3ra-1335/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău dosarul nr. 3ra-1335/17

Judecător: O. Melniciuc

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, V. Mihaila, L. Popova

Î N C H E I E R E

06 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Beltei Oxana,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Beltei Oxana

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova și Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat, cu privire la constatarea ilegalității refuzului, anularea și obligarea

emiterii actului administrativ, restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, prin care s-a admis

apelul declarat de Uniunea Avocaților din Republica Moldova, s-a casat integral

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016 și s-a emis o

nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 01 august 2016, Beltei Oxana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova și Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat, cu privire la constatarea ilegalității refuzului, anularea și obligarea

emiterii actului administrativ, restituirea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin cererea din 12 aprilie 2016

adresată Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, a solicitat admiterea în profesia

de avocat în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură.

Menționează că, prin hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 29

aprilie 2016, nu s-a dat curs cererii și s-a acordat un termen de 15 zile calendaristice

1

pentru înlăturarea neajunsului și anume, achitarea taxei în cuantumul stabilit de 5 000

lei prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din 01 iulie 2011.

În pct. 3 din hotărâre s-a indicat că în cazul neînlăturării neajunsului privind

achitarea taxei în termenul stabilit, cererile și înscrisurile anexate vor fi restituite fără

examinare.

Menționează reclamanta că, deși s-a conformat hotărârii Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat din 29 aprilie 2016, achitând taxa de 5 000 lei pe contul Uniunii

Avocaților, la data de 03 iunie 2016, prin hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat i-a fost respinsă cererea, pe motiv că nu întrunește condițiile art. 10 alin. (2)

din Legea cu privire la avocatură.

Hotărârea menționată a fost publicată pe pagina oficială www.uam.md, însă fără a

fi indicate motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii și fără a-i fi

adusă la cunoștință.

Invocând ilegalitatea hotărârilor Comisiei de licențiere din 29 aprilie 2016 și

respectiv din 03 iunie 2016, în adresa Uniunii Avocaților la 30 iunie 2016 a depus

cerere prealabilă, prin care a solicitat admiterea în profesia de avocat, cu eliberarea

ulterioară a licenței pentru exercitarea profesiei de avocat, după înlăturarea stării de

compatibilitate, conform art.10 alin.(2) și art.11 alin. (1) din Legea cu privire la

avocatură, precum și restituirea sumei de 5000 lei, solicitată în calitate de taxă pentru

accederea în profesia de avocat.

Semnalează că, cererea prealabilă nu a fost examinată de organul ierarhic

superior, Uniunea Avocaților, dar de către organul emitent, Comisia de licențiere, care

prin hotărârea din 08 iulie 2016 a respins-o neîntemeiat.

Consideră că, prin neexaminarea cererii prealabile precum și prin refuzul

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, pe care îl consideră ilegal, i-a fost lezat

dreptul în alegerea liberă a profesiei.

Reclamanta afirmă că, întrunește condiția prevăzută de lege pentru a fi scutită de

la efectuarea stagiului profesional și de examenul de calificare, dat fiind că are o

vechime în muncă în funcție de procuror mai mult de 10 ani și nu sunt careva

impedimente legale ce ar impune Comisia de licențiere de a respinge cererea sa în

partea ce ține de admiterea în profesie, deoarece, în acest sens libertatea în alegerea

activității profesionale îi aparține, iar eventuala motivare a Comisiei prin faptul

incompatibilității este lipsită de careva suport legal și contravine atât legislației în

vigoare, cât și drepturilor și libertăților garantate și protejate inclusiv de Convenția

Europeană.

Susține că, Comisia de licențiere, urma doar să constate corespunderea sa în

raport cu celelalte condiții stabilite de lege, și numai după admiterea în profesia avocat

era în drept să decidă asupra incompatibilității, având în vedere că, starea de

incompatibilitate nu survine în momentul depunerii cererii de admitere în profesia de

2

avocat, dar în momentul în care candidatul deține dreptul de a desfășura activitatea de

avocat în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea cu privire la avocatură.

Astfel, relatează că, Comisia de licențiere la etapa admiterii în profesia de avocat

este în drept să admită în profesia de avocat solicitanții angajați în câmpul muncii în

funcțiile retribuite conform art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, și nimic

nu îngrădește retragerea licenței respective în ipoteza în care solicitantul nu va respecta

prevederile art. 11 din Lege, la etapa licențierii profesiei de avocat.

Opinează reclamanta că, cele două etape de accedere în profesia de avocat

prevăzute de legiuitor la Capitolului III și IV din Legea cu privire la avocatură, asigură

respectarea art. 11 din Lege, pe de o parte, și dreptul la viața privată, inclusiv dreptul la

exercitarea oricărei funcții retribuite, pe de altă parte.

Solicită, constatarea ca fiind ilegale acțiunile Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat în partea ce ține de respingerea cererii prin care a solicitat să fie admisă în

profesia de avocat; anularea hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din

03 iunie 2016 prin care a fost respinsă cererea sa privind admiterea în profesia de

avocat; anularea hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 08 iulie 2016

prin care a fost respinsă cererea prealabilă; obligarea pârâtului să emită actul

administrativ privind acceptarea cererii și admiterea în profesia de avocat, precum și

restituirea taxei de 5000 lei, ca ilegal impusă a fi achitată de către Comisia de licențiere

a profesiei de avocat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016, cererea

de chemare în judecată depusă de Beltei Oxana, a fost admisă parțial. S-a recunoscut

ca fiind ilegal refuzul Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților

din Republica Moldova privind admiterea Oxanei Beltei în profesia de avocat. S-a

anulat hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 03 iunie 2016, în

partea respingerii cererii Oxanei Beltei în admiterea în profesiei de avocat și s-a

obligat Comisia de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica

Moldova să o admită pe Beltei Oxana în profesia de avocat. În rest pretențiile din

cererea de chemare în judecată în partea anulării hotărârii din 08 iulie 2016, prin care

s-a respins cererea prealabilă, obligării eliberării licenței și restituirii taxei de 5000 lei,

ca ilegal impusă a fi achitată de către Comisia de licențiere a profesiei de avocat, au

fost respinse ca nefondate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 27 decembrie 2016, Uniunea

Avocaților din Republica Moldova a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, s-a admis apelul declarat de

Uniunea Avocaților din Republica Moldova, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 09 decembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre prin care

cererea de chemare în judecată a Oxanei Beltei a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 31 iulie 2017, Beltei Oxana a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

3

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o

neîntemeiată și ilegală, prin faptul că a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, indică că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 10 din

Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din 19.07.2002, statuând greșit că persoana care

nu a demisionat din funcția de procuror nu poate fi admisă în profesia de avocat.

Astfel, susține că, la etapa depunerii cererii de admitere în profesia de avocat,

persoana care a depus cererea nu se poate afla în incompatibilitate deoarece, nu are

statut de avocat, ci doar aspiră la un asemenea statut, iar respingerea cererii de

admitere în profesia de avocat este o încălcare a dreptului la muncă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 31 mai 2017

a fost expediată în adresa părților la 12 iunie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire cu nr. 10106 (f.d. 127), însă careva date privind recepționarea deciziei de către

recurentă la materialele dosarului nu există.

Prin urmare, recursul declarat de Beltei Oxana la 31 iulie 2017, se consideră

depus în termen.

La 23 octombrie 2017, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa Uniunii

Avocaților și Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 09 noiembrie 2017, intimații și-au valorificat dreptul procedural respectiv și au

depus referință, solicitând respingerea recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Beltei Oxana, urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

4

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Beltei Oxana, este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Beltei Oxana, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Beltei Oxana, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

6