3ra-1377/17 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1377/17

Prima instanță: Jud. Botanica, mun.Chișinău

Jud. R. Pulbere

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

A.Panov, A.Pahopol, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,, Sonetofon”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelarie de Stat a RM împotriva Consiliul comunei Băcioi,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Sonetofon” privind

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Consiliul comunei Băcioi și Societatea cu

Răspundere Limitată „Sonetofon” cu menținerea hotărârii Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău din 22 martie 2016,

c o n s t a t ă :

La 01 februarie 2016, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelarie de Stat a RM s-

a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul comunei Băcioi,

intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Sonetofon” privind

anularea deciziei Consiliului comunei Băcioi nr. 3/24 din 12 octombrie 2015 cu

privire la aprobarea amplasării unei gherete pentru comercializarea aparatelor de

telefon, accesorii, cartelelor de reîncărcare și prestarea serviciilor oferite de

compania Orange Moldova SA.

1

În motivarea acțiunii a indicat că, prin Decizia Consiliului comunei Băcioi nr.

3/24 din 12 octombrie 2015 a fost aprobată amplasarea unei gherete ușor

demontabile a Societății cu Răspundere Limitată „Sonetofon” pe un teren cu o

suprafață de 12 m.p situat în intravilanul satului Băcioi, str. Independenței.

A menționat că, efectuând controlul sub aspectul legal a Deciziei Consiliului

comunei Băcioi nr. 3/24 din 12 octombrie 2015, a constatat că aceasta este adoptată

cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

A explicat că, potrivit actelor care au stat la baza adoptării Deciziei indicate,

nu există un contract de locațiune sau titlu de autentificare a dreptului de proprietate

a Societății cu Răspundere Limitată „Sonetofon” asupra terenului pe care este

amplastă ghereta.

A relevat că, în termen de 60 de zile pârâtul nu a răspuns la notificarea

nr.1304.0T4-2388 din 30 noiembrie 2015 pin care i s-a solicitat abrogarea Deciziei

ca adoptată contrar legislației.

A solicitat anularea deciziei Consiliului comunei Băcioi nr. 3/24 din 12

octombrie 2015.

Prin hotărîrea judecătoria Botanica mun. Chișinău din 22 martie 2016 a fost

admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelarie de Stat a RM.

S-a anulat decizia Consiliului comunei Băcioi nr. 3/24 din 12 octombrie 2015

cu privire la aprobarea amplasării unei gherete pentru comercializarea aparatelor

de telefon, accesorii, cartelelor de reîncărcare și prestarea serviciilor oferite de

compania Orange Moldova SA.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 s-au respins

apelurile declarate de Consiliul comunei Băcioi și Societatea cu Răspundere

Limitată „Sonetofon” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău

din 22 martie 2016.

La 25 septembrie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Sonetofon” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 și a hotărârii

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 22 martie 2016, cu emiterea unei noi

decizii prin care să fie respinsă integral acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

2

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 28 septembrie 2016, expediată în adresa părților la 24 octombrie 2016

(f.d 84), însă careva probe ce ar demonstra recepționarea acesteia de către părți la

materialele cauzei, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 28 septembrie 2016 a fost depus la 25 septembrie 2017, în

conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

3

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Sonetofon” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sonetofon” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători

Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5