3ra-1587/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1587/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-1587/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (D. Dolghieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul Concurenței,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Valenagro” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului

Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins

apelul declarat de către Consiliul Concurenței și a s-a menținut hotărârea din 19 martie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

c o n s t a t ă:

La data de 01 februarie 2018, SC „Valenagro” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 09 ianuarie 2018 a recepționat

decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CEP-70 din 29 decembrie 2017, prin care:

1) s-a constatat încălcarea de către SC „Valenagro” SRL a prevederilor art. 68 alin.

(1) lit. a) din Legea Concurenței nr. 183 din 11 iulie 2012, prin nefurnizarea în

termenii stabiliți a informațiilor sau documentelor solicitate conform art. 54 din

Legea Concurenței;

2) s-a aplicat față de SC „Valenagro” SRL amendă pentru nefurnizarea în termenii

stabiliți a informațiilor solicitate în conformitate cu art. 54 din Legea

Concurenței, în mărime de 0,25% din cifra totală de afaceri realizată de către

întreprindere în anul 2016, ceea ce constituie 373.259,53 de lei;

3) s-a atenționat că în caz de neprezentare a informațiilor solicitate de către

Consiliul Concurenței prin scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie

2017 până la 15 ianuarie 2018, SC „Valenagro” SRL i se va aplica din 16

ianuarie 2018 o amendă cu titlu cominatoriu în sumă de 20.396,70 de lei, ce

reprezintă 5% din cifra zilnică de afaceri medie realizată în anul 2016, pentru

fiecare zi de neprezentare a informațiilor solicitate prin scrisoarea nr. CEP-

06/534-2604 din 16 noiembrie 2017;

1

4) s-a stabilit că sumele prevăzute la pct. 2 și 3 se vor achita de către SC

„Valenagro” SRL în bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor timp

de 60 de zile lucrătoare de la data comunicării prezentei decizii, cu mențiunea

„amendă aplicată de către Consiliul Concurenței în conformitate cu Legea

Concurenței.” O copie a actului care confirmă plata urma să fie transmisă

Consiliului Concurenței.

A considerat reclamanta că decizia nr. CEP-70 din 29 decembrie 2017 a Plenului

Consiliului Concurenței a fost emisă ilegal și neîntemeiat, din următoarele considerente.

Astfel, la 31 mai 2017, Consiliul Concurenței a expediat în adresa sa scrisoarea nr.

CEP-05/181-1229, prin care a solicitat prezentarea în termen de 3 zile lucrătoare a

informației privind precizarea statutului întreprinderii SC „Valenagro” SRL până la data

realizării tranzacției din data de 28 iunie 2016 (prin care a fost preluată SRL „Degusto”),

ca fiind întreprinderi independente sau ca făcând parte din același grup în conformitate cu

art. 4 al Legii Concurenței.

Concomitent, la 07 iunie 2017, Consiliul Concurenței a expediat și în adresa SRL

„Degusto” scrisoarea nr. CEP-05/192-1311, cu același conținut privind precizarea

statutului întreprinderii respective până la data realizării tranzacției din 28 iunie 2016,

prin care a fost preluată de către SC „Valenagro” SRL, ca fiind întreprinderi

independente sau ca făcând parte din același grup în conformitate cu art. 4 al Legii

Concurenței.

A susținut că la 09 iunie 2017 la Consiliul Concurenței a fost înregistrată

comunicarea SRL „Degusto” înregistrată sub nr. 2609, prin care s-a precizat statutul

întreprinderii și s-au anexat actele confirmative, iar la 26 iunie 2017 au fost înregistrate

comunicările SC „Valenagro” SRL nr. 2810 și 2811, la care au fost anexate actele

confirmative privind întreprinderile care fac parte din același grup de întreprinderi cu SC

„Valenagro” SRL și SRL „Degusto”.

Subsidiar, la 27 iunie 2017 la Consiliul Concurenței a fost înregistrată comunicarea

SC „Valenagro” SRL nr. 2826, la care au fost anexate acte suplimentare privind

întreprinderile care fac parte din același grup de întreprinderi cu SC „Valenagro” SRL.

A reiterat că la 20 iulie 2017 Consiliul Concurenței a expediat în adresa sa

scrisoarea nr. CEP-06/339-1708 din 19 iulie 2017, prin care i s-a comunicat despre

inițierea investigației referitor la semnele încălcării de către SC „Valenagro” SRL a

prevederilor art. 20 alin. (1) și art. 22 alin. (1) din Legea Concurenței în baza dispoziției

Plenului Consiliului Concurenței nr. 19 din 05 iulie 2017, de asemenea, i-a solicitat

prezentarea în termen de 10 zile lucrătoare a unui șir de informații și anexarea unor acte

juridice.

La 10 august 2017 la Consiliul Concurenței a fost înregistrată comunicarea SC

„Valenagro” SRL nr. 3257, prin care au fost prezentate informația și actele juridice

solicitate prin scrisoarea nr. CEP-06/339-1708 din 19 iulie 2017.

La 15 septembrie 2017 Consiliul Concurenței a expediat în adresa sa scrisoarea nr.

CEP-06/383-2045 din 11 septembrie 2017, prin care i-a solicitat prezentarea în termen de

10 zile lucrătoare a unor informații și acte juridice suplimentare.

La 29 septembrie 2017 la Consiliul Concurenței a fost înregistrată comunicarea SC

„Valenagro” SRL nr. 3712, prin care au fost prezentate informația și actele juridice

suplimentare solicitate prin scrisoarea nr. CEP-06/383-2045 din 11 septembrie 2017.

A menționat că la 22 noiembrie 2017 Consiliul Concurenței a expediat în adresa sa

scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie 2017, solicitând prezentarea în termen

2

de 5 zile lucrătoare din momentul recepționării scrisorii a următoarelor informații:

precizarea ariei geografie de activitate a întreprinderilor SC „Valenagro” SRL și SC

„Petrovscaia Com” SRL, cu atașarea actelor confirmative (titlul de proprietate,

arendă/subarendă a terenurilor agricole); indicarea elevatoarelor cu care conlucrează

întreprinderile SC „Valenagro” SRL și SC „Petrovscaia Com” SRL; furnizarea listei

produselor fabricate și/sau mărfurilor comercializate, sau a serviciilor prestate de către

întreprinderile SC „Valenagro” SRL și SC „Petrovscaia Com” SRL pentru anii 2015 –

2016, cu prezentarea datelor defalcate pe categorii.

La 05 decembrie 2017 a expediat prin fax către Consiliul Concurenței cerere privind

acordarea unui termen suplimentar, până la data de 12 decembrie 2017, pentru

prezentarea informației solicitate în baza scrisorii nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie

2017 din motiv că juristul întreprinderii se află în concediul anual de odihnă, începând cu

04 decembrie 2017 – 10 decembrie 2017.

Prin scrisoarea din 06 decembrie 2017, expediată prin fax, Consiliul Concurenței a

informat-o despre prelungirea termenului de prezentare a informațiilor solicitate prin

scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie 2017, până la data de 13 decembrie

2017, inclusiv, ora 16.00.

A comunicat că la 12 decembrie 2017, a expediat în adresa Consiliului Concurenței

cerere privind acordarea unui termen suplimentar de 10 zile pentru prezentarea

informației solicitate prin scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie 2017 pe

motiv că juristul întreprinderii se află în concediu, aflându-se astfel în imposibilitate de a

pregăti setul necesar de acte solicitate.

A reținut că Consiliul Concurenței nu a înștiințat-o în mod legal despre examinarea

cererii sale privind acordarea termenului suplimentar, precum și despre refuzul în

acordarea acestuia, scrisoarea nr. CEP-06/577-2814 din 15 decembrie 2017, fiind

expediată prin fax în adresa unei alte persoane juridice, și anume SRL „Melentagro”, ce

nu aparține SC „Valenagro” SRL.

Despre existența scrisorii Consiliului Concurenței nr. CEP-06/577-2814 din 15

decembrie 2017 a aflat abia la 27 decembrie 2017 de la reprezentantul SRL

„Melentagro”.

A notat reclamanta că cererea privind acordarea unui termen suplimentar din 12

decembrie 2017 a expediat-o în adresa Consiliului Concurenței înainte de a expira

termenul inițial acordat de către pârât prin scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16

noiembrie 2017, pe când răspunsul i-a fost expediat cu mult mai târziu, după expirarea

termenului inițial, prelungirea căruia l-a solicitat.

A precizat că juristul întreprinderii SC „Valenagro” SRL s-a aflat în concediul

neplătit începând cu data de 13 decembrie 2017 până la 28 decembrie 2017, aflându-se

astfel în imposibilitate de a pregăti și de a prezenta informația solicitată de către Consiliul

Concurenței, de asemenea de a-i aduce la cunoștință aceste circumstanțe.

La 29 decembrie 2017 la Consiliul Concurenței au fost înregistrate comunicările SC

„Valenagro” SRL și SC „Petrovscaia Com” SRL nr. 4778 și 4779, prin care a fost

prezentată informația solicitată prin scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie

2017.

A indicat reclamanta că Consiliul Concurenței neîntemeiat i-a refuzat în acordarea

unui termen suplimentar de 10 zile pentru prezentarea informației solicitate prin

scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie 2017, nu a motivat suficient refuzul

acordării acestui termen, nu a stabilit un termen rezonabil de furnizare a informației,

3

precum și nici nu a indicat cadrul legal pe care se întemeiază refuzul din scrisoarea nr.

CEP-06/577-2814 din 15 decembrie 2017.

La fel, pârâtul nu a ținut cont de faptul că SC „Valenagro” SRL de la inițierea

investigației până în prezent a colaborat cu bună-credință, prezentând toate informațiile și

actele solicitate.

A declarat că informațiile solicitate de către pârât presupune o activitate cu un

volum considerabil de lucru în care sunt implicați mai mulți angajați.

Cu atât mai mult, că era sfârșit de an, perioadă în care întreprinderea era obligată la

executarea mai multor contracte, precum și prezentarea rapoartelor și dărilor de seamă

către mai multe instituții de stat.

Pe lângă acestea, informația solicitată de către Consiliul Concurenței ținea de

perioada anterioară de activitate a SC „Valenagro” SRL pentru anii 2015 – 2016, fiind

nevoie de identificarea și ridicarea a actelor corespunzătoare din arhivă întreprinderii.

A considerat SC „Valenagro” SRL că, reieșind din natura și volumul informațiilor

solicitate, termenul acordat de către pârât pentru prezentarea informațiilor, determină

caracterul nerezonabil al acesteia, fapt ce contravine prevederilor art. 54 alin. (2) din

Legea Concurenței.

Afară de aceasta, la evaluarea gravității încălcării, Consiliul Concurenței

neîntemeiat a luat în considerare faptul investigației inițiate prin dispoziția Plenului

Consiliului Concurenței nr. 19 din 05 iulie 2017 pentru identificarea încălcării

prevederilor art. 20 alin. (1) și art. 22 alin. (1) din Legea Concurenței, deoarece dânsa a

prezentat la timp toate informațiile și actele confirmative solicitate, ce demonstrează că

acțiunile sale nu constituie încălcări și nu se încadrează în nomele legale enunțate supra.

De asemenea, la evaluarea gravității încălcării pârâtul a luat în considerare

argumentul precum că punerea în aplicare a concentrării economice fără autorizarea

tranzacției de către Consiliul Concurenței ar putea avea efecte negative asupra mediului

concurențial, care este unul nefondat, or, încălcarea concentrării economice încă nu a fost

demonstrată prin emiterea în acest sens a unei decizii.

Ba dimpotrivă, SC „Valenagro” SRL a prezentat suficiente acte confirmative ce

dovedește inexistența concentrării economice prin faptul că întreprinderile vizate au fost

parte din același grup de companii anterior tranzacției de vânzare-cumpărare a capitalului

social al SRL „Degusto”, precum și că fac parte din același grup de companii până în

prezent.

A invocat că la evaluarea gravității încălcării, pârâtul, fără careva probe, a susținut

că neprezentarea informației creează obstacole la determinarea pieței relevate, fapt ce

contravine prevederilor art. 52 din Legea Concurenței, care stipulează că sarcina probei

încălcării îi revine nemijlocit Consiliului Concurenței, care urmează să dovedească că SC

„Valenagro” SRL prin acțiunile sale a creat impedimente la determinarea pieței relevate.

La fel, a considerat reclamanta drept declarative afirmațiile Consiliului Concurenței

precum că nefurnizarea în termen a informațiilor și a documentelor solicitate

tergiversează procesul derulării investigației, perioadă în care ar putea fi distorsionată

concurența pe piețele afectate, or, pârâtul nu a prezentat în acest sens careva probe care ar

confirma faptul dat, cu atât mai mult, că la cazul speței nu se atestă plângeri de la

întreprinderi ce desfășoară același gen de activitate.

În circumstanțele expuse, pârâtul a încălcat procedura și a acționat contrar art. 54

alin. (2) din Legea Concurenței, care prevede că Consiliul Concurenței solicită în scris

informațiile necesare, indică temeiul juridic și scopul solicitării informației, precizează

4

informațiile solicitate și stabilește un termen rezonabil în care acestea trebuie furnizate,

precum și specifică sancțiunile prevăzute de lege pentru nefurnizarea de informații ori

pentru furnizarea unei informații inexacte, incomplete sau care induce în eroare.

La fel, pârâtul nu a luat în calcul dispozițiile art. 68 alin. (2) din Legea Concurenței,

care stabilește că în apărarea sa, persoana, întreprinderea sau asociația de întreprinderi

poate demonstra că informațiile solicitate nu se află în posesia sa sau sub controlul său și

că este imposibil ca ea să se conformeze cerinței Consiliului Concurenței, utilizând toate

mijloacele rezonabile.

Prin urmare, motivele invocate în decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. CEP-

70 din 29 decembrie 2017, nu au un suport legal și sunt bazate exclusiv pe niște

constatări neprobate și nu justifică încălcarea normelor de procedură de către SC

„Valenagro” SRL.

A atenționat reclamanta că executarea actului administrativ contestat prin aplicarea

amenzii exagerate în sumă de 373.259,53 de lei va bloca întreaga activitate a SC

„Valenagro” SRL, afectându-i capacitatea de plată față de salariații săi, de prestare a

serviciilor, precum și procurarea materiei prime pentru o funcționare în regim normal a

întreprinderii.

Afară de aceasta, contractele cu partenerii nu vor putea fi executate în termenul și

modul corespunzător, SC „Valenagro” SRL fiind nevoită să achite penalități și dobânzi

de întârziere, ce presupune suportarea unor prejudicii considerabile și iminente, în

consecință ce poate duce întreprinderea spre insolvență.

A menționat că genul de activitate al SC „Valenagro” SRL este agricultura

(comerțul și cultura plantelor cerealiere), activitate ce se desfășoară în zona rurală a țării,

în condiții complicate, ce presupune investiții și cu riscuri enorme greu de evitat.

A afirmat că SC „Valenagro” SRL asigură loc de muncă pentru 76 de salariați,

dintre care majoritatea din mediul rural ce prestează muncă sezonieră, iar suma de

373.259,53 de lei, aplicată de către pârât cu titlu de amendă, constituie fondul de salarii

pentru aproximativ 2-3 luni.

În contextul expus, a cerut SC „Valenagro” SRL admiterea acțiunii, anularea

deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. CEP-70 din 29 decembrie 2017 ca fiind

emisă contrar prevederilor legii.

Prin hotărârea din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea

SC „Valenagro” SRL a fost admisă și s-a anulat decizia Plenului Consiliului Concurenței

nr. CEP-70 din 29 decembrie 2017, ca fiind emisă contrar prevederilor legii.

Prin decizia din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Consiliul Concurenței și s-a menținut hotărârea din 19 martie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au întemeiat soluțiile prin faptul

că din textul deciziei contestate nr. CEP-70 din 29 decembrie 2017 a Consiliului

Concurenței, precum și din explicațiile părților date în cadrul ședințelor de judecată,

rezultă că pârâtul, având în derulare o investigație în scopul determinării pieței relevate,

la rând cu solicitările de informații executate anterior față de reclamantă, prin scrisoarea

nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie 2017 a solicitat de la SC „Valenagro” SRL

prezentarea suplimentară, în termen de 5 zile, a unui șir de informații și acte, și anume:

precizarea ariei geografie de activitate a întreprinderilor SC „Valenagro” SRL și SC

„Petrovscaia Com” SRL, cu atașarea actelor confirmative (titlul de proprietate,

arendă/subarendă a terenurilor agricole); indicarea elevatoarelor cu care conlucrează

5

întreprinderile SC „Valenagro” SRL și SC „Petrovscaia Com” SRL; furnizarea listei

produselor fabricate și/sau mărfurilor comercializate, sau a serviciilor prestate de către

întreprinderile SC „Valenagro” SRL și SC „Petrovscaia Com” SRL pentru anii 2015 –

2016, cu prezentarea datelor defalcate pe categorii.

Au constatat instanțele de judecată că la solicitările repetate ale reclamantei,

termenul stabilit inițial de 5 zile a fost prelungit cu încă 10 zile, termenul-limită, de

prezentare a informațiilor și actelor suplimentare solicitate prin scrisoarea nr. CEP-

06/534-2604 din 16 noiembrie 2017, fiind către data 13 decembrie 2017, inclusiv, ora

16.00.

Însă, luându-se în considerare zilele de odihnă, orele de muncă incluse în această

perioadă, la fel, relațiile reclamantei cu alți agenți economici, cu care avea încheiate

contracte, precum și că era sfârșit de an, perioadă în care urmau a fi prezentate rapoarte și

dări de seamă unor altor instituții de stat, instanțele de judecată au conchis că reclamanta

a avut la dispoziție un timp destul de restrâns, insuficient, de a se conforma indicațiilor

Consiliului Concurenței întru prezentarea informațiilor și actelor suplimentare solicitate

de către ultima. Termenul acordat de către pârâtă fiind unul nerezonabil în raport cu

volumul, categoria și genul informațiilor și documentelor solicitate, astfel încât SC

„Valenagro” SRL a fost pusă în dificultate de a respecta termenul acordat de către pârât.

Au reținut instanțele de judecată că la 12 decembrie 2017, SC „Valenagro” SRL a

solicitat de la pârât acordarea unui termen suplimentar pentru a-i prezenta informațiile și

actele solicitate prin scrisoarea nr. CEP-06/534-2604 din 16 noiembrie 2017, însă, cel

puțin către data de 13 decembrie 2017, ora 16.00, nu a obținut nici un răspuns afirmativ

sau, după caz, a unui refuz din partea Consiliului Concurenței referitor la acest termen, de

altfel, nici nu au existat careva indici cu privire la respingerea solicitării respective, astfel,

punând-o pe reclamantă în situația comiterii încălcării descrise în decizia contestată, ca

rezultat aceasta fiind sancționată.

Pe lângă acestea, au stabilit instanțele de judecată că refuzul pârâtului de a acorda

termen suplimentar la cererea din 12 decembrie 2017, a fost expediat prin fax nu l-a

adresa de corespondență a reclamantei, dar la adresa unui alt agent economic, fără să se

asigure de faptul dacă SC „Valenagro” SRL a recepționat scrisoarea respectivă.

Au concluzionat pe final instanțele de judecată ierarhic inferioare, că în condițiile în

care SC „Valenagro” SRL a fost lipsită de veridicitatea informației cu privire la

termenul-limită de prezentare a informațiilor și actelor solicitate prin scrisoarea nr. CEP-

06/534-2604 din 16 noiembrie 2017, nu i se poate imputa acesteia încălcarea termenului

de prezentare a informațiilor menționate, respectiv nu poate fi supusă sancționării pentru

faptul dat.

De asemenea, au specificat instanțele de judecată, că la emiterea actului

administrativ contestat, Consiliul Concurenței nu a ținut cont de necesitatea stabiliri

intenției sau imprudenței reclamantei în condițiile speței de neprezentare a informației

cerute, or, la solicitările anterioare de prezentare a informației solicitate, aceasta a

reacționat prompt, în termenul stabilit și în volumul cerut, fapt ce rezultă atât din

materialele dosarului, cât și din explicațiile pârâtului, împrejurare ce denotă buna-

credința a SC „Valenagro” SRL la exercitarea obligațiilor de a se conforma indicațiilor

Consiliului Concurenței.

Prin urmare, în lipsa unor dovezi incontestabile privind acționarea cu intenție sau

imprudență de neprezentare la timp a informației solicitate, Consiliul Concurenței ilegal a

6

tras la răspundere SC „Valenagro” SRL, cu sancționarea acesteia cu amendă în mărime

de 373.259,53 de lei.

La data de 26 noiembrie 2018, Consiliul Concurenței a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 26 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, cu remiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În susținerea recursului Consiliul Concurenței a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La data de 22 octombrie 2018, în adresa SC „Valenagro” SRL a fost expediată copia

recursului declarat de către Consiliul Concurenței, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 26 noiembrie 2018, SC „Valenagro” SRL a depus referință, solicitând să fie

considerat drept inadmisibil recursul declarat de către Consiliul Concurenței sau după caz

respingerea acestuia, cu menținerea deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și a hotărârii din 19 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, pe care le

consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare au

verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a

litigiului, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Consiliul Concurenței este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

7

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Prin prisma art. 434 în alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Instanța de recurs reține că din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 26

iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată în adresa Consiliului Concurenței la

16 iulie 2018 (f.d. 143, vol. II) și recepționată de către recurent la 18 iulie 2018 (f.d. 157,

vol. II), fapt ce rezultă și din textul cererii de recurs (f.d. 145, vol. II).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 14 septembrie

2018.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de Consiliul Concurenței, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență lor, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de apel, precum și explicațiilor date de către reprezentatul

recurentului-pârât în cadrul ședinței instanței de apel, asupra cărora Curtea de Apel

Chișinău s-a pronunțat deja în modul corespunzător (f.d. 92-99, 122-123, vol. II).

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

8

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Consiliul Concurenței nu a invocat niciun argument plauzibil în

vederea justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Consiliul

Concurenței nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar

ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu

este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Consiliul Concurenței a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicții (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De

fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

9

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Consiliul Concurenței împotriva

deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Consiliul Concurenței împotriva

deciziei din 26 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea

de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Valenagro” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului

administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

10