

ce ține de înregistrarea denumirii „Moldova Zahăr” s-a respins ca fiind neîntemeiată

(f.d.241, vol.II; 9-15, vol.III).

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, la data de 08 octombrie 2021, Consiliul Concurenței a

contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă acțiunea înaintată de Consiliul

Concurenței (f.d.1-2, vol.III).

Hotărârea motivată din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost notificată apelantului Consiliului Concurenței la data de 29 decembrie 2021, fapt ce

se confirmă prin avizul de recepție , anexat la materialele cauzei (f.d.20, vol.III).

La data de 25 ianuarie 2022 Consiliului Concurenței a depus motivarea apelului

(f.d.24-28, vol.III).

4

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Consiliului Concurenței împotriva hotărârii din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, la data de 13 octombrie 2021, S.R.L. „Sudzucker-Moldova” a

contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă acțiunea înaintată de Consiliul

Concurenței (f.d.3-4, vol.III).

Hotărârea motivată din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost notificată apelantei S.R.L. „Sudzucker-Moldova” la data de 31 decembrie 2021,

fapt ce se confirmă prin avizul de recepție , anexat la materialele cauzei (f.d.18, vol.III).

La data de 28 ianuarie 2022 S.R.L. „Sudzucker-Moldova” a depus motivarea

apelului (f.d.30-34, vol.III).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul S.R.L.

„Sudzucker-Moldova” împotriva hotărârii din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile de

apel înaintate de Consiliul Concurenței și S.R.L. „Sudzucker-Moldova” și s-a menținut

hotărârea din 28 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.75; 76-94,

vol.III).

În susținerea soluției enunțate, instanța de apel a invocat că, hotărârea instanței de

fond este întemeiată, a fost adoptată cu aprecierea corectă a probelor administrate și

aplicarea justă a normelor de drept material.

Făcând referire la art. 24 și art. 25 din Legea cu privire la antreprenoriat și

întreprinderi nr. 845-XII din 03 ianuarie 1992 (în vigoare la data emiterii deciziei

contestate), art. 2 și art.9 din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și

a întreprinzătorilor individuali nr. 220-XVI din 19 octombrie 2007 (în vigoare la data

emiterii deciziei contestate), art.66 din Codul civil (în vigoare la data emiterii deciziei

contestate), art.9 alin.(1) din Legea cu privire la protecția concurenței nr.1103 din

30 iunie 2000 (în vigoare la data emiterii deciziei contestate), instanța de apel a

menționat că, la emiterea deciziei cu privire la înregistrarea persoanei juridice din

21 ianuarie 2011, dosar nr. xxxxxx, Oficiul Teritorial Edineț al Camerei Înregistrării de

Stat și-a exercitat dreptul dicreționar în conformitate cu scopul acordat de lege, iar careva

temeiuri ce ar duce la nulitatea acesteia nu au fost constatate.

Instanța de apel a relevat că, Camera Înregistrării de Stat a înregistrat în Registrul

de stat al persoanelor juridice mai multe societăți comerciale cu denumirea de firmă care

să conțină în sine denumirea unor produse și/sau cuvântul „Moldova”, precum: S.A.

Moldo-Rusă „Moldova Gaz”, S.R.L. „Petrom-Moldova”, „Moldova-Agroindbank” S.A

ș.a..

Instanța de apel a invocat că, Î.M. „Sudzucker - Moldova” S.A., care s-a adresat cu

plângere către Consiliul Concurenței, nu a fost discriminată de către Camera Înregistrării

de Stat sub nicio formă și înregistrarea Î.M. „Sudzucker-Moldova” S.A. a avut loc în

aceleași condiții legale ca și la înregistrarea Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L., fără

acordarea unor careva privilegii, și la înregistrarea acestor persoane juridice, Camera

Înregistrării de Stat a acceptat utilizarea în denumirea de firmă a cuvântului „Moldova”.

Totodată, instanța de apel a menționat că, anularea totală sau parțială a deciziei de

înregistrare a persoanei juridice, servește temei pentru dizolvarea acesteia în temeiul art.

art. 87 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (4), art. 86 alin (1) lit. d) din Codul civil (în vigoare la

5

data emiterii deciziei contestate), iar acest fapt ar constitui o încălcare a art.1 al

Protocolului 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și securitatea

raporturilor juridice reflectată în pct. 53-54 din Hotărârea nr. 31 din 03 noiembrie 2016,

în care Curtea Constituțională a statuat că securitatea raporturilor juridice reprezintă o

situație de certitudine juridică care se extinde în viitor și este în favoarea unei persoane,

bazată pe un act, indiferent de natura juridică a acestuia. Totodată, Curtea a reținut că

asigurarea securității juridice trebuie privită cu mai mare strictețe în cazul regulilor cu

implicații și consecințe financiare, încât cei vizați să cunoască precis întinderea

obligațiilor impuse.

La fel, instanța de apel a menționat că, orice imixtiune asupra deciziei de

înregistrare a Î.C.S. ”Moldova Zahăr” S.R.L. peste mai mult de 10 ani, ar încalcă grav

principiul securității raporturilor juridice, principii reglementat la art. 30 alin. (2) din

Codul administrativ, care statuează că, autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care

să afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în situații în care,

în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public.

De asemenea, instanța de apel a relevat că, decizia contestată a fost emisă anterior

intrării în vigoare a prevederilor Legii concurenței nr.183 din 11.07.2012, iar atât art.46

alin.(1) din Legea nr.780 din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, cât și art.73

alin.(3) și (4) din Legea nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative,

prevăd că, actul normativ produce efecte doar cât este în vigoare și, de regulă, nu poate fi

retroactiv sau ultraactiv. Au efect retroactiv doar actele normative prin care se stabilesc

sancțiuni mai blânde.

Astfel, instanța de apel consideră ca fiind neîntemeiată concluzia Consiliului

Concurenței precum că, decizia Oficiului Teritorial Edineț al Camerei Înregistrării de Stat

cu privire la înregistrarea persoanei juridice din 21 ianuarie 2011, dosar nr.xxxxx, a fost

emisă cu încălcarea art.12 alin.(1) lit.b) din Legea concurenței nr.183 din 11 iulie 2012.

Or, solicitarea reclamantului/apelant Consiliului Concurenței față de Camera Înregistrării

de Stat (succesor Agenția Servicii Publice) este una neîntemeiată.

Instanța de apel a relevat că, potrivit art. 13 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 135-XVI

din 14 iunie 200 privind societățile cu răspundere limitată, actul de constituire al

societății va cuprinde: denumirea societății. Iar, art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea

nominalizată prevede că, de competența exclusivă a Adunării Generale a asociaților țin:

modificarea și completarea actului de constituire, inclusiv adoptarea lui într-o nouă

redacție.

Instanța de apel a invocat că, instanța de fond întemeiat a constatat că, ține de

competența exclusivă a Adunării Generale a asociaților societății comerciale modificarea

sau stabilirea denumirii societății, la caz - Î.C.S. „Moldova Zahăr” S.R.L., iar autoritatea

publică I.P. „Agenția Servicii Publice” nu a avut careva temeiuri legale de a refuza

înregistrarea acestei denumiri.

La data de 08 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul Concurenței a

depus recurs împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.96-99,

vol.III).

Ulterior, la data de 21 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul

Concurenței a depus motivarea recursului (f.d.119-129, vol.III).

În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

6

Recurentul a relevat motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare

în judecată și în cererea de apel.

Suplimentar, recurentul a făcut referire la încheierea Curții Supreme de Justiție nr.

3ra-639/20 din 24 iunie 2020, art. 13 alin.(1) și alin.(2) din Legea concurenței nr. 183

din 11 iulie 2012 și a invocat că, executarea hotărârilor judecătorești reprezintă o fază

a procesului civil, procedura de executare nu poate exista fără implicarea instanței de

judecată. Rolul instanței de judecată este unul indispensabil executării silite, întrucît

justiția este iluzorie fără ca hotărârile judecătorești să fie efectiv executate. De aceea,

implicarea instanței de judecată în procedura de executare a deciziilor Consiliului

Concurenței prin care se constată încălcarea Legii concurenței de către

autoritățile/instituțiile publice este incontestabil obligatorie, având o finalitate stringentă,

de a asigura corectitudinea, promptitudinea și eficiența executării silite a actelor de

justiție, precum și restabilirea mediului concurențial.

Recurentul a menționat că în procedura executării silite a deciziilor Consiliului

Concurenței, prin care se constată încălcarea Legii concurenței de către

autoritățile/instituțiile publice, instanței de judecată îi revine un rol activ și decisiv, în

lumina prevederilor art.13 din Legea concurenței.

Recurentul a relevat că la caz, I.P. „Agenția Servicii Publice” nu a executat în

termenul stabilit de autoritatea de concurență decizia Plenului Consiliului Concurenței

nr. CN-35 din 14 iulie 2017 și prescripția emisă în acest context.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă acțiunea, fiind

dispusă anularea deciziei Oficiului Teritorial Edineți al Camerei Înregistrării de Stat,

succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, privind înregistrarea persoanei juridice din

21 ianuarie 2011, dosar nr.xxxxx, în partea ce ține de înregistrarea denumirii Î.C.S.

„Moldova Zahăr” S.R.L.

La data de 22 iulie 2022, S.R.L. „Sudzucker-Moldova” a depus recurs împotriva

deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.100-106, vol.III).

Iar, la data de 21 octombrie 2022, S.R.L. „Sudzucker-Moldova” a depus motivarea

recursului (f.d.108-118, vol.III).

În susținerea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurenta a relevat motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare

în judecată și în cererea de apel.

Suplimentar, recurenta a invocat că, înregistrarea persoanei juridice Î.C.S. „Moldova

Zahăr” S.R.L. a avut loc în alte condiții legale, decât înregistrarea altor societăți

comerciale, cu denumirea de firmă, care conține în sine denumirea produsului și sintagma

„Moldova”.

Recurenta a menționat că, instanța de apel a depășit limitele pretențiilor din acțiune,

și-a întemeiat soluția adoptată prin decizia recurată pe constatările și concluziile făcute

urmare a examinării unor chestiuni, care nu formează și depășesc obiectul prezentului

litigiu, ce a condus la soluționarea eronată/greșită a cauzei.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă acțiunea, fiind

dispusă anularea deciziei Oficiului Teritorial Edineți al Camerei Înregistrării de Stat,

succesor I.P. „Agenția Servicii Publice”, privind înregistrarea persoanei juridice din

7

21 ianuarie 2011, dosar nr.xxxxx, în partea ce ține de înregistrarea denumirii Î.C.S.

„Moldova Zahăr” S.R.L.

La data de 24 octombrie 2022 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

depus de Consiliul Concurenței și S.R.L. „Sudzucker-Moldova”, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d.130, vol.III).

Prin referința depusă la data de 30 noiembrie 2022, I.P. „Agenția Servicii Publice”

a solicitat respingerea recursurilor depuse de Consiliul Concurenței și S.R.L. „Sudzucker-

Moldova”, cu menținerea deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.138-

143, vol.III).

Prin referința depusă la data de17 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal,

Consiliul Concurenței a solicitat admiterea recursului depus de S.R.L. „Sudzucker-

Moldova”, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie

admisă acțiunea înaintată de Consiliul Concurenței (f.d.152-158, vol.III).

Deși, S.R.L. „Sudzucker-Moldova” i-a fost expediată prin intermediul poștei

electronice copia recursului depus de Consiliul Concurenței (f.d.130, vol.III), aceasta nu

și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință la recurs.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

Art. 258 alin. (3) din Codul administrativ prevede că, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei

astfel de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor

în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se

vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 29 iunie 2022

(f.d.75; 76-94, vol.III).

La data de 08 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul Concurenței a

depus recurs împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.96-99,

vol.III).

La data de 22 iulie 2022, S.R.L. „Sudzucker-Moldova” a depus recurs împotriva

deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.100-106, vol.III).

Decizia motivată din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

recurenților Consiliului Concurenței și S.R.L. „Sudzucker-Moldova”, prin intermediul

poștei electronice, la data de 23 septembrie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta

electronică, anexat la materialele cauzei (f.d. 107, vol.III).

8

La data de 21 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul

Concurenței a depus motivarea recursului (f.d.119-129, vol.III).

Totodată, la data de 21 octombrie 2022, S.R.L. „Sudzucker-Moldova” a depus

motivarea recursului (f.d.108-118, vol.III).

În condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că, recursurile depuse de Consiliul

Concurenței și S.R.L. „Sudzucker-Moldova” împotriva deciziei 29 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău au fost depuse în termenul prevăzut la art.245 alin.(1) și (2) din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Consiliul Concurenței și

Societatea cu Răspundere Limitată „Sudzucker-Moldova”, în raport cu materialele

cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le

consideră inadmisibile, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din

analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a

9

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile

depuse de Consiliul Concurenței și Societatea cu Răspundere Limitată „Sudzucker-

Moldova”.

În conformitate cu art. 258 alin. (3), art. 230 și art. 246 din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Consiliul Concurenței și Societatea cu Răspundere Limitată

„Sudzucker-Moldova” se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii

Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10