3ra-1336/17 — contestarea actului administrativ

3ra-1336/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-1336/17

(Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău)

instanța de apel: Iu.Cimpo, I.Secrieru, A.Danilov

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecători: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Vochin (Gîrla) Alina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gîrla Alina

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat cu privire la constatarea ca fiind ilegală a refuzului, anularea

hotărîrii, obligarea adoptării hotărârii de admitere a cererii de accedere în profesia de

avocat și restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 prin care a fost

admis apelul declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, casată

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 09 decembrie 2016 și emisă o

nouă hotărîre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 01 august 2016, Gîrla Alina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova, Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat cu privire la constatarea ca fiind ilegală a refuzului, anularea

hotărîrii, obligarea adoptării hotărârii de admitere a cererii de accedere în profesia de

avocat și restituirea sumei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin cererea din 12 aprilie 2016,

adresată Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, a solicitat admiterea în profesia

de avocat în temeiul art.10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură.

Prin hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de avocat din 29 aprilie 2016,

nu s-a dat curs cererii solicitantului, s-a acordat termen pentru achitarea taxei în

cuantumul stabilit de 5 000 lei prin hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din 01

iulie 2011. Deși, s-a conformat hotărârii Comisiei de licențiere a profesiei de avocat

din 29 aprilie 2016, achitând taxa de 5 000 lei, la 03 iunie 2016, prin hotărârea

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat cererea sa a fost respinsă pe motiv că nu

întrunește condițiile art.10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură.

La 30 iunie 2016 a înaintat în adresa Uniunii Avocaților cerere prealabilă prin

1

care a solicitat admiterea în profesia de avocat, cu eliberarea ulterioară a licenței

pentru exercitarea profesiei de avocat, după înlăturarea stării de incompatibilitate,

conform art.10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură, precum și

restituirea sumei de 5000 lei, solicitată în calitate de taxă pentru accederea în profesia

de avocat. Cererea prealabilă nu a fost examinată de organul ierarhic superior

Uniunea Avocaților, dar de către organul emitent, Comisia de Licențiere, care prin

hotărârea din 08 iulie 2016 a respins-o neîntemeiat. Consideră că prin neexaminarea

neîntemeiată a cererii prealabile de către Uniunea Avocaților, precum și prin refuzul

Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat i-a fost lezat și discriminat dreptul său în

alegerea liberă a profesiei, respectiv hotărârile menționate supra sunt pasibile a fi

anulate din următoarele considerente.

Dispoziția art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, prevede că sînt

scutite de efectuarea stagiului profesional și de examenul de calificare persoanele care

dețin titlul de doctor, precum și cele care au cel puțin 10 ani vechime în muncă în

funcția de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcțiile

respective, au solicitat eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat. De

aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază și persoanele care, după demisia

din funcția de judecător și procuror, au continuat să activeze în domeniul dreptului.

Prin urmare, în contextul prevederilor legale expuse, legislatorul a instituit 2

etape pentru exercitarea profesiei de avocat: prima etapă fiind admiterea în profesia de

avocat și a două etapă fiind eliberarea propriu zisă a licenței de avocat, act în baza

căruia este exercitată profesia de avocat. Astfel, etapele enunțate, se precedă una pe

alta, respectiv eliberarea licenței de avocat, se efectuează obligatoriu și numai după

admiterea solicitantului în profesia de avocat, solicitare expusă în cererea sa din 12

aprilie 2016.

La momentul solicitării sale de a fi admisă în profesia de avocat, consideră

Gîrla Alina că întrunește condiția prevăzută de lege pentru a fi scutită de la efectuarea

stagiului profesional și de examenul de calificare, deoarece are o vechime în muncă în

funcție de procuror mai mult de 10 ani și nu sunt careva impedimente legale ce ar

impune Comisia de licențiere a respinge cererea sa în partea ce ține de admiterea în

profesie, deoarece libertatea în alegerea activității profesionale îi aparține, or în altă

ordine de idei, eventuala motivare a Comisiei prin faptul incompatibilității este lipsită

de careva suport legal și contravine atît legislației în vigoare, cît și drepturilor și

libertăților garantate și protejate inclusiv și de CEDO. Comisia de licențiere, urma

doar să constate corespunderea sa în raport cu celelalte condiții stabilite de lege, iar

motivul de incompatibilitate nu a fost corect încadrat, deoarece nu a reușit să obțină

dreptul de a desfășura activitatea de avocat.

Consideră că, Comisia numai după admiterea sa în profesia avocat este în drept

să decidă asupra acțiunii sale de incompatibilitate. Or, respectiva stare de

incompatibilitate nu survine în momentul cererii de admitere în profesie de avocat, ci

în momentul în care candidatul/solicitantul deține dreptul de a desfășura activitatea de

avocat în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea cu privire la avocatură.

Comisia de licențiere la etapa admiterii în profesia de avocat este în drept să admită în

2

profesia de avocat pe solicitanții angajați în cîmpul muncii în funcții retribuite,

conform art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, și nimic nu îngrădește

retragerea licenței respective, în ipoteza în care solicitantul nu va respecta prevederile

art. 11 din Lege, la etapa licențierii profesiei de avocat. Or, cele două etape de

accedere în profesia de avocat prevăzute de legiuitor la Capitolului III și IV din Legea

cu privire la avocatură, asigură respectarea art. 11 din Lege, pe de o parte, și dreptul la

viața privată, inclusiv dreptul la exercitarea oricărei funcții retribuite, pe de altă parte.

Comisia de licențiere, prin respingerea cererii sale de accedere în profesia de avocat, a

încălcat grav legislația, fiindu-i lezat dreptul în alegerea liberă a profesiei.

Mai mult ca atît, normele de drept reiterate, și anume art. 10 alin. (2), coroborat

cu art. 21 alin, (4) din Legea cu privire la avocatură, urmează aplicate într-o așa

manieră, încît să nu fie încălcate la muncă și dreptul la viața privată garantate de

legislația națională și protejate de CEDO contrar, în ipoteza în care persoanele

învederate de normele de drept stabilite la art. 10 alin. (2) și art.21 alin.(4) din Legea

cu privire la avocatură, s-ar retrage din cîmpul muncii, fiind impuse de imperativul

accederii în profesia de avocat, s-ar știrbi din dreptul la muncă și dreptul la viață

privată prevăzute de legea fundamentala și garantate de CEDO.

Dreptul la alegerea ocupației perfect se interferează cu prevederile art.8 CEDO,

care stipulează că orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. CEDO a

reafirmat în raport cu propria jurisprudență că viața privată are un cîmp larg care

include în sine pe lîngă celelalte aspecte, dreptul la dezvoltarea personală, libertatea

de a decide în privința propriului viitor, posibilitatea de a-și dezvolta identitatea

personală și socială a fiecărui individ, prin relaționarea cu cei din jurul său, că viața

profesională face parte din zona de interacțiune între individ și ceilalți care chiar și

într-un context public, poate să țină de viața privată. Restricțiile aduse vieții

profesionale pot intra în cîmpul de aplicare al art. 8 CEDO și atunci când au

repercusiuni în modul în care individul creează identitatea socială și profesională

(Campagnano vs. Italia, 77955/01).

Astfel, consideră reclamanta că întrunește condițiile stipulate în art. 10 al Legii

cu privire la avocatură, deoarece libertatea în alegerea activității profesionale îi

aparține, incompatibilitatea exercitării profesiei de avocat cu orice altă muncă

retribuită survine numai la etapa licențierii profesiei de avocat și nicidecum etapa

admiterii în profesia de avocat, cum s-a întîmplat în cazul său. Eventuala invocare de

către Comisie a incompatibilității sale la admiterea în profesia de avocat în condițiile

art. 10 alin. (2) din Legea cu privire la avocatură, nu ar avea temei legal, cu atît mai

mult că cerința imperativă neparticipare în alte activități profesionale, față de

candidații scutiți de efectuarea stagiului profesional și de examenul de calificare, în

lege nu este prevăzută și respectiv nu este interzisă. Concomitent, atitudinea

părtinitoare a Comisiei de licențiere a profesiei de avocat dovedește interpretarea și

aplicarea neuniformă a legislației în vigoare, precum și aplicarea selectivă a

prevederilor legale, deoarece în unele cazuri, în baza acelorași principii, solicitanții

sunt admiși în profesia de avocat, în alte cazuri identice, din motive necunoscute și

contrare propriei poziției a Comisiei de licențiere, deja se tinde a respinge cererea de a

3

fi admis în profesia de avocat.

Prin urmare, o asemenea atitudine părtinitoare și selectivă a Comisiei de

Licențiere a profesiei de avocat nu poate fi tolerată, or în caz contrar s-ar încălca art.

16 alin. (2) din Constituție, conform cărora toți cetățenii Republicii Moldova sânt

egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine

etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială;

art.43 alin. (1) din Constituție, prevede că orice persoană are dreptul la muncă, la

libera alegere a muncii, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la

protecția împotriva șomajului. Se constată de asemenea ilegalitatea și abuzul comis de

către Comisia de licențiere a profesiei de avocat în partea ce ține de impunerea

achitării taxei de 5000 lei, prin amenințarea de a fi restituită cererea fără examinare.

Urmează a se ține cont de faptul că art.37 din Legea cu privire la avocatură

reglementează competențele Congresului; atribuțiile Consiliului Uniunii Avocaților

sunt statuate în dispoziția art.39 și nu în cele de la art.37 ale Legii sus indicate și prin

urmare, se constată o depășire a competențelor din partea Consiliului Uniunii

Avocaților; în temeiul art.37 lit. f) al Legii cu privire la avocatură, Congresul

stabilește cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu și pentru

examenele de calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului profesional.

Prin urmare, se constată că la moment nu există nici un temei legal de a

percepe vreo taxă pentru admiterea în profesia de avocat a persoanelor care cad sub

incidența prevederilor art. 10 alin. (2) din Lege, deoarece, în temeiul acestui articol,

persoanele menționate sunt scutite de efectuarea stagiului profesional și de examenul

de calificare. Legiuitorul nu a investit nici chiar Congresul cu o asemenea atribuție,

precum stabilirea cuantumului taxelor pentru această categorie de solicitanți. Astfel,

se constată că la moment nu exista nici un temei legal de a nu o admite în profesia de

avocat, precum și a percepe vreo taxă pentru admiterea în profesia de avocat a

persoanelor care cad sub incidența prevederilor art. 10 alin. (2) din Lege.

Solicită Gîrla Alina constatarea ca fiind ilegale acțiunile Comisiei de Licențiere

a profesiei de avocat în partea ce ține de respingerea cererii depuse prin care a

solicitat să fie admisă în profesia de avocat; anularea deciziilor Comisiei de Licențiere

a profesiei de avocat din 03 iunie 2016, prin care a fost respinsă cererea sa și cea din

08 iulie 2016, prin care s-a respins cererea prealabilă depusă; obligarea pîrîtului la

emiterea actului administrativ, prin care să fie acceptată cererea sa și să fie admisă în

profesia de avocat și restituirea taxei de 5000 lei, ca ilegal impusă a fi achitată de

către Comisia de Licențiere a profesiei de avocat.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 decembrie 2016

acțiunea a fost admisă parțial. A fost recunoscut ilegal refuzul Comisiei de Licențiere

a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova privind admiterea

reclamantei Gîrla Alina în profesia de avocat. A fost anulată hotărârea Comisiei de

Licențiere a profesiei de avocat din 03 iunie 2016 în partea respingerii cererii Alinei

Gîrla în admiterea profesiei de avocat. A fost obligată Comisia de Licențiere a

profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din Republica Moldova să o admită pe Gîrla

Alina în profesia de avocat.

4

În rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată în partea ce ține de

anularea hotărârii din 08 iulie 2016, prin care s-a respins cererea prealabilă și

restituirea taxei de 5000 lei, ca ilegal impusă a fi achitată de către Comisia de

Licențiere a profesiei de avocat, au fost respinse ca neîntemeiate.

La data de 04 ianuarie 2017, în termenul prevăzut de lege, Uniunea Avocaților

din Republica Moldova, Comisia de Licențiere a profesiei de avocat, a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017 a fost admis apelul

declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, casată hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 09 decembrie 2016 și emisă o nouă

hotărîre de respingere a acțiunii.

În susținerea concluziei date, instanța de apel a concluzionat că conform art.10

alin.(l) și (2) din Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19.07.2002, profesia de

avocat poate fi exercitată de persoana care are cetățenia Republicii Moldova, are

capacitate deplină de exercițiu, are diplomă de licențiat în drept sau echivalentul

acesteia, se bucură de o reputație ireproșabilă și a fost admisă în profesia de avocat

după susținerea examenului de calificare. Sunt scutite de efectuarea stagiului

profesional și de examenul de calificare persoanele care dețin titlul de doctor, precum

și cele care au cel puțin 10 ani vechime în muncă în funcția de judecător sau procuror

dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcțiile respective, au solicitat eliberarea

licenței pentru exercitarea profesiei de avocat. De aceleași drepturi și în aceleași

condiții beneficiază și persoanele care, după demisia din funcția de judecător și

procuror, au continuat să activeze în domeniul dreptului.

Respectiv, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău a constatat că intimata Gîrla Alina a activat în funcția de procuror pe o

perioada de peste 11 ani, concluzie care derivă din datele incluse în carnetul de muncă

a acestuia.

Pe de altă parte, instanța de apel a accentuat că, din sensul art.10 din Legea cu

privire la avocatură, reiese distincția care trebuie avută în vedere, atunci când

eventualii candidați cu o vechime în muncă în funcția de judecător sau procuror de cel

puțin 10 ani solicită obținerea licenței de avocat.

Astfel, a relevat instanța de apel că, spre deosebire de deținătorii titlului de

doctor în drept, persoanele cu o vechime în muncă în funcția de judecător sau

procuror de cel puțin 10 ani, care solicită obținerea licenței de avocat, urmează să se

adreseze doar după demisia din funcțiile respective.

Colegiul a mai reținut că, legiuitorul a prevăzut excepția privind scutirea de

efectuarea stagiului profesional și de examenul de calificare, instituind două termene,

vechimea în muncă de cel puțin 10 ani și termenul de 6 luni după demisia din funcțiile

respective, în interiorul căruia, persoana urmează să solicite eliberarea licenței.

În acest sens, cu referire la persoanele care au o vechime în muncă în funcția de

judecător sau procuror de cel puțin 10 ani, se remarcă faptul că, legea condiționează

dreptul acestora de a solicita eliberarea licenței pentru exercitarea profesiei de avocat,

5

de un termen de 6 luni după demisia din funcțiile respective. Legea instituie astfel un

termen de decădere de 6 luni, a cărui ne respectare este sancționată cu respingerea ca

tardivă, a cererii de eliberare a licenței pentru exercitarea profesiei de avocat.

Cu referire la cazul din speță, instanța de apel a constatat că solicitanta Gîrla

Alina, la momentul depunerii cererii încă activa și la momentul examinării cererii

acesta continuă activitatea în organele procuraturii.

Respectiv, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău a ajuns la concluzia admiterii apelului, casării hotărîrii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, or argumentele invocate de către

Gîrla Alina în acțiune precum că ar întruni condițiile legale pentru accederea în

profesia de avocat, cu scutirea de efectuarea stagiului profesional și de examenul de

calificare sunt neîntemeiate, bazate pe o interpretare eronată a legislației în vigoare

pertinente speței.

La data de 22 august 2017, Vochin (Gîrla) Alina a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

Recurenta, Vochin (Gîrla) Alina, în motivarea recursului a indicat că, nu este de

acord cu decizia instanței de apel deoarece instanța de apel a interpretat eronat art. 10

din Legea nr. 1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, statuînd că persoana care

nu a demisionat din funcția de procuror nu poate fi admis în profesia de avocat.

De asemenea, consideră că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată prin analogie: art. 3, art. 5 din Legea cu privire la statutul deputatului nr. 39

din 07 aprilie 1994 și prevederile Hotărîrii Curții Constituționale nr. 21 din 24 iunie

2015 pentru interpretarea art. 69 alin. (2), art. 70 alin. (1), art. 99 și art. 100 din

Constituția Republicii Moldova.

Menționează că art.10 alin.(2) coraborat cu art.21 alin.(4) din Legea cu privire

la avocatură, trebuie aplicate în așa mod încât să nu fie încălcat dreptul la muncă și

dreptul la viața privată garantate de legislația națională și protejate de CEDO.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la 11

aprilie 2017, iar la 05 mai 2017 a expediat recurentei copia deciziei motivate a

instanței de apel, însă la materialele cauzei nu se regăsește dovadă recepționării

deciziei recurate, astfel recursul depus la 22 august 2017 este depus în termenul

prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

6

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vochin (Gîrla) Alina nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Vochin (Gîrla) Alina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Vochin (Gîrla) Alina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecători Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

7