3ra-1089/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1089/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Edineț, sediul Central dosarul nr. 3ra-1089/2017

judecător: M. Iftodi

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți

judecători: A. Albu, A. Toderaș, E. Bejenaru

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Ion Druță, Dumitru Mardari, Dumitru Visternicean, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nina

Bănărescu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Edineț cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Central din 20 februarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 28 noiembrie 2016, Nina Bănărescu s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Edineț cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, a activat în organele

procuraturii de la 01 august 1985 până la 14 decembrie 2004 în diferite funcții de

procuror.

Începând cu 17 septembrie 2001, fiind în funcție de procuror adjunct al

Județului Edineț, la atingerea vârstei de 50 ani, i-a fost stabilită pensia pentru

vechime în muncă, în mărime de 80% din salariu mediu lunar potrivit funcției

deținute, pensie pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului

recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procesului în

exercițiu.

Afirmă că, cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior, recalculat în

mărime de 80% din salariu mediu lunar potrivit funcției deținute, cu recalcularea

acestei la fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în funcție. Însă,

ulterior, Casa Națională de Asigurări Sociale a transmis dosarul său de pensionar

în gestiunea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț, care, din motive

neîntemeiate, a lipsit-o de dreptul dobândit licit, în septembrie 2001, la

recalcularea pensiei, stabilidu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului

general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an și cu achitarea a 50% din

mărimea stabilită de parlament.

1

La 01 noiembrie 2016, considerând că organele de asigurări sociale i-a

încălcat grav dreptul la proprietate (pensie), dobândită anterior licit, prin aplicarea

obligatorie pentru procurori pensionați a principiului recalculării pensiei la

majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, reclamanta s-a

adresat cu o cerere prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de

principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în

funcție cu 35%, începând cu 01 ianuarie 2013 și conform art. 60 din Legea cu

privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, începând cu data de 01 august

2016.

Însă, susține reclamanta că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Edineț,

în mod pripit, la 03 noiembrie 2016 i-a expediat decizia nr. B-3/2016 din 03

noiembrie 2016 prin care i-a refuzat în admiterea cerințelor înaintate,

argumentând că reexaminarea pensiilor pentru persoanele care și-au realizat

dreptul la pensie ca procurori până la 01 august 2016 nu li se efectuează, deoarece

cadrul legal nu prevede reexaminarea acestora în legătură cu modificarea

legislației de salarizare a procurorilor, temei legitim de a recalcula cuantumul

pensiei de care beneficiază, nu este.

Afirmă reclamanta că, pârâtul la examinarea cerințelor prealabile nu a

determinat corect raportul juridic în cauză, nu au fost luate în considerație

circumstanțe importante pentru soluționarea litigiului.

A mai indicat că, Curtea Constituțională în hotărârea nr. 27 din 20

decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați, acceptând statuările CEDO de asimilare a dreptului la prestații sociale

unui drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeană, s-a aliniat la jurisprudența CEDO, care pe parcurs a evoluat „nu fără

ambiguități în ceia ce privește prestațiile non- contributive, spre o protecție mai

largă”. În paragraful nr.79 al hotărârii precitate supra, entitatea de jurisprudență

constituțională a concluzionat că un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 din Constituție și respectiv art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social respectiv este

dobândit și are o valoare economică.

Astfel, consideră reclamanta că un asemenea drept social l-a dobândit licit

odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă în anul 2001.

Curtea Constituțională în continuare conchide că „aplicativ la prezenta

cauză, un drept patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în

plată, care are deja o valoare economică și astfel, constituie un drept de

proprietate a persoanei”, susținând că drepturile diminuate prin normele Legii nr.

56 din 09 iunie 2011 ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă la viitorii

procurori (după 09 iunie 2011) cu drept de pensionare.

Cât privește situația procurorilor pensionați până la 01 ianuarie 2004,

Curtea Constituțională în hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 „Privind

controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu

pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați” paragraful 80, își

2

menține ferm concluziile sale expuse în hotărârea nr. 9 din 30 martie 2004 privind

declararea parțial neconstituțională a Legii nr. 358 din 31 iulie 2003 care anula și

pensiile aflate în plată ale unor categorii speciale de angajați. Aici, Curtea

Constituțională subliniind că Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 și la acel moment

aducea atingere unor drepturi de proprietate dobândite - pensiilor aflate în plată.

În consecință, dreptul său la pensie, cu aplicarea principiului recalculării ei

la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu, este menținut de

instanța de jurisdicție constituțională și nu-l exclude din utilitatea juridică.

Pensiile procurorilor pensionați până la 01 ianuarie 2004 nu pot fi atinse

prin declararea parțial neconstituțională a Legii nr. 358 din 31 iulie 2003, fapt

menționat în hotărârea Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004.

Solicită reclamanta recunoașterea ca fiind ilegală decizia Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Edineț nr. B-3/2016 din 03 noiembrie 2016, obligarea Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț să-i restituie și să-i achite pensia pentru

vechime în muncă reieșind din salariu mediu lunar achitat adjunctului

procurorului raionului Edineț, cu recalcularea acesteia, ținându-se cont de

majorarea generală a salariului procurorului adjunct raional, în funcție, începând

cu data de 01 ianuarie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu 01

august 2016 potrivit art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 05

februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016.

Prin încheierea judecătoriei Edineț din 06 februarie 2017 a fost admisă

cererea Ninei Bănărescu și atras în proces în calitate de pârât Casa Națională de

Asigurări Sociale.

Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 09 februarie 2017 a fost respins ca

neîntemeiat demersul reprezentantului Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind încetarea procesului.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 20 februarie 2017 s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată înaintată de Nina Bănărescu.

S-a considerat neîntemeiat, răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări

Sociale Edineț nr. B-3/2016 din 03 noiembrie 2016.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i achite Ninei

Bănărescu pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariul mediu lunar

achitat procurorului adjunct al raionului Edineț.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze Ninei

Bănărescu pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea generală a

salariului procurorului în funcție începând cu 05 aprilie 2013 după creșterea

salariului cu 355 și începând cu 01 august 2016, după creșterea salariului potrivit

art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 (în vigoare

din 01 august 2016).

S-a respins pretenția Ninei Bănărescu împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei ținând cont de majorarea

salariului procurorului începând cu 01 ianuarie 2013, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 06 martie 2017, Casa

Națională de Asigurări Sociale a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii

3

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 20 februarie 2017, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi prin care să fie

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 28 martie 2017, nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărâri

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 20 februarie 2017, pentru prezentarea

apelului motivat.

La 07 aprilie 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a prezentat apelul

motivat.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2017 s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 22 februarie 2017.

La 20 iulie 2017, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților

la proces copia deciziei motivate (f.d. 168).

Iar, la 11 august 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat la 11 august 2017, împotriva deciziei instanței de apel din 13 iunie 2017

este depus în termen, în cazul în care decizia a fost expediată în adresa

participanților la proces la 20 iulie 2017, și recepționată conform avizului de

recepție de recurent la 25 iulie 2017.

În susținerea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că,

consideră neîntemeiată decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

deoarece instanțele au dat o apreciere eronată materialului probator și au aplicat

eronat normele materiale aplicabile cauzei, invocând aceleași argumente de fapt și

de drept ca și în cadrul examinării cauzei în instanțele inferioare.

Totodată a indicat că este neîntemeiată concluzia instanțelor inferioare și

în partea obligării recalculării pensiei începând cu 05 aprilie 2013 și respectiv cu

01 august 2016, deoarece la data întării în vigoare a acestor legi, intimata nu a

solicitat recalcularea pensiei, ci s-a adresat ulterior instanței, iar instanța în

eventualitatea admiterii acesteia, urma să admită pretenția din data adresării în

instanță.

Examinând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale

neîntemeiat, care urmează a fi respins, din motivele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

4

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Înaintând acțiunea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț, Nina Bănărescu a solicitat recunoașterea

ca fiind ilegală decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț nr. B-3/2016

din 03 noiembrie 2016, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț să-

i restituie și să-i achite pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariu mediu

lunar achitat adjunctului procurorului raionului Edineț, cu recalcularea acesteia,

ținându-se cont de majorarea generală a salariului procurorului adjunct raional, în

funcție, începând cu data de 01 ianuarie 2013, după creșterea salariului cu 35% și

începând cu 01 august 2016 potrivit art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr.

3 din 05 februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016.

Fiind investită cu judecarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea

din 20 februarie 2017 a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de

Nina Bănărescu. A considerat neîntemeiat, răspunsul Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Edineț nr. B-3/2016 din 03 noiembrie 2016. A obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să-i achite Ninei Bănărescu pensia pentru vechime

în muncă reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului adjunct al

raionului Edineț. A obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i recalculeze

Ninei Bănărescu pensia pentru vechime în muncă ținând cont de majorarea

generală a salariului procurorului în funcție începând cu 05 aprilie 2013 după

creșterea salariului cu 355 și începând cu 01 august 2016, după creșterea

salariului potrivit art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie

2016 (în vigoare din 01 august 2016), și a respins pretenția Ninei Bănărescu

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recalcularea pensiei

ținând cont de majorarea salariului procurorului începând cu 01 ianuarie 2013, ca

neîntemeiată.

Iar, instanța de apel prin decizia din 13 iunie 2017 a respins apelul declarat

de Casa Națională de Asigurări Sociale și a menținut hotărârea Judecătoriei

Edineț, sediul Central din 22 februarie 2017.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanțele inferioare corect au apreciat

circumstanțele cauzei și întemeiat au concluzionat în sensul temeiniciei parțiale

acțiunii înaintate de Nina Bănărescu.

Conform art. 1 alin. 2 al Legii contenciosului administrativ, orice persoană

care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o

autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru a

obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a

fost pricinuită.

Reieșind din prevederile legale indicate, precum și din dispozițiile art. 2 și

art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie - actul administrativ cu caracter normativ sau

5

individual, contractul administrativ, nesoluționarea în termenul legal al unei cereri

referitoare la un drept recunoscut de lege.

Conform prevederilor art. 6 alin. (2) al Legii cu privire la sistemul de

salarizare în sectorul bugetar nr. 355 din 23 decembrie 2005, persoanele care dețin

funcții de demnitate publică (cu excepția celor cu statut de magistrat) au dreptul,

pentru activitatea desfășurată în conformitate cu prevederile legislației în vigoare,

la un salariu lunar stabilit conform anexelor nr. 2 și 3, care reprezintă unica formă

de salarizare a lor.

Reieșind din pct. 1 a notei la Anexa nr. 3, salariile lunare pentru locțiitorii

conducătorilor de subdiviziuni din Procuratura Generală se stabilesc cu o reducere

de 5-10 la sută față de salariile lunare prevăzute pentru conducătorii respectiv, iar

potrivit pct. 3 a notei la aceiași Anexă, salariile lunare incluse în prezenta anexă

după data adoptării Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de

salarizare în sectorul bugetar sau modificate după această dată includ în sine și

majorarea salariilor cu 35%.

Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana

care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu

a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în

parte a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Astfel, Nina Bănărescu considerând că, Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Edineț i-a încălcat dreptul la pensie, dobândită anterior, licit, prin

aplicarea obligatorie pentru procurori pensionați a principiului recalculării pensiei

la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție, s-a adresat cu

cerere prealabilă către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Edineț prin care a

solicitat efectuarea calculării pensiei pentru vechimea în muncă ce îi revine

conform principiului legal obținut de recalculare a pensiei începând cu 01 martie

2013 după creșterea salariului procurorului în funcție cu 35 % și începând cu 01

august 2016 potrivit art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016, în vigoare de la 01 august 2016.

Însă, prin răspunsul nr. B-3/2016 din 03 noiembrie 2015 Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Edineț i-a comunicat Ninei Bănărescu că, legislația în

vigoare nu prevede recalcularea pensiilor procurorilor odată cu majorarea

salariului procurorului în exercițiu, pensia fiind indexată pe parcursul anilor 2012-

2016, constituind 4 662,85 lei.

Conform art. 45 alin. (1) din Legea cu privire la procuratură nr. 902 din 29

ianuarie 1992, salariul procurorilor și anchetatorilor s-a stabilit în funcție de post,

gradul de clasificare și de vechimea în muncă și corespunde salariilor

judecătorilor instanțelor judecătorești de gradul de clasificare respectiv, cu o

deviere în limita a 5%. Procurorii și anchetatorii dispun de dreptul la toate

înlesnirile, garanțiile, recompensele și suplimentele, prevăzute pentru judecători.

6

Astfel, conform art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.

544 din 20 iulie 1995, judecătorul are dreptul la pensie conform Legii cu privire la

pensiile de asigurări sociale de stat.

Totodată, urmează a reține că, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 27

din 20 noiembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de

modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele

categorii de salariați, au fost declarate neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art.

III din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, adică acele prevederi care se refereau la

condițiile de pensionare pentru judecători.

Însă, prevederile din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, care se referă la

stabilirea pensiei pentru procurori nu au fost declarate neconstituționale și

respectiv, ele au rămas în vigoare de la data adoptării și sunt în vigoare și în

prezent.

Relevant la caz este și faptul că, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 4

din 21 ianuarie 2000 s-a indicat că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte

juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului,

consfințit în legea cu privire la statutul judecătorului. Curtea Constituțională s-a

pronunțat univoc asupra faptului, ca cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege

anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată

printr-un act normativ adoptat ulterior.

Conform art. 140 din Constituție, legile și alte acte normative sau unele

părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a

Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) și alin. (2) din Legea cu privire la

Curtea Constituțională nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994, actele Curții

Constituționale sunt acte oficiale și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru

toate autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice și fizice. Actele

normative sau unele părți ale acestora declarate neconstituționale devin nule și nu

se aplică din momentul adoptării hotărârii respective a Curții Constituționale.

La fel, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011

privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, a

declarat neconstituționale art. II și pct. 7 și 9 ale art. III din Legea nr. 56 din 09

iunie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte legislative” în partea

referitoare la art. 46/1 al Legii nr. 156 din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de

asigurări sociale de stat”. Art. II din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 se referă la

modificarea art. 26, 31, 32, 321, 322, 323, 33 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995

„Cu privire la statutul judecătorului”.

Modificările la normele enumerate au fost declarate neconstituționale

integral, în condițiile pre-citate, aceste legi nu se mai aplică nici pentru procurorii

pensionați până la 09 iunie 2011.

În această ordine de idei, respingerea cererii de chemare în judecată pe

criterii ce nu au forță de convingere poate conduce la încălcarea drepturilor ce

decurg din sistemele de protecție socială.

7

Astfel, Curtea Constituțională în hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011,

la aprecierea corespunderii prevederilor legale cu garanțiile dreptului de

proprietate, statuate de art. 46 din Constituție, în paragrafele 77-80, cu referire la

prevederile art. 4 din Constituție, conform practicii sale, ținând cont de

prevederile Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, a reținut că drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși

nu sunt menționate expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său

de aplicare, protecția socială fiind precedată în accepțiunea sa largă, cuprinzând

asistența socială și cea medicală.

În pct. 79 al hotărârii precizate, Curtea Constituțională a concluzionat că,

un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 din

Constituție și respectiv de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană

numai în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare

economică. Or, un asemenea drept social reclamantul l-a dobândit licit, odată cu

acordarea pensiei pentru vechime în muncă.

În continuare, Curtea Constituțională a conchis că: „aplicativ la prezenta

cauză (la sesizările din octombrie 2010 și iulie 2011), un drept patrimonial

dobândit ar însemna dreptul la pensie ce se află în plată, care deja are o valoare

economică și astfel constituie un drept de proprietate al persoanei”, susținând că

drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 ca drepturi

potențiale sau aleatorii se referă la viitorii procurori (după 09 iunie 2011) cu drept

de pensionare.

În ceea ce privește situația procurorilor pensionați până la 01 ianuarie

2004, Curtea Constituțională în pct. 80 din hotărârea nr. 27 din 20 decembrie

2011 privind controlul Constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de

asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de salariați, își

menține ferm concluziile expuse în Hotărârea nr. 9 din 20 martie 2004 privind

declararea parțial neconstituțională a Legii nr. 358 din 31 iulie 2003, apreciind ca

inadecvată o paralelă între Legea nr. 358 din 31 iulie 2003, parțial declarată

neconstituțională prin hotărârea Curții nr. 9 din 30 martie 2004, și legile

contestate în prezenta cauză. Legea nr. 358 din 31 iulie 2003, prin dispozițiile

sale, anula și pensiile aflate în plată ale unor categorii speciale de angajați, vizate

și în sesizările care fac obiectul prezentei cauze. Astfel, în sensul constatărilor de

la pct. 79 supra, Legea nr. 358 din 31 iulie 2003 aducea atingere unor drepturi de

proprietate dobândite - pensiilor aflate în plată.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, rezultă că, un drept social

poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și respectiv, art. 1

din protocolul nr. 1 la Convenția Europeană numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are o valoare economică.

Un asemenea drept social Nina Bănărescu l-a dobândit, licit, odată cu

acordarea pensiei pentru vechime în muncă la 17 septembrie 2001, iar drepturile

diminuate prin normele Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, ca drepturi potențiale sau aleatorii se referă la

viitorii procurori cu drept de pensionare.

8

Astfel, dreptul intimatei Nina Bănărescu cu aplicarea principiului

recalculării pensiei la creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este

menținut de instanța de jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit

în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi

posterioare. Legea nouă nefiind aplicabilă unei fapte din trecut conform

prevederilor art. 6 Cod civil, care stabilește expres, că legea civilă nu are caracter

retroactiv.

De unde reiese că, instanțele de judecată corect au concluzionat că,

răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț nr. B-3/2016 din 03

noiembrie 2016, este ilegal și lezează un drept al intimatei prevăzut de lege.

De asemenea, instanța de recurs ține să menționeze că, prin hotărârea nr. 4

din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile

care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor,

anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici Curtea Constituțională a

reținut: că „Dreptul cetățeanului la asigurarea cu pensie se află în dependență

directă de caracterul activității social-utile prestate. Pensiile pentru vechime în

muncă ale judecătorilor, procurorilor (...) au fost obținute prin munca prestată de

aceștia. Prin exercitarea unor funcții speciale, de importanță majoră pentru

societate”.

În acest context Curtea a reținut anterior, că statutul juridic al unor

categorii de persoane este determinat de nivelul juridico-organizatoric al

organelor în care acestea activează, de caracterul și complexitatea activității

prestate, de responsabilitățile și exigențele de calificare pe care această activitate

le implică. Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari determină faptul, ca

statutul lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de funcționari. De aici

și necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială și socială.

Instituirea pensiei speciale (de funcție) pentru procurori, la fel ca și pentru

judecători, nu reprezintă un privilegiu, aceasta fiind justificată în mod obiectiv ca

o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigorile statutului special,

căruia trebuie să se supună procurorii, statut sever și restrictiv, stabilit prin lege de

către Parlament.

Astfel, nu poate fi reținut drept temei de casare a hotărârilor instanțelor

inferioare argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, drepturile

de pensionare a procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 46/2 din Legea

cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998,

deoarece această normă a fost introdusă prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, pe

când Nina Bănărescu a obținut dreptul la pensie începând cu 17 septembrie 2001.

Nu în ultimul rând, Colegiul consideră necesar a menționa că, prima

instanță corect a respins pretenția Ninei Bănărescu cu privire la recalcularea

pensiei ținând cont de majorarea salariului procurorului începând cu 01 ianuarie

2013, deoarece Anexa nr. 3 modificată prin Legea Parlamentului nr. 37 din 07

martie 2013 este în vigoare din 05 aprilie 2013.

Față de cele arătate se reține că, Curtea Europeană, în cauza Beian vs

România, 06 decembrie 2007, având ca obiect similar încasarea pensiei, a

9

constatat o încălcare gravă a art. 6 paragr. 1 CEDO, pentru că instanțele naționale

au aplicat neunitar o practică judiciară, astfel nu au asigurat respectarea

principiului siguranței publice și stabilitatea circuitului juridic, adică au permis

pronunțarea pe cauze identice a unor hotărâri diferite - diametral opuse.

Totodată, Curtea a menționat că, această practică, ce s-a dezvoltat în

cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară

principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor

Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de

drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski vs Poloniei, nr. 28358/95,

paragraful 56, CEDO 2000-111), în loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o

interpretare de urmat, înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței

juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea,

mutatis munandis, Sovtransavto Holding vs Ucrainei, nr. 48553/99, paragraful 97,

CEDO 2002-VII, Perez Arias vs Spaniei, nr. 32978/03, paragraful 70, 28 iunie

2007).

La fel, înalta Curte a reiterat că, este aplicabil speței - „Articolul 14 din

Convenție combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 „Beneficierea de drepturile

și libertățile recunoscute în (...) Convenție trebuie să fie asigurată, fără nicio

distincție, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau

orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate

națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Curtea mai relevă că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este

discriminatorie dacă „nu are o justificare obiectivă și rezonabilă”, adică dacă nu

urmărește un „scop legitim” sau nu există un „raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat” (a se vedea în special,

Hotărârea Marck vs Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful

33).

Analiza celor arătate permit de a concluziona că calcularea și achitarea

pensiei pensionarilor pentru vechimea în muncă, pensionați până la operarea

modificărilor prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011,

conform condițiilor stabilite de această lege, fără o justificare obiectivă și

rezonabilă, provoacă discriminarea acestora în raport cu alți pensionari, foști

colaboratori ai organelor procuraturii, care au obținut câștig de cauză pe aceleași

temeiuri, având la bază aceleiași circumstanțe etc., cât și în raport cu actualii

colaboratori ai organelor procuraturii care beneficiază de salarii mult mai

favorabile și avantajoase, în situația în care execută atribuții similare celor care au

fost executate de către procurorii pensionați.

În mod real, potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele fiind sesizate ulterior

și pronunțând soluția, nu trebuie să mai repună în discuții constatările jurisdicțiilor

anterioare.

Astfel, CEDO a stabilit, că punerea în discuții de către instanțe a unor

chestiuni discutate anterior si apreciate public prin pronunțarea unei hotărâri

nerevizuite constituie o încălcare a art. 6 paragr. 1 CEDO. Conform hotărârilor

CEDO Todov vs Romania, Unedic vs Franța, Brumărescu vs Romania, o nouă

10

interpretare în defavoarea persoanei, interpretarea contradictorie, ori alta,

reprezintă o încălcare a ar. 6 paragr. 1 din Convenție.

Cele supra relatate, în ansamblu atestă faptul că, concluzia primei instanțe

menținută prin decizia instanței de apel este întemeiată, având la bază un cumul

de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, iar

argumentele aduse de recurent în susținerea poziției sale, sunt pur declarative și

fără un suport legal și probatoriu.

Urmare a celor supra indicate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază critic susținerile

recurentului precum că instanțele nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele ce au importantă pentru soluționarea cauzei, nefiind dovedite

circumstanțele considerate de instanță ca stabilite, iar concluziile instanței expuse

în hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, deoarece acestea

contravin constatărilor relatate.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar argumentele invocate de

recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și a menține hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. art. 444, 445, alin. (1) lit. a), 445 alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se menține decizia Curții de Apel Bălți din 13 iunie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 20 februarie 2017, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Nina Bănărescu împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Edineț cu

privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iuliana Oprea

judecători Ion Druță

Dumitru Mardari

Dumitru Visternicean

Galina Stratulat

11