2rac-396/17 — încasarea despăgubirii de asigurare și a dobânzii de întârziere, compensarea cheltuielilor de judecată

2rac-396/17 — încasarea despăgubirii de asigurare și a dobânzii de întârziere, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău (judecător A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători M. Guzun, N. Simciuc și I. Cotruță)

Dosar nr. 2rac-396/17

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de CIA „Asito“ SA, prin

intermediul avocatului Gorelco Alina,

în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată

înaintată de „Birlic-95“ SRL, prin intermediul avocatului Jarovlea Veaceslav,

împotriva CIA „Asito“ SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și a

dobânzii de întârziere, precum și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de „Birlic-95“ SRL, prin intermediul avocatului Jarovlea

Veaceslav, împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 18

octombrie 2016; s-a casat parțial hotărârea primei instanțe; și s-a emis o nouă

hotărâre,

C O N S T A T Ă:

La 06 iulie 2015 „Birlic-95“ SRL a înaintat, prin intermediul avocatului

Jarovlea Veaceslav, o cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito“ SA

(f.d. 4-8), prin care a solicitat: (1) încasarea în beneficiul său, din contul CIA

„Asito“ SA, a despăgubirii de asigurare în sumă de 257 371, 57 lei; și (2) încasarea

în beneficiul său, din contul CIA „Asito“ SA, a sumei de 7 721, 13 lei cu titlu de

taxă de stat plătită la înaintarea cererii de chemare în judecată.

În motivarea acțiunii, a susținut că la 03 martie 2014 între CIA „Asito“ SA și

„Birlic-95“ SRL a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de

transport nr. 3810743391, cu durata 04 martie 2014 – 03 martie 2015, prin care

„Birlic-95“ SRL s-a obligat să plătească CIA „Asito“ SA prima de asigurare, iar

CIA „Asito“ SA s-a obligat să plătească, la producerea riscului asigurat (cauzarea

1

de daune semiremorcii de model Kogel, nr. de înmatriculare XXXXX), „Birlic-95“

SRL, despăgubirea, în limitele și în termenele convenite.

A invocat că la 25 decembrie 2014 în Turcia s-a produs un accident rutier, în

rezultatul căruia semiremorca a fost deteriorată.

A indicat că „Birlic-95“ SRL a adresat o cerere de despăgubire CIA „Asito“

SA, la care a anexat procesul-verbal cu privire la constatarea accidentului rutier.

A relatat că la 05 ianuarie 2015 CIA „Asito“ SA a deschis dosarul de daune

nr. 143112C1 CASCO și, în baza pct. 10.6 din contract, a solicitat de la „East-

Auto-Lada“ SRL evaluarea daunelor aduse remorcii.

A arătat că prin actul „East-Auto-Lada“ SRL de evaluare prealabilă nr. 98

din 18 martie 2015, daunele aduse remorcii au fost evaluate la suma de 257 371, 57

lei.

A notat că remorca era gajată în favoarea BC „Eximbank – Gruppo Veneto

Banca“ SA, iar la 29 aprilie 2015 „Birlic-95“ SRL a expediat prin fax în adresa

CIA „Asito“ SA scrisoarea creditorului gajist nr. 82 din 01 aprilie 2015, prin care

acesta și-a manifestat consimțământul ca CIA „Asito“ SA să plătească „Birlic-95“

SRL despăgubirea de asigurare.

A susținut că la 26 mai 2015 CIA „Asito“ SA a recepționat somația înaintată

de „Birlic-95“ SRL, prin intermediul avocatului Jarovlea Veaceslav, privind plata

despăgubirii de asigurare în sumă de 257 371, 57 lei, care a rămas fără efect.

În cadrul ședinței de judecată din 01 martie 2016, reprezentantul „Birlic-95“

SRL, avocatul Jarovlea Veaceslav a concretizat pretenția de compensare a

cheltuielilor de judecată, solicitând încasarea în beneficiul „Birlic-95“ SRL, din

contul CIA „Asito“ SA, a sumei de 7 721, 13 lei cu titlu de taxă de stat plătită la

înaintarea cererii de chemare în judecată și a sumei de 7 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică (f.d. 95).

În cadrul ședinței de judecată din 16 mai 2016, reprezentantul „Birlic-95“

SRL, avocatul Jarovlea Veaceslav, a depus o cerere privind modificarea acțiunii

(f.d. 78-79; 96), prin care a solicitat, pe lângă admiterea pretențiilor formulate

anterior, încasarea în beneficiul „Birlic-95“ SRL, din contul CIA „Asito“ SA, a

dobânzii de întârziere în sumă de 23 890, 41 lei.

În motivarea noii pretenții, a invocat că la 25 martie 2015 între CIA „Asito“

SA și „Birlic-95“ SRL a fost încheiat acordul privind plata despăgubirilor de

asigurare nr. 143112 C1, prin care părțile au căzut de acord că mărimea

prejudiciului cauzat „Birlic-95“ SRL în urma accidentului rutier din 25 decembrie

2014 este de 80 000 lei.

A precizat că potrivit pct. 10.6 din contract, CIA „Asito“ SA s-a obligat să

plătească „Birlic-95“ SRL despăgubirea de asigurare în termen de 72 de ore din

data închiderii dosarului de daune, din care motiv „Birlic-95“ SRL este îndreptățită

să pretindă la plata dobânzii de întârziere pentru perioada 29 martie 2015 – 16 mai

2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 18 octombrie 2016

(f.d. 100; 103-106), s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La 20 octombrie 2016 „Birlic-95“ SRL a depus, prin intermediul avocatului

2

Jarovlea Veaceslav, o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe

(f.d. 102), solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă integral acțiunea.

La 16 ianuarie 2017 „Birlic-95“ SRL a depus, prin intermediul avocatului

Jarovlea Veaceslav, o cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe

(f.d. 116-121), solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri,

prin care să fie încasată în beneficiul „Birlic-95“ SRL, din contul CIA „Asito“ SA,

suma de 177 371, 57 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, suma de 23 890, 41

lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 7 721, 13 lei cu titlu de taxă de stat

plătită la înaintarea cererii de chemare în judecată, suma de 4 528, 38 lei cu titlu de

taxă de stat plătită la depunerea cererii de apel și suma de 7 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 (f.d. 150; 151-156), s-a

admis apelul declarat de „Birlic-95“ SRL, prin intermediul avocatului Jarovlea

Veaceslav, împotriva hotărârii primei instanțe; s-a casat parțial hotărârea primei

instanțe; și s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis parțial acțiunea și s-a

încasat în beneficiul „Birlic-95“ SRL, din contul CIA „Asito“ SA, suma de 20 671,

78 lei cu titlu de dobândă de întârziere, suma de 4 665 lei cu titlu de taxă de stat și

suma de 3 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La 29 august 2017 CIA „Asito“ SA a depus, prin intermediul avocatului

Gorelco Alina, o cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 158-

159), solicitând casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri în partea

compensării cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat, prin care să se

încaseze în beneficiul „Birlic-95“ SRL, din contul CIA „Asito“ SA, suma de 620

lei cu titlu de taxă de stat plătită la înaintarea cererii de chemare în judecată și

suma de 465 lei cu titlu de taxă de stat plătită la depunerea cererii de apel.

În motivarea recursului, a susținut că instanța de apel eronat a interpretat

prevederile art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, or încasând în beneficiul

„Birlic-95“ SRL, din contul CIA „Asito“ SA, doar suma de 20 671, 78 lei cu titlu

de dobândă de întârziere, aceasta urma să-i compenseze „Birlic-95“ SRL

cheltuielile de judecată proporțional părții admise, adică să încaseze din contul

CIA „Asito“ SA suma de 620 lei cu titlu de taxă de stat plătită la înaintarea cererii

de chemare în judecată și suma de 465 lei cu titlu de taxă de stat plătită la

depunerea cererii de apel.

La 18 octombrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat prin trimitere

poștală în adresa „Birlic-95“ SRL o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

copiei respective, dar „Birlic-95“ SRL nu a prezentat referința în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului urmând a fi decisă în lipsa acesteia.

Examinând admisibilitatea recursului potrivit rigorilor prevăzute de art. 440

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de CIA „Asito“ SA, prin

intermediul avocatului Gorelco Alina, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 16 mai 2017 urmează a fi considerat inadmisibil din următoarele raționamente.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Conform art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Fișa de însoțire a deciziei integrale a instanței de apel (f.d. 157) include

mențiunea că acest act judecătoresc a fost expediat prin trimitere poștală în adresa

CIA „Asito“ SA la 21 iunie 2017, dar la materialele dosarului nu se află avizul de

recepție corespunzător. De asemenea, la materialele dosarului nu se află vreo probă

care ar confirma comunicarea CIA „Asito“ SA a deciziei integrale a instanței de

apel prin alte mijloace.

Astfel, în condițiile în care nu poate fi stabilită cu precizie data la care CIA

„Asito“ SA a luat cunoștință de decizia integrală a instanței de apel, declararea

recursului la 29 august 2017 se consideră a fi îndeplinită cu respectarea termenului

prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de

procedură civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat

la art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

4

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că Săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură

civilă, are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept

material și procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica

temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de CEDO.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței CtEDO, procedura de

examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în

principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi

audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17

ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că cererea de recurs depusă de Rotari Gheorghe este

bazată, în drept, pe temeiul prevăzut de art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură

civilă, dar criticile formulate nu denotă interpretarea eronată a legii de către

instanța de apel, iar invocarea pretinsei încălcări a normelor de drept material nu

are vocația de a duce la modificarea soluției în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

5

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele nominalizate, având în vedere faptul că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și cu

aplicarea corectă a legii materiale, iar argumentele recursului nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură civilă, completul

ajunge în mod unanim la concluzia de a considera recursul declarat de CIA

„Asito“ SA, prin intermediul avocatului Gorelco Alina, ca inadmisibil.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de CIA „Asito“ SA, prin intermediul avocatului Gorelco

Alina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Luiza Gafton

6