3ra-1326/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1326/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S. Stratan dosarul nr. 3ra-1326/17

instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Întreprinderii cu capital străin „Jurnal de Chișinău Plus” societate cu

răspundere limitată, avocatul Dumitru Pavel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital

străin „Jurnal de Chișinău Plus” societate cu răspundere limitată împotriva

Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la contestarea în parte a

actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Jurnal de Chișinău

Plus” societate cu răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

municipiul Chișinău din 07 decembrie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 29 martie 2016, ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Coordonator al

Audiovizualului cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin pct. 4 al deciziei

Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr. 5/31 din 03 martie 2016, ÎCS

„Jurnal de Chișinău Plus” SRL, titulara postului de televiziune „Jurnal TV”, a fost

sancționată cu avertizare publică pentru transmiterea serviciului de programe cu

încălcarea prevederilor pct. 3.1 lit. a) din licența de emisie seria AA nr. 073710 din

03 iulie 2009 și, anume, nerespectarea art. 9 din decizia Consiliului Coordonator al

Audiovizualului nr. 133 din 23 decembrie 2009 cu privire la difuzarea spoturilor

publicitare ale produselor alcoolice în serviciile de programe radio și TV și art. 191

alin. (3) lit. b), c) și alin. (7) din Codul audiovizualului.

Consideră că, actul contestat este ilegal și neîntemeiat, deoarece examinarea

chestiunii sancționării a avut un caracter unilateral și formal, cu încălcarea

flagrantă a procedurii stabilite și a prevederilor legale în vigoare.

1

Menționează că, prin decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr.

40 din 03 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al RM nr. 332-339/2515

din 11 decembrie 2015, s-a decis efectuarea monitorizării serviciilor de programe

ale posturilor de televiziune, printe care și „Jurnal TV” la capitolul respectării

prevederilor legale de plasare a publicității, în conformitate cu legislația în vigoare,

pe parcurs de 5 zile.

Invocă că, pârâtul ignorând prevederile art. 40 alin. (3) din Codul

audiovizualului, care reglementează că, Consiliul Coordonator al Audiovizualului

adoptă decizii obligatorii, care intră în vigoare la data publicării în Monitorul

Oficial al RM, a monitorizat postul de televiziune „Jurnal TV” în perioada 04-08

decembrie 2015, cu 3 zile înainte ca să intre în vigoare decizia de monitorizare,

admițând o activitate în afara cadrului legal, mai mult, la data difuzării serviciului

de programe postul de televiziune „Jurnal TV” nu era legal informat despre acest

control.

Susține că, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a aplicat retroactiv

decizia prin care s-a dispus motitorizarea, prin ce a încălcat expres principiul

neretroactivității legii, prevăzut de art. 22 din Constituția Republicii Moldova.

Relevă că, conform Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat

asupra activității de întreprinzător, Consiliului Coordonator al Audiovizualului se

regăsește în lista instituțiilor statului, care efectuează controale planificate și

inopinate asupra activității întreprinderilor care desfășoară activitatea de emisie a

serviciilor de programe. Astfel, verificând Registrul de Stat al controalelor,

publicat pe pagina www.controale.gov.md, nu a găsit înregistrat controlul

Consiliului Coordonator al Audiovizualului din perioada 04-08 decembrie 2015,

fapt ce contravine Legii enunțate.

Afirmă că, pârâtul a încălcat și prevederile art. 38 alin. (7) din Codul

audiovizualului, care stabilește că, Consiliului Coordonator al Audiovizualului va

informa radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii despre orice investigație care îl

privește, despre învinuirile ce i se aduc și îi va crea posibilitatea de a-și prezenta

cazul în fața consiliului. Or, reclamanta a fost în imposibilitate de a-și pregăti

apărarea și de a-și prezenta cauza în fața pârâtei.

În acest sens, indică că, prin scrisoarea din 26 februarie 2016, a solicitat

Consiliului Coordonator al Audiovizualului amânarea examinării chestiunii în

privința sa pentru o altă data, după 04 martie 2016, deoarece avocatul său se afla în

deplasare peste hotarele țării, însă pârâtul ignorând acest fapt a citat întreprinderea

pentru data de 03 martie 2016.

Mai invocă că, prin scrisoarea nr. 23-E/04 din 22 februarie 2016, a solicitat

Consiliului Coordonator al Audiovizualului explicații asupra prevederilor legale

material, care interzic difuzarea anunțurilor promoționale și a concursurilor, care

conțin referiri la numele sau la marca unei băuturi alcoolice, în baza căreia

Consiliului Coordonator al Audiovizualului a adoptat decizia nr. 133 din 23

decembrie 2009 cu privire la difuzarea spoturilor publicitare ale produselor

alcoolice în serviciile de programe radio și TV, însă nu a primit nici un răspuns și,

2

în fapt, nu există reglementări legale care ar stipula atare restricții, ceea ce atestă că

decizia pârâtului contravine legii.

Solicită anularea pct. 4 din decizia Consiliului Coordonator al

Audiovizualului nr. 5/31 din 03 martie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 decembrie 2016 a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Respingând acțiunea, prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că,

monitorizarea postului de televiziune „Jurnal TV” a avut loc cu respectarea

procedurii de monitorizare, iar rezultatele monitorizării și decizia de sancționare

sunt valabile. Or, monitorizarea postului de televiziune „Jurnal TV” a fost

efectuată în baza deciziei Consiliului Coordonator al Audiovizualului nr. 40/199

din 03 decembrie 2015 „Cu privire la propunerile de monitorizare a serviciilor de

programe ale unor radiodifuzori” și după comunicarea audiovizuală a programelor

oferite, în strictă conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) lit. b) din Codul

audiovizualului.

Totodată, prima instanță a reiterat că, prin scrisoarea nr. 2503-13 din 16

ianuarie 2014 Cancelaria de Stat a explicat că, în urma analizei activității

Consiliului Coordonator al Audiovizualului s-a confirmat lipsa activității de

control planificat în accepțiunea Legii nr. 131 din 08 iunie 2012, cap. II, secțiunea

I „ Controlul planificat”, deoarece activitatea Consiliului se desfășoară sub formă

de monitorizare continuă. Cu toate acestea, în caz că există sau vor exista activității

de verificare suplimentară, acestea sunt considerate controale inopinate, în baza art.

2 al Legii nr. 131 din 08 iunie 2012, care reglementează că, toate controalele care

nu corespund noțiunii de control planificat se consideră controale inopinate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2017 a fost respins apelul

declarat de către ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 05 octombrie 2017, reprezentantul ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus”

SRL, avocatul Dumitru Pavel a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material și procedural și, anume, nu a fost aplicată legea

care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea și au fost

apreciate arbitrar probele iar circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei,

pe care instanțele de judecată le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe

veridice și suficiente, concluziile acestora, expuse în hotărâri sunt în contradicție

cu circumstanțele pricinii, precum și pricina a fost examinată de un judecător care

nu avea dreptul să participle la judecarea ei.

Menționează că, instanța de apel la soluționarea cauzei a ignorat prevederile

legale care determină cert că, la adoptarea actului administrativ contestat a fost

încălcată procedura aferentă aplicării unei sancțiuni, or, decizia Consiliului

Coordonator al Audiovizualului nr. 40/199 din 03 decembrie 2015, prin care s-a

3

decis efectuarea monitorizării serviciilor de programe ale postului de televiziune

„Jurnal TV” la capitolul respectării prevederilor legale de plasare a publicității, în

conformitate cu legislația în vigoare, pe parcurs de 5 zile, a fost publicată în

Monitorul Oficial al RM nr. 332-339/2515 la data de 11 decembrie 2015 și care,

conform prevederilor art. 40 alin. (3) din Codul audiovizualului, a intrat în vigoare

anume la data publicării.

Invocă că, intimatul monitorizând perioada 04-08 decembrie 2015, a admis o

activitate în afara cadrului legal, deoarece la data monitorizării nu era în vigoare

actul normativ, care îi permitea activitatea de monitorizare.

Relevă că, conform prevederilor art. 38 alin. (7) din Codul audiovizualului,

Consiliul Coordonator al Audiovizualului urma să-i informeze despre orice

investigație care îi privește și, anume, despre decizia de inițiere a monitorizării,

care nu era în vigoare în perioada în care era difuzată emisia, argument asupra

căruia instanțele de judecată nu s-a expus și nu i-au dat o apreciere.

Prin urmare, susține că, controlul activității postului de televiziune „Jurnal

TV” a fost efectuat fără un temei juridic valabil și în afara cadrului legal, motive

din care rezultatele acestei monitorizări sunt lovite de nulitate absolută, iar

examinarea proiectului de decizie urma a fi sistată.

Consideră că, doar invocarea de către Consiliul Coordonator al

Audiovizualului a faptului efectuării monitorizării nu-l scutește de obligația de a

respecta procedura stabilită de actele normative în vigoare în vederea asigurării

scopului de excludere a oricăror abuzuri din partea autorităților statale.

Susține că, în speță, Consiliul Coordonator al Audiovizualului a inițiat un

control din oficiu, deoarece nu a prezentat sesizări din partea unor persoane fizice

sau juridice, însă în Registrul de Stat al controalelor publicat pe pagina

http://www.controale.gov.md nu a fost înregistrat controlul efectuat de intimat în

luna decembrie 2015, fapt ce contravine prevederilor art. 8 din Legea privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, iar conform prevedrilor art. 31

alin. (1) al Legii enunțate, rezultatele controlului se consideră nule și nu pot servi

drept temei pentru executarea prescripției privind înlăturarea încălcărilor și/sau

pentru aplicarea sancțiunilor respective în cazul în care controlul a fost efectuat de

organul de control și/sau de colaboratorii acestuia cu încălcarea prevederilor

prezentei legi.

Afirmă că, reieșind din prevederile art. 4 alin. (1) al Legii nr. 131 din 08

iunie 2012 privind controlul de stat a supra activității de întreprinzător, se

consideră control toate activitățile de verificare, una din modalități fiind acea

legată de ieșirea la fața locului, însă intimatul a efectuat controlul serviciului de

programe al „Jurnal TV” prin înregistrarea electronică a emisiei postului

(modalitatea electronică de preluare a informației necesare), fără ieșirea la fața

locului, ceea ce se include în una din modalitățile de control prevăzută de lege.

Astfel, Legea enunțată trebuia să fie aplicată de intimat la emiterea actului

contestat, fapt ce nu a fost efectuat și care atrage nulitatea actului emis cu

încălcarea legii.

4

Susține că, un alt aspect al ilegalității actului contestat îl reprezintă

imposibilitatea de a-și pregăti apărarea și de a-și prezenta cauza în fața intimatei,

deoarece intimatul a ignorat cererea din 26 februarie 2016, prin care a solicitat

amânarea examinării chestiunii în privința sa pentru o altă dată și, anume, după 04

martie 2016 pe motiv că avocatul se află în deplasare peste hotarele țării și va

reveni după această dată, citându-i repetat pentru data de 03 martie 2016,

încălcându-i, astfel, dreptul la apărare precum și prevederile art. 38 alin. (7) din

Codul audiovizualului, argument, care, la fel, a fost ignorat de către instanțele de

judecată.

Invocă ca temei al insuficienței termenului acordat pentru apărare și art. 382

alin. (3) din Codul contravențional, conform căruia, citarea se face în așa fel ca

persoana chemată să primească invitația cu cel puțin 5 zile înainte de data când ea

trebuie să se prezinte în fața autorității respective, prevederi care au incidență

asupra cazului dat prin prisma art. 38 alin. (2) din Codul audiovizualului, care

califică abaterile în domeniul audiovizual ca fiind contravenții.

Mai invocă că, intimatul nu a eliberat un răspuns la solicitarea sa cu nr. 23-

E/04 din 22 februarie 2016 referitor la prevederile legale care interzic difuzarea

anunțurilor promoționale și a concursurilor care conțin referiri la numele sau la

marca unei băuturi alcoolice, în baza căreia Consiliului Coordonator al

Audiovizualului a adoptat decizia nr. 133 din 23 decembrie 2009 „Cu privire la

difuzarea spoturilor publicitare ale produselor alcoolice în serviciile de programe

radio și TV”, mai mult, astfel de reglementări nu există, fapt ce atestă că decizia

contestată contravine legii.

Relevă că, conform prevederilor art. 40 alin. (l) din Codul audiovizualului,

Consiliului Coordonator al Audiovizualului are dreptul de a emite decizii cu

caracter de norme de reglementare în vederea exercitării atribuțiilor sale prevăzute

în prezentul cod, însă nici o normă nu-i conferă dreptul de a institui restricții care

sunt contrare legii. Or, prin materialele cauzei s-a confirmat că, nici Legea cu

privire la publicitate și nici Codul audiovizualului nu instituie interdicția la

difuzarea anunțurilor promoționale și a concursurilor care conțin referiri la numele

sau la marca unei băuturi alcoolice, precum și că, în cadrul concursurilor nu se pot

oferi premii sponsorizate de firme producătoare de astfel de băuturi.

Susține că, prin prisma art. 38 alin. (2) din Codul audiovizualului,

răspunerea la care au fost atrași constituie o răspundere contravențională, iar

intimatul nu a respectat procedura de sancționare contravențională și nu a ținut

cont de prevederile art. 5 alin. (1) și (2) și art. 7 din Codul contravențional.

Afirmă că, intimata nu i-a prezentat informația solicitată referitor la modul

de aplicare a art. 191 alin. (3) lit. b) și c) din Codul audiovizualului și la limitele

încurajării admisibile în cazul plasării de produse. Mai mult ca atât, nu a elaborat o

metodologie clară și previzibilă din care să reiasă cert ce se are în vedere prin

încurajarea în mod direct, care acțiuni sunt apreciate ca fiind scoaterea în evidență

în mod exagerat, și care sunt limitele.

La fel, susține că, referitor la derogarea de la art. 191 alin. (7) din Codul

audiovizualului a solicitat intimatului prezentarea detaliată a modalității de

5

calculare a timpului plasării de produse, pentru a verifica nemijlocit perioadele de

timp care au fost apreciate de către acesta ca fiind plasare de produse, însă nu a

primit nici un răspuns.

Or, în decizia contestată nu se face referire la intervalele orare concrete,

care, cumulativ, au dus la depășirea termenelor legale de plasare a produselor, totul

fiind niște insinuări neîntemeiate.

Astfel, menționează că în fond, nu a admis derogări de la prevederile legale

enunțate, faptele presupuse ca fiind constatate nu au fost documentate în modul

corespunzător și ele nu formează obiectul presupuselor contravenții imputate.

Consideră că, instanțele de judecată luând în considerație probele și

argumentele prezentate, urmau să constate ilegalitatea și intenția sancționării

postului „Jurnal TV” pentru niște presupuse abateri, cu ignorarea evidentă a stării

de fapt și de drept.

Mai invocă că, încheierea instanței de apel, prin care a fost respinsă cererea

de recuzare a judecătorilor Ion Muruianu și Nelea Budăi este ilegală, deoarece

administratorul recurentei, Val Butnaru a optat deschis pentru destituirea lui Ion

Muruianu din funcția de Președinte al Curții Supreme de Justiție dar și din cea de

judecător, mediatizând intens activitatea acestor magistrați, precum și averile

deținute de magistrata Nelea Budăi, ambii fiind subiecte de apreciere critică din

partea recurentei, care a realizat mai multe reportaje critice, astfel, consideră că,

aceste argumente erau suficiente pentru admiterea cererii de recuzare.

Prin referința depusă la data de 22 noiembrie 2017 Consiliul Coordonator al

Audiovizualului a solicitat declararea recursului ca inadmisibil și menținerea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din

materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

6

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL, avocatul Dumitru Pavel nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

7

declarat de către reprezentantul ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus” SRL, avocatul

Dumitru Pavel, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către reprezentantul ÎCS „Jurnal de Chișinău Plus”

SRL, avocatul Dumitru Pavel ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul Întreprinderii cu capital străin

„Jurnal de Chișinău Plus” societate cu răspundere limitată, avocatul Dumitru Pavel

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

8