2ra-2394/17 — constatarea discriminarii si incasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2394/17

Prima instanță - (Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) O. Cernei

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, V. Negru, a. Pahopol

Î N C H E I E R E

27 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecători Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Motricală Mihail,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Motricală Mihail

împotriva Ministerului Justiției privind constatarea faptului discriminării și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 prin care a fost

repusă în termen cererea de apel, respins apelul declarat de Motricală Mihail și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 26 iulie 2016, Motricala Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției solicitând constatarea faptului discriminării în temeiul

art. 3 și art.4 lit.a), art.8 lit.a) din Legea cu privire la asigurarea egalității din 25

februarie 2012 și încasarea prejudiciului moral în mărime de 100000 de lei.

În motivarea pretențiilor formulare a relatat că prin sentința Judecătoriei Strășeni

din 30 decembrie 2005 a fost condamnat la 25 ani închisoare pedeapsă definitivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2006 a fost casată în parte

sentința primei instanței și pronunțată o hotărîre nouă prin care i s-a aplicat pedeapsa

definitivă de 21 ani închisoare.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 iulie 2007 s-au casat parțial

hotărârile atacate și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care i s-a aplicat pedeapsa

definitivă de 25 ani închisoare.

Menționează că la 16 noiembrie 2009 a depus recurs în anulare asupra deciziei

Curții Supreme de Justiție din 03 iulie 2007, dosarul fiind trimis pentru examinare la

Judecătoria Soroca.

La 21 aprilie 2011 avocatul reclamantului a depus cerere de aplicare a legii

retroactivității, care ulterior la rugămintea reclamantului, a fost retrasă fiind în

contradicție cu cerințele sale înaintate repetat prin cererea din 22 septembrie 2014.

Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 10 octombrie 2014 s-au recalificat

1

acțiunile reclamantului fiind aplicată legea retroactivității și s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 22 ani închisoare.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 ianuarie 2015 a fost respins recursul

reclamantului ca nefondat.

Reclamantul consideră că, în urma aplicării legii retroactivității față de sine de

către instanțele de judecată, discriminatoriu i s-a aplicat art. 101 alin. 1) și 7) Cod

penal fiindu-i redusă pedeapsa cu doar 2 ani închisoare, din cauza criteriului protejat

de art.1) al Legii nr.121 din 25 februarie 2012.

La 09 noiembrie 2016 reclamantul a depus o cerere privind sesizarea Curții

Constituționale în vederea controlului constituționalității art.101 Cod penal.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 noiembrie 2016 s-a

dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate cu remiterea dosarului după

competență, Curții Constituționale.

Prin decizia Curții Constituționale din 18 noiembrie 2016 s-a declarat

inadmisibilă sesizarea privind excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 101

alin.7) Cod penal.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 decembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Mihail Motricală prejudiciului moral, a

fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a probat existența

faptului discriminării față de el, nu a prezentat fapte care ar permite prezumția

existenței unui fapt de discriminare. Anexarea unor acte judecătorești pronunțate în

privința altor condamnați, pretinse a fi cazuri similare, nu constituie în esență suport

probatoriu în sensul art.19 alin.1) din Legea cu privire la asigurarea egalității.

Instanța a mai constatat că reclamantul a exercitat căile de atac împotriva actelor

de dispoziție a instanțelor de judecată, iar instanțele ierarhic inferioare au verificat

legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate conform ordinii stabilite de Codul de

procedură penală.

Aplicabilitatea sau neaplicabilitatea în privința lui Motricală Mihail a

retroactivității Legii penale, precum și aplicarea neuniformă acestora în privința sa,

au fost deja obiectul examinării cererii reclamantului la soluționarea chestiunilor

privind executarea hotărârilor judecătorești, prin încheierea judecătoriei Soroca din

10 octombrie 2014, act devenit irevocabil.

Referitor la pretenția privind încasarea prejudiciului moral instanța la fel a

considerat-o neîntemeiată, dat fiind faptul că acesta este o pretenție ce reiese din

pretinsa încălcare a Legii cu privire la asigurarea egalității și a art.14 CEDO,

încălcare ce instanța nu i-a găsit nici o confirmare.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 13 februarie 2017, Motricală

Mihail a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

20 decembrie 2016, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei decizii de admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, s-a respins apelul

declarat de Motricală Mihail și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 20 decembrie 2016.

La 17 octombrie 2017, Motricală Mihail a declarat recurs împotriva deciziei

2

Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 20 decembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor

menționate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul a declarat cerere de recurs în temeiul art.432, alin.(2) lit. a), b) și c)

care statuează că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească, nu a aplicat legea care trebuia

să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod

eronat legea.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor

ierarhic inferioare. La examinarea cererii privind aplicarea Legii retroactivității,

instanțele judecătorești, au aplicat prevederile legii discriminatoriu față de reclamant

în comparație cu alți condamnați în situații similare, prin aplicare unei și aceeași legi,

însă situația sa în ceea ce privește executarea pedepsei penale era egală cu situația

acelor condamnați la momentul aplicării retroactivității față de care a fost discriminat

prin hotărârile judecătorești emise, referitoare la termenul executării pedepsei.

Astfel, la examinarea cauzei instanțele investite cu judecare fondului au

interpretat în mod eronat legea.

De asemenea, recurentul consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel

au examinat cauza în absența sa, iar astfel i s-a încălcat dreptul al un proces echitabil,

prevăzut de Codul de procedură civilă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Susține că examinarea cauzei doar cu participarea pârâtului, l-a dezavantajat

substanțial față de partea adversă, prin ce s-a încălcat egalitatea armelor și

contradictorialitatea procesului civil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 13 iunie 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 17 iulie

2017 (f.d.128), iar recurentul a recepționat-o la 10 august 2017 (f.d.132).

Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 17 octombrie 2017, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

3

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

4

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Motricală Mihail nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Motricală Mihail.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecători

Dumitru Visternicean

Dumitru Mardari

5