3ra-230/18 — contestarea actului administrativ

3ra-230/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău dosarul nr. 3ra-230/18

Judecător: A. Panov

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas, Luiza Gafton

Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin ,,Moldova

Zahăr” Societatea cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin ,,Moldova Zahăr” Societatea cu Răspundere Limitată împotriva

Consiliului Concurenței, intervenient accesoriu Întreprinderea Mixtă ,,Sudzucker

Moldova” Societate pe Acțiuni, cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2017, prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea Întreprinderii cu Capital Străin ,,Moldova Zahăr”

Societatea cu Răspundere Limitată, cu privire la recuzarea judecătorului,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de chemare în judecată,

c o n s t a t ă :

La 08 iulie 2016, ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului Concurenței, cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 03 iunie 2016 a fost emisă decizia Plenului

Consiliului Concurenței nr. CN-28 prin care s-a constatat încălcarea de către ÎCS

,,Moldova Zahăr” SRL a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr.

183 din 11.07.2012, prin folosirea parțială a mărcii cu nr. 23458, ce aparține ÎM

„Sudzucker-Moldova” SA, fiind aplicată amenda în mărime de 56070, 10 lei, cu

dispunerea încetării de către ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL a actului de concurență

neloială prevăzut de art. 19 alin. (1) lit. a) al Legii concurenței nr. 183 din 11 iulie

2012 și retragerea de pe piață a articolelor sale cu logo-ul asemănător cu marca

deținută de ÎM „Sudzucker-Moldova” SA, până în data de 01 septembrie 2016,

1

despre înlăturarea încălcărilor urmând să fie informat Consiliul Concurenței până la

12 septembrie 2016.

Indică reclamantul că, decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-28 din

03.06.2016 i-a fost adusă la cunoștință la 08 iunie 2016, decizie pe care o consideră

ilegală și neîntemeiată.

Astfel, menționează că în partea constatatoare a deciziei Plenului Consiliului

Concurenței nr. CN-28 din 03 iunie 2016 a fost indicat că ÎM „Sudzucker-Moldova”

SA deține certificatul de înregistrare a mărcii nr. 23458 eliberat de către AGEPI, prin

care a obținut protecția mărcii ,,Zahăr” și ,,Zahăr Cristal” pe teritoriul Republicii

Moldova pentru o perioadă de 10 ani, precum și marca „Ploski Cukier”, înregistrată

cu nr. 008778466 la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI sau

conform denumirii originale din engleză: „The World Intellectual Property

Organization”-WIPO) din 28 iunie 2010, având protecție la nivelul statelor membre

ale Uniunii Europene.

În baza acestor constatări, Plenul Consiliului Concurenței a ajuns la concluzia că

utilizarea echivalentului „Ploski Cukier” - „Moldova Zahăr” de către ÎCS „Moldova

Zahăr” SRL, pe teritoriul Republicii Moldova este ilegală, din motiv că teritorial este

înregistrată o altă marcă, asemănătoare, iar utilizarea parțială a mărcii date este de

natură să creeze o confuzie cu cea folosită în mod legal de către ÎM ,,Sudzucker

Moldova” SA.

Specifică reclamantul că, în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea

privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova, tratatele internaționale se

execută cu bună-credință, în conformitate cu principiul pacta sunt servanda.

Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislației sale interne ca justificare a

neexecutării unui tratat la care este parte.

În acest sens, menționează că atât Republica Moldova, cât și Polonia, sunt atât

membre a Convenției pentru Instituirea Organizației Mondiale a Proprietății

Intelectuale cât și a Convenția de la Paris pentru Protecția Proprietății Industriale,

prevederile acestora fiind aplicabile în egală măsură ambelor state.

Relatează că, pârâtului i-a fost prezentat contractul de licență nr. 1 din 21

ianuarie 2011 încheiat între SA „Krajowa Spolka Cukrowa” (SA „Asociația

Națională a Zahărului”) și ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu privire la transmiterea

dreptului de folosință exclusivă a mărcii înregistrate sub numărul (111) 235429 în

baza certificatului de protecție prin decizia din 20 ianuarie 2011 privind acordarea

dreptului de protecție de Oficiul pentru Brevete al Republicii Polone de la

16.09.2009.

A mai arătat că, la 14 septembrie 2009, SA „Krajowa Spolka Cukrowa” (SA

„Asociația Națională a Zahărului”) a lansat la expoziția internațională a industriei

alimentare din or. Poznani, marca „Ploski Cukier”, iar la 20 ianuarie 2011 această

marcă a fost înregistrată la organul abilitat polonez pentru înregistrarea mărcii

2

comerciale (Urzad Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej), cu numărul de protecție

235429 în baza certificatului de protecție prin decizia din 20 ianuarie 2011 privind

acordarea dreptului de protecție de Oficiul pentru Brevete al Republicii Polone de la

16.09.2009.

Susține reclamantul că, în temeiul normelor Convenției pentru Instituirea

Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale cât și ale Convenției de la Paris

pentru Protecția Proprietății Industriale, marca „Ploski Cukier”, cu numărul de

protecție 235429 în baza certificatului de protecție prin decizia din 20 ianuarie 2011

privind acordarea dreptului de protecție de Oficiul pentru Brevete al Republicii

Polone de la 16.09.2009, certificatului de marcă comunitară din 28.06.2010 asupra

mărcii „Ploski Cukier” deținută de SA „Krajowa Spolka Cukrowa” (SA „Asociația

Națională a Zahărului”) precum și conform certificatului de protecție acordat de

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, înregistrat din 28.06.2010, urma a fi

protejată și beneficia de protecția unei mărci înregistrate în Republica Moldova.

În concluzie, constatarea pârâtului precum că utilizarea echivalentului „Ploski

Cukier” - „Moldova Zahăr” de către ÎCS „Moldova Zahăr” SRL pe teritoriul

Republicii Moldova ar fi una ilegală, reclamantul o consideră neîntemeiată și contrară

legislației internaționale aplicabile pe teritoriul Republicii Moldova.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) și

art. 47 alin. (1) din Legea concurenței, art. 1 alin. (3) din Legea privind protecția

mărcilor, art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, art. 19 și 20 din

Legea privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova, prevederile Convenției

pentru Instituirea Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale ratificată prin

hotărârea Parlamentului nr. 1328-XII din 11 martie 1993 și Convenției de la Paris

pentru Protecția Proprietății Industriale ratificată prin hotărârea Parlamentului nr.

1328-XII din 11 martie 1993.

Solicită reclamantul, anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-

28 din 03 iunie 2016.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 decembrie 2016, în proces în

calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului a fost atrasă ÎM ,,Sudzucker

Moldova” SA.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2017, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu privire la recuzarea judecătorului.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 iunie 2017, s-a respins ca

neîntemeiat demersul ÎCS „Moldova Zahăr” SRL privind suspendarea executării pct.

3 al deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-28 din 05 iunie 2016.

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 27 septembrie 2017, s-a admis recursul declarat de ÎCS

„Moldova Zahăr” SRL, s-a casat încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 iunie

3

2017 și s-a remis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în același

complet de judecată.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 22 ianuarie 2018, ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL a declarat recurs împotriva

încheierii Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2017 și hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 07 noiembrie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea dispozițiilor

judecătorești și remiterea cauzei la rejudecare.

În susținerea recursului a invocat dezacordul în raport cu actele de dispoziție

contestate, considerându-le neîntemeiate și ilegale, prin faptul că au fost emise cu

încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că, după casarea încheierii supusă recursului și remiterea cauzei la

rejudecare de către instanța de recurs, nu a fost asigurată citarea legală a ÎCS

,,Moldova Zahăr” SRL, iar pretinsa citare prin telefonogramă a fost doar o imitare

acoperită prin omisiune de către instanța de judecată.

De asemenea, indică că după parvenirea dosarului la rejudecare, prima instanță

era obligată să examineze și să se expună pe marginea demersului privind aplicarea

măsurii de asigurare, conform indicațiilor date de către instanța de recurs, în vederea

acordării posibilității părții reclamante de a face uz de dreptul la un recurs în

eventualitatea respingerii acestui demers.

Un alt aspect esențial pe care îl critică recurentul în cererea de recurs se referă la

imparțialitatea judecătorului la examinarea prezentei cauzei, invocând că în speță au

fost întrunite temeiurile de recuzare a judecătorului prevăzute de art. 50 lit. d) și e)

CPC, însă prin încheierea din 15 mai 2017, cererea de recuzare neîntemeiat a fost

respinsă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia hotărârii primei instanțe din 07 noiembrie

2017 a fost expediată în adresa părților la 14 noiembrie 2017, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire cu nr. 16126-4 (f.d. 181 Vol II), însă careva date privind

recepționarea hotărârii de către recurent la materialele dosarului nu există.

Astfel, recursul declarat de ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL la 22 ianuarie 2018, se

consideră depus în termen.

La 31 ianuarie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa

intimaților a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

La 05 martie 2018, ÎM ,,Sudzucker Moldova” SA și Consiliul Concurenței și-au

valorificat dreptul procedural respectiv și au depus referință în termenul stabilit,

solicitând respingerea recursului declarat de ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL.

4

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 martie 2018, recursul declarat

de către ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL a fost considerat admisibil și transmis Colegiului

lărgit pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Examinând materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL, a casa încheierea Curții de Apel

Chișinău din 15 mai 2017 și hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie

2017, cu restituirea cauzei la rejudecare din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și

să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 432 alin. (3) lit. a) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei, iar potrivit alin. (5),

temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în

toate cazurile.

În acest sens, Colegiul consideră oportun de a menționa prevederile art. 50 alin.

(1) lit. e) CPC, conform cărora judecătorul care judecă pricina urmează a fi recuzat

dacă are un interes personal, direct sau indirect, în soluționarea pricinii ori există alte

împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea lui.

În speță au relevanță și dispozițiile art. 52 alin. (1) CPC, potrivit cărora dacă

există temeiurile specificate la art.50 și 51, judecătorul, expertul, specialistul,

interpretul, grefierul sunt obligați să se abțină de la judecată. În aceleași temeiuri,

recuzarea poate fi înaintată de participanții la proces sau este examinată din oficiu de

către instanță.

Din materialele dosarului s-a constatat că, la 08 iulie 2016, ÎCS ,,Moldova

Zahăr” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

Concurenței, solicitând anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-28

din 03 iunie 2016.

La fel, din materialele cauzei rezultă că în ședința de judecată din 25 aprilie

2017, reprezentantul Consiliului Concurenței a solicitat respingerea cererii de

chemare în judecată depusă de către ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL, comunicând că prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2015 menținută prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 22 iulie 2017 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL și ,,Krajowa Spolka

Cukrowa” împotriva ÎM ,,Sudzucker Moldova”, intervenient accesoriu Agenția de

Stat pentru Proprietate Intelectuală, cu privire la declararea nulității mărcii nr. 23458

5

înregistrată pe numele ÎM ,,Sudzucker Moldova”și obligarea Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală să anuleze înregistrarea mărcii nominalizate (f.d. 81 Vol. II).

Astfel, reprezentantul ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL a înaintat cerere de recuzare

judecătorului de la examinarea prezentei cauze, indicând că acesta a participat la

emiterea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2015, invocată de către pârât

în prezenta cauză.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2017, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea ÎCS „Moldova Zahăr” SRL cu privire la recuzarea judecătorului.

Iar, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, cererea de

chemare în judecată depusă de ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție constată că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017 a fost

emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, deoarece, cauza a fost examinată

de către un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei.

În acest context, Colegiul observă că soluția primei instanțe a fost întemeiată

nemijlocit pe constatările expuse de același judecător în hotărârea Curții de Apel

Chișinău din 05 martie 2015 menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22

iulie 2017 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă

de ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL și SA “Krajowa Spolka Cukrowa” împotriva ÎM

,,Sudzucker Moldova” SA, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietate

Intelectuală, cu privire la recunoașterea nulității mărcii nr. 23458 înregistrată pe

numele ÎM ,,Sudzucker Moldova” SA și obligarea Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală să anuleze înregistrarea mărcii nr. 23458 din 02 septembrie

2012.

Mai mult decât atât, instanța de recurs relatează că și în conținutul deciziei

Plenului Consiliului Concurenței nr. CN-28 din 03 iunie 2016, contestată la caz, se

regăsesc argumente referitoare la efectele hotărârii Curții de Apel Chișinău din 05

martie 2015, pusă la baza soluției adoptate în pricină.

În astfel de circumstanțe, Colegiul conchide că încheierea Curții de Apel

Chișinău din 15 mai 2017 prin care a fost respinsă cererea ÎCS „Moldova Zahăr”

SRL cu privire la recuzarea judecătorului, este una neîntemeiată, or, în speța dată

există împrejurări certe care pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea

judecătorului.

Respectiv, Colegiul reține că hotărârea pronunțată în pricină, nu poate fi

menținută ca fiind una legală.

În sensul dat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că, conform jurisprudenței CEDO, instanța trebuie să

fie imparțială, iar imparțialitatea, în mod normal denotă absența prejudecății sau

6

părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri (cauza

Tocono și Profesorii Prometeiști contra Moldovei).

De asemenea, Curtea Europeană reiterează, în primul rând, că într-o societate

democratică este de o importanță fundamentală ca instanțele judecătorești să inspire

încredere populației (a se vedea Padovani v. Italy, hotărâre din 26 februarie 1993).

Iar, prin prisma art. 6 CEDO, orice persoană are dreptul la un proces echitabil,

imparțialitatea judecătorilor și a instanței de judecată fiind esențială pentru realizarea

actului de justiție.

Pe baza acestor considerații, se constată că cauza a fost examinată cu încălcarea

normelor de drept procedural, iar în acest sens art. 432 alin. (3) lit. a) din Codul de

procedură civilă, reglementează încălcarea normelor de drept procedural în cazul în

care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei, ceea ce duce la casarea inevitabilă a hotărârii și rejudecarea cauzei.

În același timp, instanța de recurs menționează că, la rejudecarea cauzei, instanța

de judecată urmează să soluționeze și demersul înaintat de către ÎCS „Moldova Zahăr”

SRL privind suspendarea executării pct. 3 al deciziei Plenului Consiliului Concurenței

nr. CN-28 din 05 iunie 2016, care a rămas nesoluționat în urma remiterii pricinii la

rejudecare prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 septembrie 2017.

Or, în acest sens recurentul a fost privat de dreptul de a contesta cu recurs prin

prisma art. 181 alin. (1) CPC, o eventuală încheiere de respingere a cererii de

asigurare a acțiunii.

La rejudecarea pricinii, prima instanță urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând pricina, să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul

părților la un proces echitabil.

Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de judecată nu a efectuat

citarea legală a ÎCS ,,Moldova Zahăr” SRL pentru ședința de judecată din 07

noiembrie 2017, Colegiul îl apreciază ca neîntemeiat, deoarece, după parvenirea

dosarului la rejudecare a fost continuată examinarea fondului cauzei, iar anterior

recurentul a participat de mai multe ori în ședințele de judecată, și prin urmare,

conform art. 102 alin. (41) CPC, participanții la proces înștiințați în mod legal o dată

nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

Din considerentele menționate și având în vedere că hotărârea primei instanțe a

fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, a casa încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2017 și

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, și a restitui pricina pentru

rejudecare.

Totodată, reieșind din obiectul acțiunii și prevederile art. 78 alin. (1) din Legea

concurenței nr. 183 din 11.07.2012 (în vigoare din 05.01.2018), care reglementează că

deciziile prin care Plenul Consiliului Concurenței a aplicat o amendă sau o penalitate

7

cu titlu cominatoriu pot fi contestate la judecătorie, Colegiul reține că competentă să

examineze cauza este Judecătoria Chișinău (sediul Centru).

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin ,,Moldova Zahăr”

Societatea cu Răspundere Limitată.

Se casează încheierea Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2017 și hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin ,,Moldova Zahăr” Societatea cu

Răspundere Limitată împotriva Consiliului Concurenței, intervenient accesoriu

Întreprinderea Mixtă ,,Sudzucker Moldova” Societate pe Acțiuni, cu privire la

contestarea actului administrativ, cu restituirea cauzei la rejudecare în Judecătoria

Chișinău (sediul Centru).

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

judecători Maria Ghervas

Luiza Gafton

Ion Druță

Iuliana Oprea

8