3ra-1402/17 — contestarea actului administratuv
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administratuv
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
3ra-1402/17 — contestarea actului administratuv (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 3ra-1402/17
Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău: (jud: N. Mazur)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)
ÎNCHEIERE
13 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Tcacenco
Ghenadii,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tcacenco Ghenadii împotriva
Consiliului mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ cu caracter
normativ și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă
La 24 februarie 2016, Tcacenco Ghenadii a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ cu
caracter normativ și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamantul Tcacenco Ghenadii a indicat că, la 02 aprilie 2013
prin decizia nr. 3/23, Consiliul mun. Chișinău a fost aprobat Regulamentul ”Privind
gestionarea resurselor funciare municipale”, conform căruia privatizarea terenurilor
aferente caselor de locuit are loc doar cu acordul vecinilor.
Consideră reclamantul că, actul administrativ cu caracter normativ enunțat este ilegal
și neîntemeiat, pasibil de a fi anulat, deoarece vine în contradicție cu prevederile art. 11
din Codul funciar, care stipulează că sectoarele de teren ocupate de case individuale de
locuit, anexe gospodărești, sunt atribuite de către autoritățile administrației publice locale
în proprietatea cetățenilor, fără plată. Totodată, terenurile aferente caselor de locuit cu mai
multe apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, trec în proprietatea comună în
diviziunea proprietarilor apartamentelor, proporțional suprafeței privatizate de fiecare.
Susține reclamantul că, din cauza acestui act administrativ cu caracter normativ, care
contravine legislației în vigoare, autoritățile publice locale îi refuză în privatizarea lotului
de pământ aferent casei sale de locuit.
Invocă reclamantul că, la 28 decembrie 2015 s-a adresat cu cerere prealabilă către
Consiliul mun. Chișinău solicitînd anularea Regulamentului privind gestionarea resurselor
funciare municipale aprobat prin decizia nr. 3/23 din 02 aprilie 2013, însă, nici până în
prezent nu a primit răspuns.
1
Solicită Tcacenco Ghenadii anularea deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 3/23 din
02 aprilie 2013, prin care a fost aprobat Regulamentul privind gestionarea resurselor
funciare municipale, ca fiind ilegală și neîntemeiată, precum și încasarea din contul
pârâtului în beneficiului său a sumei de 9000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
Pe parcursul examinării cauzei reclamantul și-a concretizat pretențiile din acțiune,
solicitînd anularea pct. pct. 55, 57, 58, 67, 90 din Regulamentul privind gestionarea
resurselor funciare municipale, aprobat prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 3/23 din
02 aprilie 2013.
Prin hotărârea din 23 iunie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, acțiunea
înaintată de Tcacenco Ghenadii a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prin decizia din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
depus de către Tcacenco Ghenadii și s-a menținut hotărârea din 23 iunie 2016 a
Judecătoriei Centru mun. Chișinău.
Prin decizia din 31 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat
de către Tcacenco Ghenadii; s-a casat integral decizia din 13 decembrie 2016 a Curții de
Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tcacenco Ghenadii
împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ cu
caracter normativ și repararea prejudiciului moral și s-a remis cauza civilă spre rejudecare
la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.
Prin decizia din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus de
către Tcacenco Ghenadii și s-a menținut hotărârea din 23 iunie 2016 a Judecătoriei Centru
mun. Chișinău.
La 25 octombrie 2017, Tcacenco Ghenadii a declarat recurs împotriva deciziei din 29
iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârilor judecătorești, cu
emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În susținerea recursului Tcacenco Ghenadii a invocat că, decizia contestată este
ilegală, neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel la examinarea
cauzei nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată.
Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în
termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.
Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 29 iunie 2017. Conform
materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces la
data de 22 septembrie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d. 132).
Astfel, Completul notează că recursul declarat de Tcacenco Ghenadii la 25 octombrie
2017, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Tcacenco Ghenadii, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți
la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat,
iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră
2
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tcacenco Ghenadii, nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului
cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în
verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.
432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor
procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de
apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile
declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa
constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a
unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,
respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind
lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a
Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Tcacenco Ghenadii, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e :
3
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tcacenco Ghenadii împotriva deciziei
din 29 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Nicolae Craiu
Oleg Sternioală
4