3ra-1444/18 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1444/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. L. Barbos)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( jud. N. Budăi, I. Țurcan, I. Muruianu, )

ÎNCHEIERE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Consiliul municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiului Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenienți Agenția Proprietății Publice și Întreprinderea cu capital străin

„Immobildream” Societate cu răspundere limitată cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și a fost menținută

hotărârea din 25 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 10 februarie 2016 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenienți Agenția Proprietății Publice și Întreprinderea cu capital străin

„Immobildream” Societate cu răspundere limitată cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 21 decembrie 2015

Consiliul municipal Chișinău a adoptat decizia nr. 4/20-8 cu privire la privatizarea

terenului aferent obiectivului privat al Întreprinderii cu capital străin „Immobildeam”

SRL din str. S. Lazo, 14.

A susținut că potrivit art.64 Legii cu privire la administrația publică locală,

Oficiul Teritorial al Cancelariei de Stat a efectuat controlul sub aspectul legalității al

deciziei în cauză și a constatat că aceasta a fost adoptată contrar prevederilor legale

din care considerente la data de 14 ianuarie 2016, a notificat Consiliul municipal

Chișinău, privind abrogarea actului litigios, însă a primit refuz.

1

A susținut că în baza prevederilor art.315 Cod Civil, proprietarul are drept de

posesiune, de folosință și de dispoziție asupra bunului, iar conform pct.6 al

Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.1428 din 16 decembrie 2008, vânzarea terenurilor aferente

din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale se efectuează de către

autoritățile administrației publice locale, la decizia consiliilor locale, vânzarea

terenurilor aferente din domeniul privat al statului se efectuează de către Agenția

Proprietății Publice, subordonată Ministerului Economiei care, în numele statului,

încheie contracte de vânzare-cumpărare.

A explicat că în temeiul datelor din Registrul bunurilor imobile proprietarul

terenului vizat în decizia notificată este Republica Moldova, iar conform prevederilor

art.23 al Legii nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor

imobile, în caz de litigiu asupra datelor privind bunurile imobile formate, ca bază se

i-au datele din cadastrul bunurilor imobile, până când aceste date nu vor fi contestate

în condițiile legii.

A considerat că la adoptarea actului administrativ Consiliul municipal Chișinău

a ignorat art.9 alin.(2) din Legea nr.317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale

Guvernului și ale altor autorități ale administrației publice centrale și locale, care

stabilesc că actele normative ale autorităților administrației publice centrale și locale

trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituționale, legilor, cât și hotărârilor

și ordonanțelor Guvernului.

A solicitat anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 4/20-8 din 21

decembrie 2015 Cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului privat al ÎCS

„Immobildream” SRL din str. S. Lazo, 14, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost admisă și

anulată decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 4/20-8 din 21 decembrie 2015 „Cu

privire la privatizarea terenului aferent obiectivului privat al Întreprinderii cu capital

străin „Immobildream” Societate cu răspundere limitată din str. S. Lazo, 14. A fost

menținută măsura de asigurare aplicată prin încheierea din 15 februarie 2016.

Prin decizia din 31 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, la adoptarea deciziei nr.

4/20-8 din 21 decembrie 2015, cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului

privat SC „Immobildream” SRL din mun. Chișinău, str. S. Lazo, 14, Consiliul

municipal Chișinău a dispus de un bun asupra căruia nu deținea dreptul de

proprietate, deoarece în Registrul Bunurilor Imobile este înregistrat cu titlu de

proprietar a terenului litigios Republica Moldova și nu există o Hotărâre de Guvern

prin care fie transmis dreptul de proprietate a Statului către administrația publică

locală așa cum prevede art. 6 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 121-XVI din 04 mai 2007 cu

privire la administrarea și deetatizarea proprietății publice și art. 8 alin. (2) al Legii cu

privire la proprietatea publică a unităților administrativ teritoriale.

2

La data de 20 iulie 2018, în termenul prevăzut de lege, Consiliul municipal

Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei din 31 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, consideră hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare ilegale, deoarece nu au fost determinate circumstanțele reale, instanțele au

calificat greșit raportul material litigios, greșit au soluționat conflictul dintre normele

cuprinse în diferite acte normative, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au

interpretat greșit legea și analogia legii.

A menționat că în conformitate cu art.42 al Codului funciar, a Legii privind

proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, a Legii privind delimitarea

terenurilor proprietate publică, aceste terenuri constituie proprietate municipală, iar

potrivit prevederilor art.9 din Codul funciar, art.14 din Legea privind administrația

publică locală, numai Consiliul municipal Chișinău decide transmiterea lor în

proprietate, arendă sau folosință, respectiv, nu este corect că proprietar al terenului cu

nr. cadastral 0100521130 este Statul și nu Autoritatea publică locală.

A susținut că înregistrarea dreptului de proprietate asupra Republicii Moldova în

Registrul Bunurilor Imobile a fost efectuată la data de 23 martie 1999, la înregistrarea

masivă în temeiul Legii Cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25 februarie 1998.

A afirmat că acest teren nu a fost delimitat ca teren proprietate de stat nici printr-

o hotărâre de Guvern conform prevederilor de delimitare a terenurilor, iar prin decizia

Primăriei mun. Chișinău nr.25/15-1 din 12 decembrie 2000 s-a repartizat în folosință

terenul cu suprafața de 0,071 ha din str. S. Lazo lui Hussain AL Nimah Hasan Ali, în

baza deciziei menționate, Primăria mun. Chișinău a eliberat titlu de autentificare a

dreptului deținătorului de teren din 19 decembrie 2000 care a fost înregistrat în

subcapitolul III, Grevarea drepturilor patrimoniale al Registrului bunurilor imobile.

Iar prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr.2/18-1 din 27.02.20X terenul cu nr.

cadastral 0100521130 este delimitat ca proprietate municipală din domeniul privat.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Consiliul municipal

Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Consiliul municipal Chișinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5