3ra-135/21 — contestarea actului administrativ

3ra-135/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-135/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Chiseliță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Gr.Dașchevici, A.Bostan, M.Guzun)

Î N C H E I E R E

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Întreprinderea cu Capital

Străin I.F. US ,,Real Estate International” Societate cu Răspundere Limitată

reprezentată de avocatul Iulian Rusanovschi și de către Consiliul și Primăria

municipiului Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău și a

Primăriei municipiului Chișinău, terți Întreprinderea cu Capital Străin I.F. US ,,Real

Estate International” Societate cu Răspundere Limitată, Agenția Proprietății Publice,

privind contestarea actului administrativ și a actului juridic,

împotriva deciziei din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului

Chișinău și a fost menținută hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 15 martie 2018 Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus în Judecătoria Chișinău, sediul Centru cerere de chemare în judecată în

ordinea contenciosului administrativ împotriva Consiliului municipal Chișinău și a

Primăriei municipiului Chișinău, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital

Străin I.F. US ,,Real Estate International” Societate cu Răspundere Limitată (în

continuare ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL) privind contestarea actului

administrativ și a actului juridic.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la data de 22 decembrie 2017,

Consiliul municipal Chișinău a adoptat decizia nr. 15/22-3 ,,Cu privire la operarea

unor modificări în hotarele terenului cu numărul cadastral xxxx, proprietate privată

a ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL din str. București 66”, prin care au

fost modificate hotarele terenului enunțat conform planului anexat și a fost dispusă

înstrăinarea acestuia cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu Primăria

municipiului Chișinău.

1

Ca urmare, în vederea executării decizii enunțate, la data de 16 ianuarie 2018,

Primăria mun. Chișinău a încheiat cu ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL

contractul de vânzare-cumpărare nr. 148.

A invocat reclamantul că prin prisma art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală și a Regulamentului cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat controlul de

legalitate al actului administrativ sus-indicat și a constatat că acesta a fost adoptat

contrar prevederilor legislației, motiv pentru care a înaintat la data de 2 februarie

2018 în adresa Consiliului municipal Chișinău notificarea nr. 1304/OT4-115,

solicitând abrogarea actului administrativ vizat, invocând că la momentul efectuării

controlului de legalitate a actului administrativ, terenul vizat deja a fost format ca

bun imobil separat și înregistrat în Registrul bunurilor imobile, iar în conformitate

cu art.14 alin.(2) lit. c), lit. d) din Legea privind administrația publică locală,

consiliul local decide darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori în

locațiune a bunurilor domeniului public al satului (comunei), orașului

(municipiului), după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile

legii; decide vânzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă ori în

locațiune a bunurilor domeniului privat al satului (comunei), orașului (municipiului),

după caz în condițiile legii.

În opinia sa, lotul de pământ, cu suprafața de 0,0375 ha, poate fi format ca bun

imobil separat, deoarece întrunește condițiile principale de formare a bunurilor

imobile, prevăzute la art. 7 din Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la

formarea bunurilor imobile.

Respectiv, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (2), alin. (3), alin. (5) din

Legea privind administrația publică locală, bunurile domeniului public al unității

administrativ-teritoriale pot fi date în administrare întreprinderilor municipale și

instituțiilor publice, concesionate, date în arendă ori în locațiune, după caz, în

temeiul deciziei consiliului local sau raional, în condițiile legii. Bunurile domeniului

privat al unității administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în

arendă ori locațiune, în condițiile legii. Înstrăinarea, concesionarea, dare în arendă

ori în locațiune a bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale se fac prin

licitație publică, organizată în condițiile legii.

La rândul său, Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.136 din 10 februarie 2009, prevede că

organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de prioritatea prețului maxim

propus, totodată organizarea licitației publice presupune liberul acces și egalitatea

tuturor doritorilor de a obține dreptul la arendarea bunurilor proprietate publică a

unității administrativ-teritoriale, cerință ce nu a fost respectată de către administrația

publică locală, motiv pentru care decizia nr. 15/22-3 din 22 decembrie 2017 a

Consiliului municipal Chișinău urmează a fi anulată.

Totodată, anularea actului administrativ atrage după sine și anularea actului

juridic subsecvent, în speță contractul de vânzare nr. 148 din 16 ianuarie 2018

încheiat între Primăria municipiului Chișinău și ÎCS I.F. US ,,Real Estate

International” SRL.

2

Pe parcursul examinării cauzei, la data de 10 octombrie 2018, reclamantul a

formulat o cerere de concretizare a acțiunii, în motivarea căreia a indicat că, în

corespundere cu art. 4 alin. (9) al Legii privind prețul normativ și modul de vânzare-

cumpărare a pământului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997, vânzarea-cumpărarea

terenurilor proprietate publică utilizate în procesul tehnologic, aferente obiectivelor

privatizate sau supuse privatizării, aferente obiectivelor private, precum și celor

aferente construcțiilor nefinalizate, se efectuează la prețul normativ al pământului.

Terenul care, după parametri și amplasare, nu poate fi format ca bun imobil de sine

stătător se vinde prin concurs sau la licitație deținătorilor de terenuri adiacente. În

cazul în care există un singur deținător de teren adiacent, vânzarea-cumpărarea

terenului care nu poate fi format ca bun imobil de sine stătător se efectuează la prețul

normativ al pământului. Această prevedere se aplică și relațiilor de arendă a unor

astfel de terenuri. Celelalte terenuri se vând prin concurs sau la licitație, cu excepțiile

prevăzute de lege. Conform studiului de prefezabilitate, elaborat la data de 3 mai

2018, terenul cu suprafața 0,0375 ha, vizat în decizia contestată, nu poate fi format

ca bun imobil separat și urmează a fi înstrăinat în conformitate cu prevederile legale

la preț normativ fără petrecerea licitației. Totodată, în urma analizei studiului

prezentat se constată că terenul înstrăinat prin decizia contestată face parte din

terenul xxxx care, conform bazei de date a ÎS „Cadastru”, este înregistrat cu drept

de proprietate după Republica Moldova.

Conform pct. 6 din Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și

locațiunea/arenda terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1428

din 16.12.2008, autoritatea abilitată cu administrarea terenurilor proprietate publică

a statului, aferente bunurilor imobile proprietate privată, darea lor în

locațiune/arendă, inclusiv vânzarea acestora, este Agenția Proprietății Publice.

Din aceste considerente, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a

depus prezenta acțiune, solicitând în urma concretizării acțiunii anularea deciziei nr.

15/22-3 din 22 decembrie 2017 a Consiliului municipal Chișinău și a contractului de

vânzare-cumpărare nr.148 din 16 ianuarie 2018 încheiat între Primăria municipiului

Chișinău și ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL.

Prin încheierea protocolară din 10 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost admisă cererea reclamantului Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat privind intervenirea în proces în calitate de intervenient accesoriu

a Agenția Proprietății Publice.

Prin încheierea din 3 aprilie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Centru și-a

declinat competența de la examinarea prezentei cauze de contencios administrativ în

favoarea judecătorului specializat în materie de contencios administrativ al

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat a fost admisă integral, fiind anulată decizia nr. 15/22-3 din 22 decembrie

2017 a Consiliului municipal Chișinău despre operarea unor modificări în hotarele

terenului cu numărul cadastral xxxx, proprietate privată a ÎCS I.F. US ,,Real Estate

International” SRL, din str. București, 66 și contractul de vânzare-cumpărare a

terenului încheiat la 16 ianuarie 2018 între Primăria municipiului Chișinău și ÎCS

I.F. US ,,Real Estate International” SRL.

3

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la data de 3 ianuarie 2020,

Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău a contestat-o cu apel

nemotivat, care ulterior la data de 10 martie 2020 a fost completat cu motivare,

solicitând casarea hotărârii din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să

fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Ulterior, la data de 17 ianuarie 2020, ÎCS I.F. US ,,Real Estate International”

SRL a depus apel împotriva hotărârii din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă

ca fiind neîntemeiată, iar prin încheierea irevocabilă din 24 iunie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, apelul enunțat a fost declarat inadmisibil în temeiul art. 236 alin. (2)

lit. e) Cod administrativ, pe motiv că motivarea apelului nu a fost depusă.

Prin decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău și a

fost menținută hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din conținutul

legislației în vigoare, se deduce că un teren poate fi vândut fără desfășurarea licitației

doar în cazul întrunirii cumulative a următoarelor condiții: 1) terenul nu poate fi

format ca bun imobil de sine stătător; 2) există un singur deținător de teren adiacent.

În speță, Colegiul a reținut terenul cu numărul cadastral xxxx (din contul căruia

au fost extinse hotarele terenului cu numărul cadastral xxxx) deja a fost format ca

bun imobil de sine stătător, fiind înregistrat în Registrul bunurilor imobile, iar terenul

cu numărul cadastral xxxx a făcut obiectul unui contract de arendă funciară.

Prin urmare, exigențele art. 4 alin. (9) din Legea nr. 1308 din 25 iulie 1997 nu

sunt întrunite, or terenul a fost format ca bun imobil de sine stătător, deci putea fi

vândut numai prin concurs sau la licitație, cerință ce nu a fost respectată de către

administrația publică locală.

Totodată, Colegiul a constatat că terenul cu numărul cadastral xxxx este fără

construcții, este traversat de rețeaua de gaze și rețeaua electrică, fiind amplasat

adiacent unor bunuri proprietate publică a statului (construcții de cultură și

agreement, clădire administrativă) și a bunului proprietate privată al terțului ÎCS I.F.

US ,,Real Estate International” SRL.

La fel, după cum a reținut și prima instanță, conform planului anexat la decizia

contestată, studiului de prefezabilitate elaborat de ÎMP „Chișinăuproiect” și a

extrasului din portalul informațional al Agenției Servicii Publice, se atestă că sunt

întrunite condițiile pentru existența acestui teren ca bun imobil separat, inclusiv

corespunde destinației inițiale și va putea fi utilizat constant acestei destinații, fiind

asigurat cu drum de acces. Deci, reieșind din poziționarea și parametrii lotului, luând

în considerație amplasarea acestuia la intersecția căilor de comunicație, instanța de

fond just a constatat că terenul înstrăinat poate fi format și există ca bun imobil

separat.

În cumul celor relatate, instanța de apel a conchis că actul administrativ

contestat nu a fost emis în condiții legale, motiv pentru care instanța de fond corect

l-a anulat, deoarece nu au fost respectate cerințele legale ce impun obligația

4

înstrăinării la licitație a bunurilor aflate în proprietatea autorităților publice locale.

Pe cale de consecință, a fost considerată întemeiată și soluția primei instanțe în partea

anulării contractului de vânzare-cumpărare, ca fiind un act juridic subsecvent actului

administrativ anulat.

În opoziție, apelanții nu au prezentat argumente verosimile și admisibile în

combaterea soluției adoptate de prima instanță. Astfel, în lipsa unor argumente

coerente și convingătoare, precum și a unui suport probator de natură să răstoarne

soluția adoptată pe caz, Colegiul a concluzionat că instanța de fond a elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a aplicat corect

normele de drept material și procedural, hotărârea fiind legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia din 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

cu hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, la data

de 10 noiembrie 2020 ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL reprezentată de

avocatul Iulian Rusanovschi și la data de 2 decembrie 2020 Consiliul și Primăria

municipiului Chișinău, le-au contestat cu recursuri nemotivate separate, care ulterior

la data de 15 decembrie 2020 și, respectiv la data de 11 ianuarie 2021 au fost

completate cu motivarea acestora, ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL

solicitând în urma depunerii recursului suplimentar din 20 ianuarie 2021, admiterea

acestuia, casarea actelor judecătorești enunțate cu restituirea cauzei la rejudecare, pe

când Consiliul și Primăria municipiului Chișinău au solicitat admiterea recursului,

casarea actelor judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea

unei hotărâri noi, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Având în vedere că prin încheierea irevocabilă din 24 iunie 2020 a Curții de

Apel Chișinău apelul depus de ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL

împotriva hotărârii din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost declarat inadmisibil în temeiul art. 236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, pe

motiv că motivarea apelului nu a fost depusă, Colegiul nu se va expune asupra

conținutului și depunerii cererii de recurs enunțate ci doar asupra recursului depus

de Consiliul și Primăria municipiului Chișinău.

În motivarea recursului Consiliul și Primăria municipiului Chișinău au indicat

motivele de drept și de fapt invocate în referința asupra cererii de chemare în

judecată și a cererii de apel motivate, suplimentar invocându-se că soluția adoptată

de instanțele de judecată este neîntemeiată, rezultată din interpertarea în mod eronat

a legii materiale aplicabile la caz.

Au menționat că legislatorul a reglementat o condiție esențială înaintării

acțiunii, și anume să existe lezarea pretinsului drept și acțiunea înaintată să fie

probată. Conform Legii contenciosului administrativ și Codului civil în redacția

anului 2003, în vigoare la data emiterii actului administrativ individual, pentru a

invoca pretenții de contencios administrativ este necesar ca reclamantul să

demonstreze încălcarea dreptului material. În speță, o asemenea dovadă lipsește și

nici nu poate să existe, or Consiliul municipal Chișinău a adoptat actul administrativ

în strictă conformitate cu prevederile legale.

Este de menționat că, la baza emiterii actului administrativ contestat au stat

actele prezentate de către ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL, avizul

urbanistic emis de către Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare,

extrasul din Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral xxxx, planul urbanistic de

5

detaliu elaborat de către SRL „Cazacu”, raportul de evaluare din 12.11.2016,

Regulamentul privind gestionarea resurselor funciare municipale, aprobat prin

decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 3/23 din 02.04.2013, în temeiul art. 41, art. 42

si art. 46 din Codul funciar, art. 911- 922 din Codul civil, prevederile art. 4 alin. (9)

din Legea nr. 1308-XIII din 25.07.97 privind prețul normativ si modul de vânzare-

cumpărare a pământului, art. 9 (2) lit. h) din Legea nr. 121 din 04.05.2007 privind

administrarea și deetatizarea proprietății publice, art. 14 (2) lit. b) - lit. e), art. 19 (4)

și art. 77 alin. 3) din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind administrația publică

locală. Cadrul legal indicat reglementează expres dreptul Consiliului municipal

Chișinău, ca proprietar al terenului cu nr. cadastral 0100520075, cu suprafața de

0,0375 (teren comasat cu terenul cu nr. cadastral 0100520178) ha din str. București,

66, mun. Chișinău, de a determina și repartiza terenul conform legislației în vigoare.

Au specificat că terenul cu nr. cadastral xxxx (proprietate a terțului) a obținut

o nouă suprafață în urma comasării cu terenul cu nr. cadastral xxxx, cu suprafața de

0,0375 ha (proprietate municipală), fiind modificat planul cadastral și formarea unei

suprafețe noi de 0,1095 ha. Totodată, terenul cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de

0,0375 ha (proprietate municipală), potrivit deciziei CMC nr. 29/20-34 din

23.09.2005 „Cu privire la darea în arendă a unui lot de pământ din str. București

dnei Inesa Vieru”, a fost dat în arendă provizoriu, pe un termen de cinci ani,

suplimentar terenului proprietate privată, pentru organizarea unei parcări auto. Întru

executarea deciziei menționate, a fost încheiat contractul de arendă funciară nr.

4487/2005. Potrivit evidenței datelor cadastrale, dna Inesa Vieru este una din foștii

proprietari ai bunului imobil cu nr. cadastral xxxx. Cumulând cele sus-relatate, a

remarcat că proprietarii terenului cu nr. cadastral xxxx au avut relații funciare asupra

terenului nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,0375 ha și, drept urmare, vine

justificarea majorării suprafeței de teren cu nr. cadastral xxxx, care a apărut în urma

comasării acestor două terenuri și nicidecum din contul sechestrării din terenul cu

nr. cadastral 0100520181 cu suprafața de 0,4999 ha, teren înregistrat în Registrul

bunurilor imobile după Republica Moldova, precum susține reclamantul în cererea

suplimentară de concretizare a cerințelor, cât și reprezentantul Agenției Proprietății

Publice în referința depusă. Terenul cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,4999 ha,

proprietate a statului, este autentificat prin titlul deținătorului de teren nr. xxxx din

30.03.2009, modificări asupra terenului nu au fost efectuate, acesta este îngrădit cu

gard capital.

Prin urmare, atât reclamantul cât și terțul Agenția Proprietății Publice dau o

apreciere total greșită studiului de prefezabilitate, elaborat la 3 mai 2018, în partea

unde interpretează că terenul înstrăinat prin decizia contestată face parte din terenul

cu nr. cadastral xxxx care, conform bazei de date a ÎS „Cadastru” este înregistrat cu

drept de proprietate după Republica Moldova. Pozițiile 2 și 3 de la pagina 6 din

studiul de prefezabilitate arată terenurile cu nr. cadastrale xxxx și xxxx, învecinate

cu terenul nr. cadastral xxxx din poziția 1, asupra căruia a fost comandat studiu și

nicidecum că asupra terenurilor date s-ar fi efectuat careva modificări prin comasare,

modificare, excludere etc.

Au mai invocat că, în conformitate cu prevederile art. 42 din Codul funciar,

prevederile art. 8 din Legea nr. 523-XIV din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea

publică a unităților administrați v-teritoriale, terenurile din intravilanul municipiului

6

constituie proprietate municipală și doar Consiliile locale sunt în drept să-l

gestioneze, în condițiile legii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului în

sensul declarat.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 4 noiembrie 2020

(vol.II,f.d.47), dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți la

dosar lipsesc. Astfel, atât recursul depus la data de 2 decembrie 2020 (vol.II,f.d.61)

cât și motivarea acestuia depusă la data de 11 ianuarie 2021 (vol.II,f.d.72-77) de

Consiliul și Primăria municipiului Chișinău sunt în termen.

Examinând admisibilitatea recursurilor depuse de ÎCS I.F. US ,,Real Estate

International” SRL reprezentată de avocatul Iulian Rusanovschi și de către Consiliul

și Primăria municipiului Chișinău, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție le

consideră inadmisibile.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Cu referire la recursul depus de ÎCS I.F. US ,,Real Estate International”

SRL reprezentată de avocatul Iulian Rusanovschi, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține prevederile art. 246 alin. (1)

și (2) din Cod administrativ, conform cărora Curtea Supremă de Justiție examinează

din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară

ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia

instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod

repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus

după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a

fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);

f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233

7

alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul

stabilit de Curtea Supremă de Justiție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că legiuitorul prin expresia „în special” din conținutul normei art.

246 alin. (2) din Codul administrativ, a indicat că temeiurile de inadmisibilitate

stipulate nu poartă un caracter exhaustiv, respectiv în alte cazuri prevăzute de lege,

pot fi reglementate și alte temeiuri care necesită a fi verificate atât la etapa examinării

admisibilității cererii de recurs cât și la etapa examinării nemijlocită a cererii de

recurs.

În această ordine de idei, Colegiul reține prin prisma art. 231 alin. (1) Cod

administrativ, hotărârile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot fi

contestate cu apel.

Așadar, hotărârea din 26 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani a fost atacată cu apel nemotivat de ÎCS I.F. US ,,Real Estate International”

SRL la data de 17 ianuarie 2020, însă prin încheierea irevocabilă din 24 iunie 2020

a Curții de Apel Chișinău, apelul enunțat a fost declarat inadmisibil în temeiul art.

236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, pe motiv că motivarea apelului nu a fost

depusă.

Astfel, din materialele cauzei rezultă că ÎCS I.F. US ,,Real Estate International”

SRL nu a folosit calea de atac apelul împotriva hotărârii primei instanțe și prin lege

nu este în drept să atace cu recurs decizia instanței de apel.

În acest context, Colegiul conchide că ÎCS I.F. US ,,Real Estate International”

SRL reprezentată de avocatul Iulian Rusanovschi, contrar prevederilor art. 231 alin.

(1) Cod administrativ, a depus recurs fără a folosi calea de apel, ceea ce este

inadmisibil din moment ce legea prevede această cale de atac. Aceasta deoarece nu

pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privință participanții la proces nu au

folosit calea apelului prevăzută de lege.

Colegiul reține că există situații când persoana care nu a folosit calea apelul

poate ataca cu recurs decizia instanței de apel, însă doar în partea care se referă la

înrăutățirea situației prin decizia adoptată, condiție ce nu se atestă la caz.

Pe cale de consecință, Colegiul ajunge la concluzia de a declara inadmisibil

recursul depus de ÎCS I.F. US ,,Real Estate International” SRL reprezentată de

avocatul Iulian Rusanovschi sub aspectele sus-enunțate.

Cu referire la recursul depus de Consiliul și Primăria municipiului

Chișinău, Colegiul reține prevederile art. 246 alin. (1) Cod administrativ, potrivit

cărora Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în

acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în

special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă

că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

8

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

9

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul și Primăria municipiului Chișinău.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Întreprinderea cu Capital Străin I.F. US ,,Real Estate

International” Societate cu Răspundere Limitată reprezentată de avocatul Iulian

Rusanovschi și de către Consiliul și Primăria municipiului Chișinău, se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

10