3ra-1360/17 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1360/17

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Râșcani (jud. L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, Iu. Cotruță, L. Popova)

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Diacioc Valeriu, prin

intermediul avocatului Fencovschi Eugeniu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diacioc Valeriu

împotriva Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova cu privire la

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Diacioc Valeriu și menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 23 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 14 iunie 2016, Diacioc Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

către Autoritatea Națională de Integritate a Republicii Moldova privind anularea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că pentru clarificarea aspectelor de posibilă

încălcare a regimului juridic al incompatibilității funcțiilor deținute, Comisia

Națională de Integritate a Republici Moldova la 18 februarie 2016 a aprobat procesul-

verbal nr. 04/51, prin care a fost inițiată procedura din oficiu în privința sa.

Afirmă că despre acest fapt a fost informat prin scrisoarea Comisiei nr. 04/385 la

19 februarie 2016. Iar la unele ședințe ale Comisiei a participat peresonal, unde a

depus explicații scrise și verbale la subiectul propus controlului, însă acestea nu au

fost luate în considerație la adoptarea deciziei.

Explică că la data de 26 mai 2016, Comisia prin actul nr.04/205 a dispus

constatarea încălcării regimului juridic al incompatibilităților funcțiilor publice

1

deținute de către Diacioc Valeriu, șef al Inspectoratului Fiscal de Stat Edineț. Potrivit

actului încălcarea regimului juridic al incompatibilităților a fost depistată în cadrul

verificării prealabile a declarației cu privire la venituri și proprietate pentru anul

2014, în care s-a indicat că reclamantul a obținut îndemnizații de la Consiliul raional

Edineț pentru exercitarea mandatului de ales local.

Afirmă că inițierea procedurii de control din oficiu nr. 04/51 din 18 februarie

2016 a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 11 al Legii nr. 1264 din 19 iulie

2002 și cu omiterea termenului de prescripție. Comisia Națională de Integritate la

examinarea cazului nu a ținut cont de prevederile Legii administrației publice locale,

luând la baza constatării eventualei încălcări a regimului juridic al incompatibilităților

Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționatului

public.

Susține că, la caz nu este remunerat funcționarul public, dar se restituie

cheltuielile suportate de consilierul Consiliului raional Edineț, suma îndemnizației

fiind inclusă în declarația cu privire la venituri și proprietate în rubrica 9- Venit

obținut din alte surse legale, îndemnizații etc.

Menționează că, la emiterea deciziei, Comisia la pct. 3 s-a bazat pe dispozițiile

alin.(6) art. 25 al Legii nr. 158, potrivit căruia, calitatea de funcționar public este

incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit. Însă,

cheltuielile suportate de consilierul Consiliului raional Edineț- Diacioc Valeriu nu pot

fi considerate ca remunerarea funcționarului public prevăzute de art. 39-41 al Legii

nr. 158.

Cere reclamantul anularea actului de constatare nr. 04/205 din 26 mai 2016 emis

de Comisia Națională de Integritate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 23 ianuarie 2017, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Diacioc Valeriu.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 mai 2017 a fost respins apelul

declarat de Diacioc Valeriu și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul

Râșcani din 23 ianuarie 2017.

La data de 06 septembrie 2017, Diacioc Valeriu, prin intermediul avocatului

Fencovschi Eugeniu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că instanța de apel a menționat că actul

administrativ contestat este legal, iar Diacioc Valeriu s-a aflat în stare de

incompatibilitate, în perioada respectivă.

Consideră că atât instanța de fond cât și instanța de apel au interpretat eronat

legea, concluziile actelor judecătorești fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei,

astfel actele judecătorești sunt ilegale din următoarele considerente.

2

Invocă prevederile art. 239 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședința de judecată.

Menționează că în speță, reclamantul a făcut trimitere, în special, că acțiunea

înaintată împotriva sa este prescrisă extinctiv. Acest argument a fost reiterat în formă

scrisă în cadrul primei instanțe, clar și accesibil.

Reiterează că acțiunea sa este bazată pe trei argumente clare și precise,

justificată prin dovezi și anume: neretroactivitatea legii noi, în care s-a menționat că

pârâtul prin actul administrativ contestat aplică prevederile art. 25 a Legii privind

funcția publică și statutul funcționarului public- retroactiv; interpretarea eronată a

noțiunii de „remunerare”, argument economic, prin care a exemplificat cu trimitere la

Codul Fiscal și la clasificația bugetară, că îndemnizația primită de reclamant nu este o

remunerare. Indemnizația alesului local este un venit, dar nu o remunerare; existența

stării de compatibilitate, în cadrul căruia a afirmat făcând trimitere la Legea nr. 263

din 16 noiembrie 2012, idee împărtășită de Comisia Electorală Centrală și

Parlamentul Republicii Moldova, că Diacioc Valeriu nu s-a aflat în stare de

incompatibilitate.

Afirmă ca instanțele ierarhic inferioare nu au furnizat o motivare argumentului

privind neretroactivitatea legii noi. Prin urmare, folosirea de către partea pârâtă a unei

norme legale neexistente în actul administrativ (în 2010 redacția art. 25 a Legii cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nu coincide cu cea actuală),

atrage casarea actului administrativ contestat. Lipsa unor motive în hotărârile

judecătorești în privința argumentului expus al reclamantului reprezintă pe de altă

parte, încălcarea dreptului de a ataca actul judecătoresc.

Susține că în cererea de apel a invocat expres carența comisă de instanța de

fond, însă instanța de apel a neglijat obligația de a furniza o motivare argumentelor

reiterate.

Relevă că este eronată concluzia primei instanțe precum că litigiului dedus

judecății nu sunt aplicabile prevederile Legii privind statutul alesului local și ale

Legii privind funcția publică și statutul funcționarului public. Or, anume sub imperiul

acestor acte normative s-a creat raportul juridic litigant. Fiind constatată aplicarea

defectuoasă a prevederilor art. 7 a Legii statutului alesului local, Parlamentul

Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 263 din 16 noiembrie 2012, în care a tălmăcit

aplicarea normei legale menționate supra.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa părților la 12 iunie 2017 (f.d.115), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc

3

careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul declarat la

data de 06 septembrie 2017, se consideră depus în termen.

La 30 octombrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 10 noiembrie 2017, Autoritatea Națională de Integritate a depus referință,

prin care a solicitat respingerea cererii de recurs cu menținerea hotărârilor instanțelor

de judecată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Diacioc Valeriu, prin

intermediul avocatului Fencovschi Eugeniu nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

4

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către Diacioc Valeriu, prin intermediul avocatului Fencovschi Eugeniu ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Diacioc Valeriu, prin intermediul avocatului

Fencovschi Eugeniu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5