3ra-1171/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1171/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1171/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: D. Dulghieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

ÎNCHEIERE

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Barrisol”, reprezentată de avocatul Petru Balan,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Barrisol” împotriva Consiliului Concurenței,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Com V&V” cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

admise apelurile declarate de Consiliul Concurenței și Societatea cu Răspundere Limitată

„Com V&V”, a fost casată hotărârea din 08 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani și a fost emisă o hotărâre nouă de respingere a acțiunii ca fiind

neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La data de 14 iulie 2017, SRL „Barrisol” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că prin dispoziția Plenului Consiliului

Concurenței nr. 18 din 07 octombrie 2016, a fost inițiată investigația concurențială

privind presupusa încălcare a prevederilor art. 18 din Legii Concurenței nr. 183 din 11

iulie 2012 de către întreprinderea SRL „Barrisol” în raport cu întreprinderea SRL „Com

V&V”.

Investigația a fost inițiată în temeiul plângerii parvenite din partea SRL „Com

V&V”, prin care a relatat despre presupusele acțiuni de concurență neloială ale

întreprinderii reclamante, manifestată prin utilizarea nejustificată pe ambalajul

produsului sare de baie a sintagmei „Made under license Magic Spa LTD”, creând

premise pentru inducerea în eroare a consumatorilor.

A menționat că, pentru a clarifica aspectele cauzei, la data de 30 septembrie 2016 a

1

prezentat informațiile relevante care au fost solicitate de către Consiliul Concurenței prin

scrisoarea nr. 15/372-1637 din 24 septembrie 2016, inclusiv contractul de

license/franchising nr. 373/1 din 15 octombrie 2014, semnat între „Magic Spa LTD” și

SRL „Barrisol”, în baza căruia a fost plasată pe etichetă informația „Made under license

Magic Spa LTD”.

A susținut că la 06 aprilie 2017, a luat cunoștință de Raportul de investigație asupra

cazului inițiat prin Dispoziția Plenului Consiliului Concurenței nr. 12 din 07 octrombrie

2016, iar prin scrisoarea din 05 mai 2017 și-a manifestat dezacordul cu cele constatate în

cadrul investigației.

Reclamanta a afirmat că, deși a obiectat referitor la esența Raportului de investigație

asupra cazului dat și a combătut constatările și concluziile raportului într-un mod

pertinent, totuși Plenul Consiliului Concurenței a adoptat decizia nr. 28 din 29 iunie 2017,

prin care a fost constatată încălcarea prevederilor art. 18 din Legea Concurenței, cu

aplicarea amenzii în mărime de 12 072,68 de lei, fiind totodată obligată să înlăture de pe

eticheta ambalajului produsului sare de baie sub marca comercială „Magic Spa”

sintagmele „Made under license Magic Spa LTD” și „Sistemul de control al calității este

testat de SGS”, până la data de 01 septembrie 2017.

Consideră că decizia nr. 28 din 29 iunie 2017 este ilegală, deoarece denotă o

apreciere arbitrară a argumentelor invocate de către părți pe tot parcursul investigației

concurențiale, de unde reiese vădit că Plenul Consiliului Concurenței a examinat situația

prin prisma relatărilor date doar de SRL „Com V&V”, ignorând informațiile și probele

prezentate de către reclamantă.

A declarat că, urmează a fi apreciat critic argumentul reținut în decizia contestată,

precum că acțiunile SRL „Barrisol”, manifestate prin inducerea în eroare a

consumatorului prin utilizarea sintagmelor „Made under license Magic Spa LTD” și

„Sistemul de control al calității este testat de SGS” plasate pe ambalajul produsului sare

de baie, întrunesc semnele constitutive ale acțiunilor de concurență neloială.

Or, între „Magic Spa LTD” și SRL „Barrisol” a fost semnat contractul de

license/franchising nr. 373/1 din 15 octombrie 2014, în baza căruia a avut permisiunea de

a plasa pe etichetă informația „Made under license Magic SPA LTD”. Contractul dat nu

a fost contestat, prin urmare este valabil și produce efecte juridice în continuare.

A invocat că plasarea sintagmelor „Made under license Magic Spa LTD” și

„Sistemul de control al calității este testat de SGS” pe eticheta produsului, nu poate fi

considerată drept o deturnare a clientelei în sensul art. 18 din Legea Concurenței,

deoarece niciuna din aceste sintagme nu induce în eroare consumatorul cu privire la

natura, modul de fabricare a produsului, din simplu motiv că nu conțin așa informații, iar

interpretarea făcută în acest sens este puțin tendențioasă.

Mai mult ca atât, pentru a constata inducerea în eroare a cumpărătorului privitor la

natura, locul și modul de fabricare, în primul rând este necesară plângerea a însuși

cumpărătorului la instituția competentă, pe când Consiliului Concurenței a luat o decizie

bazată doar pe afirmațiile lipsite de suport documentar sau legal a reprezentantului SRL

„Com V&V”.

A indicat că, în cazul în care se invocă prejudicierea drepturilor fundamentale ale

2

consumatorilor, aplicabilă ar fi Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13

martie 2003, iar de efectuarea controlului respectării prevederilor legislației în domeniul

protecției consumatorilor și controlul corespunderii produselor și serviciilor plasate pe

piață cerințelor prescrise și/sau declarate, este responsabilă Agenția pentru Protecția

Consumatorului.

A notat că SRL „Com V&V” este un concurent al reclamantului, care produce și

comercializează sare de baie pe teritoriul Republicii Moldova și urmărește deturnarea

clientelei și paralizarea afacerii SRL „Barrisol”, care este nouă pe piață.

A comunicat că cele descrise în raportul de investigație nu corespund adevărului și

nu au fost probate prin niciun act cu putere juridică, care ar putea servi drept probă în

sensul prevederilor legale, iar Consiliul Concurenței nu a dorit să intre în esența cauzei și

a examinat-o superficial.

De asemenea, a susținut că Consiliul Concurenței, prin abordarea sa abuzivă, a

încălcat grav dreptul constituțional la apărare garantat fiecărei persoane, SRL „Barrisol”

fiind privată în mod arbitrar și ilegal de posibilitatea de a-și promova poziția și de a aduce

explicații pentru acuzațiile aduse în adresa sa. Reprezentantul SRL „Barrisol”, avocatul

Petru Balan a informat Consiliul Concurenței despre faptul că în zilele preconizate pentru

desfășurarea audierilor este în imposibilitate de a se prezenta, fiind antrenat în ședințe de

judecată stabilite preventiv și a solicitat amânarea audierilor pentru altă azi. Însă, pârâtul

a neglijat solicitarea reprezentantului și la data de 22 iunie 2017 a fost audiat avocatul

SRL „Com V&V”, decizia contestată fiind bazată de fapt pe argumentele invocate de

către ultimul.

A solicitat anularea deciziei Consiliului Concurenței nr. CN-28 din 29 iunie 2017.

Prin încheierea din 22 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu SRL „Com V&V”.

Prin hotărârea din 08 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea depusă de SRL „Barrisol” a fost admisă și a fost anulată decizia Consiliului

Concurenței nr. CN-28 din 29 iunie 2017.

Instanța de fond a conchis că, Consiliul Concurenței nu a demonstrat și nu a

constatat că natura și modul de fabricare a produsului „sare de baie” descris pe ambalajul

acestuia ar fi diferit de natura și modul de fabricare aplicat în practică de către SRL

„Barrisol”. De asemenea, nu a fost probat faptul că reclamanta induce în eroare

consumatorii, pârâtul doar a menționat că citind informația de pe etichetă consumatorii

pot deduce ideea că produsul respectiv ar fi mai calitativ și că această circumstanță ar

constitui deturnarea clientelei concurentului conform art. 18 din Legea concurenței nr.

183 din 11 iulie 2012 și respectiv, ultimul ar putea înregistra pierderi neîntemeiate.

Astfel, instanța de judecată a reținut că aceste concluzii sunt doar presupuneri și nu

reprezintă constatări certe în sensul art. 39 lit. f) din Legea concurenței.

Mai mult ca atât, prima instanță a considerat că sunt eronate concluziile Consiliului

Concurenței referitor la lipsa de obiect și opozabilitatea contractului nr. 373/1 din 15

octombrie 2014, încheiat între „Magic Spa” LTD și SRL „Barrisol”, precum și concluziile

pârâtului bazate pe Dicționarul explicativ al limbii române prin care nu au fost acceptate

actele prezentate de către reclamantă întru justificarea rețetei de fabricare a produsului.

3

Or, acestea nu reprezintă constatări certe ale unei investigații privind o potențială abatere

concurențială, ci aprecieri juridice și lingvistice subiective, cu un înalt grad de

generalitate și care pot genera dubii. Prin urmare, aceste aprecieri conform art. 16 alin.

(6) din Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de

întreprinzător nr. 235 din 20 iulie 2006, urmează a fi interpretate în favoarea reclamantei.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise apelurile

declarate de Consiliul Concurenței și SRL „Com V&V”, a fost casată integral hotărârea

din 08 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și a fost emisă o hotărâre

nouă, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că decizia Consiliului

Concurenței nr. CN-28 din 29 iunie 2017 este legală și întemeiată, iar pretențiile SRL

„Barrisol” sunt nefondate.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a respins argumentele expuse în hotărârea instanței

de fond referitoare la faptul că pârâtul urma să constate prin probe existența măcar a unui

sigur fapt de deturnare a clientelei - un caz sau o situație cînd un client a preferat în mod

explicit reclamantul SRL „Barrisol” în detrimentul intervenientului accesoriu SRL „Com

V&V”, or, pentru constatarea încălcării prevederilor art. 18 din Legea concurenței nu este

necesară și probarea migrării clienților de la un concurent la altul.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate și referirile instanței de

fond la faptul că, pentru constatarea încălcării art. 18 din Legea concurenței este necesară

întrunirea în mod exhaustiv a inducerii în eroare a consumatorului cu privire la natura,

modul și locul de fabricare, la caracteristicile principale, inclusiv utilizarea, cantitatea

produselor, prețul sau modul de calculare a prețului produsului, or, prevederile art. 4 din

Legea concurenței indică clar că, concurența neloială reprezintă orice acțiune contrară

uzanțelor oneste în activitatea economică. Prin urmare, pentru constatarea încălcării art.

18 din Legea concurenței nu este necesară întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor

(elementelor), fiind suficientă întrunirea alternativă a cel puțin uneia dintre condiții.

Curtea de Apel Chișinău a considerat că sunt neîntemeiate și argumentele instanței

de fond, precum că pârâtul nu a demonstrat și nu a constatat că natura și modul de

fabricare a produsului „sare de baie” descris pe ambalajul acestuia ar fi diferit de natura

și modul de fabricare aplicat în practică de către reclamant, deoarece la constatarea

încălcării art. 18 din Legea concurenței, Consiliul Concurenței a examinat informația

plasată public pe eticheta produsului, prin care consumatorul este indus în eroare și

nicidecum modul de fabricare aplicat în practică de către SRL „Barrisol” în cadrul

procesului de producție sau de fabricare a produsului „sare de baie”.

Totodată, instanța de apel a invocat că, în urma examinării contractului de

License/Franchising nr. 373/1 din 15 octombrie 2014 s-a constatat cu certitudine că

adresa companiei „Magic SPA” LTD din Marea Britanie, indicată pe eticheta unor

produse, nu coincide cu adresa companiei „Magic SPA” LTD din contract.

Deci, în urma cercetării de către Consiliul Concurenței a informației despre

companiile menționate, s-a depistat că, compania Nr. 7792213 „Magic Spa” LTD Unit

36, 88-90 Hatton Garden, London EC1N 8PN, înregistrată la 29 septembrie 2011, a fost

dizolvată la 06 mai 2014, iar compania Nr. 09253120 „Magic Spa” LTD 71-75-Shelton

4

Street, Covent Garden, London, England, WC2H 9JQ a fost înregistrată la 07 octombrie

informație cu referire la întreprinderea dizolvată și nu la întreprinderea cu care SRL

„Barrisol” are semnat contractul de License/Franchising nr. 373/1 din 15 octombrie 2014.

La data de 07 august 2019 SRL „Barrisol”, reprezentată de avocatul Petru Balan,

a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău și pronunțarea unei hotărâri

noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de

apel, reiterând circumstanțele de fapt și de drept expuse în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar a menționat că operatorii economici sunt liberi în a realiza acțiuni de

captare a clientelei și nimeni nu are dreptul de a institui o interdicție de atragere a

clientelei atât timp cât aceasta este legală. Pentru ca deturnarea clientelei să fie calificată

ca act de concurență neloială, este necesar a proba că această captare este una realizată

prin mijloace ilegale, neoneste și contrare principiului bunei-credințe, în caz contrar vor

fi afectate limitele exercitării libertății comerțului.

Astfel, în speță, nu există nicio probă care să demonstreze abaterea ce i se impută,

decizia Curții de Apel Chișinău fiind bazată pe concluziile Consiliului Concurenței, care

la rândul său a emis o decizie la fel bazată doar pe presupunerile unui concurent al SRL

„Barrisol”.

Prin urmare, consideră că pentru a incrimina încălcarea art. 18 din Legea

concurenței nu este necesar să se probeze doar faptul că anumită informație de pe etichetă

este neautentică sau nu este exactă. Este important să se demonstreze inducerea în eroare

a consumatorului și deturnarea clientelei concurentului, fapt care nu există în speță.

A indicat că instanța de apel greșit a constatat că, prin prisma art. 55 alin. (1) din

Legea concurenței urmează a fi probate doar temeiurile rezonabile pentru a suspecta

încălcarea acestei legi, astfel, înainte de inițierea investigației, Consiliul Concurenței nu

trebuia să constate toate elementele de fapt și de drept necesare pentru constatarea

afectării intereselor SRL „Com V&V” manifestate prin încălcarea art. 18 din Legea

concurenței. Or, conform art. 52 alin. (1) din Legea concurenței, la sesizarea presupuselor

acțiuni anticoncurențiale, autorul plângerii trebuie să prezinte probe în susținerea faptelor

pe care își întemeiază plângerea. Respectiv, rezultă că instanța de apel a interpretat în

mod eronat legea, dând o apreciere abstractă cazului dat.

Prin referința depusă la 30 septembrie 2019, Consiliul Concurenței a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei din 14 mai 2019 a Curții de

Apel Chișinău, pe care o consideră legală și întemeiată.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

5

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 14 mai 2019.

Decizia instanței de apel a fost expediată în adresa SRL „Barrisol” la 10 iulie 2019,

conform ștampilei aplicată pe plic de către oficiul poștal (f.d. 111, volumul II). În cererea

de recurs, SRL „Barrisol” a susținut că a recepționat decizia la 11 iulie 2019.

Astfel, recursul depus la 07 august 2019 de către SRL „Barrisol”, reprezentată de avocatul

Petru Balan, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

6

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de SRL „Barrisol”, reprezentată de avocatul Petru Balan, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de SRL „Barrisol”,

reprezentată de avocatul Petru Balan, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus

de SRL „Barrisol”, reprezentată de avocatul Petru Balan, ca inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Barrisol”, reprezentată de

avocatul Petru Balan, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8