2ri-266/17 — atragerea la răspundere subsidiară

2ri-266/17 — atragerea la răspundere subsidiară (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Corolevschi dosarul nr. 2ri-266/17

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas, Ion Druță

examinând recursul declarat de Grigore Găleanu împotriva hotărârii Curții de

Apel Bălți din 24 mai 2017,

adoptată în cadrul procedurii de insolvabilitate a societății comerciale „Stalia-

Nordcom” societate cu răspundere limitată la cererea lichidatorului societății

comerciale „Stalia-Nordcom” societate cu răspundere limitată, administratorul

autorizat Elvira Coltun cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere a debitorului insolvabil,

c o n s t a t ă

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 18 iunie 2015 (f.d. 6) s-a admis spre

examinare cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălți

privind intentarea procesului de insolvabilitate față de societatea comercială „Stalia-

Nordcom” societate cu răspundere limitată (denumirea prescurtată SC „Stalia-

Nordcom” SRL).

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2015 (f.d. 7) s-a constatat

insolvabilitatea SC „Stalia-Nordcom” SRL și s-a intentat procesul de faliment

simplificat și de dizolvare a SC „Stalia-Nordcom” SRL, fiind desemnat în calitate de

lichidator administratorul autorizat Elvira Coltun.

La 20 februarie 2017, lichidatorul SC „Stalia-Nordcom” SRL, administratorul

autorizat Elvira Coltun a depus în instanța de insolvabilitate cerere prin care a

solicitat tragerea la răspundere subsidiară a administratorului SC „Stalia-

Nordcom”SRL, Grigore Găleanu, cu încasarea de la acesta în beneficiul creditorului

Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți datoriile debitorului insolvabil SC „Stalia-

Nordcom” SRL în mărime de 469 021,52 de lei (f.d. 3-5).

Prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017 (f.d. 30, 33-32), corectată

prin încheierea Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2017 (f.d. 66 recto-verso) s-a

admis cererea de tragere la răspundere subsidiară înaintată de lichidatorul SC „Stalia-

Nordcom” SRL (în proces de faliment simplificat), administratorului autorizat Elvira

Coltun; și s-a tras la răspundere subsidiară unicul asociat și conducător al debitorului

SC „Stalia-Nordcom” SRL, Grigore Găleanu, cu încasarea din contul acestuia a

1

sumei de 469 021,52 de lei în beneficiul creditorului Inspectoratul Fiscal de Stat

Teritorial Bălți; și s-a încasat de la Grigore Găleanu taxa de stat în beneficiul statului

în mărime de 14 071 de lei.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de insolvabilitate a reținut că, Grigore

Găleanu, fiind unicul asociat și administrator al debitorului insolvabil, deși a survenit

incapacitatea de plată a SC „Stalia-Nordcom” SRL, nu a depus cererea introductivă și

a continuat activitatea întreprinderii, majorând astfel datoriile acesteia.

La 19 iunie 2017, Grigore Găleanu a declarat recurs împotriva hotărârii Curții de

Apel Bălți din 24 mai 2017, solicitând admiterea recursului, repunerea în termen a

recursului și casarea hotărârii instanței de insolvabilitate, cu remiterea cauzei la

rejudecare (f.d. 39-41 recto-verso, 53).

În motivarea recursului invocă faptul că, instanța de insolvabilitate nu a elucidat

toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a determinat aceste

circumstanțe în mod unilateral, nu a apreciat probele prezentate de participanții la

proces, nu a aplicat legea care trebuia aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

În acest sens menționează că, la examinarea cererii cu privire la tragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil,

instanța de insolvabilitate nu a ținut cont de faptul că în conformitate cu prevederile

Codului fiscal, sarcina probațiunii este pusă pe seama colaboratorilor organului fiscal.

Totodată, instanța de insolvabilitate nu a aplicat practica națională în domeniul fiscal.

Astfel, că instanța inferioară nu a stabilit săvârșirea de către asociatul unic și

administratorul debitorului insolvabil SC „Stalia-Nordcom” SRL, Grigore Găleanu a

cărorva acțiuni prestabilite de art. 248 alin. (1) și (4) din Legea insolvabilității.

Subsecvent, relevă că în speță i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil,

deoarece cauza a fost judecată în absența sa, el nefiind înștiințat în modul stabilit de

lege pentru ședința din 24 mai 2017.

Cu titlu secundar, consideră necesară repunerea în termen a cererii de recurs,

deoarece dispozitivul hotărârii Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017 i s-a comunicat

la 05 iunie 2017, iar hotărârea întocmită integral nu a recepționat-o nici până la data

depunerii cererii de recurs.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea litigiilor

ce țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Grigore Găleanu împotriva hotărârii Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017

urmează a fi respins și menținută hotărârea recurată, din următoarele motive.

Primordial, Colegiul decelează că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4)

din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Coroborând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității cu art. 111

alin.(3) din Codul de procedură civilă și regulile de declarare a recursului consemnate

la Secțiunea a 2-a a Capitolului XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs consideră că, în speță, termenul de demarare a căii de atac începe să curgă în

2

ziua imediat următoare datei comunicării hotărârii judecătorești.

Prin urmare, Colegiul consideră recursul ca fiind declarat în termen, deoarece

hotărârea instanței de insolvabilitate din 24 mai 2017 a fost comunicată recurentului

la 27 iunie 2017, fapt confirmat prin avizul de recepție DS3118063008AR (f.d. 37),

iar cererea de recurs a fost predată oficiului poștal la 19 iunie 2017, fapt confirmat

prin amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d. 39, 53), adică până la comunicarea

actului judecătoresc de dispoziție recurat.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu

recurs.

Materialele cauzei atestă că, prin încheierea Curții de Apel Bălți din 18 iunie

2015 (f.d. 6) s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de Inspectoratul

Fiscal de Stat pe mun. Bălți privind intentarea procesului de insolvabilitate față de

societatea comercială „Stalia-Nordcom” societate cu răspundere limitată (denumirea

prescurtată SC „Stalia-Nordcom” SRL).

Succesiv, prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2015 (f.d. 7) s-a

constatat insolvabilitatea SC „Stalia-Nordcom” SRL și s-a intentat procesul de

faliment simplificat și de dizolvare a SC „Stalia-Nordcom” SRL, fiind desemnat în

calitate de lichidator administratorul autorizat Elvira Coltun.

Colegiul relevă că la 20 februarie 2017, lichidatorul SC „Stalia-Nordcom” SRL,

administratorului autorizat Elvira Coltun a depus în instanța de insolvabilitate cerere

prin care a solicitat tragerea la răspundere subsidiară a administratorului SC „Stalia-

Nordcom”SRL, Grigore Găleanu, cu încasarea de la acesta în beneficiul creditorului

Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți datoriile debitorului insolvabil SC „Stalia-

Nordcom” SRL în mărime de 469 021,52 de lei (f.d. 3-5).

Astfel, prin hotărârea Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017 (f.d. 30, 33-32),

corectată prin încheierea Curții de Apel Bălți din 18 octombrie 2017 (f.d. 66 recto-

verso) s-a admis cererea de tragere la răspundere subsidiară înaintată de lichidatorul

SC „Stalia-Nordcom” SRL (în proces de faliment simplificat), administratorului

autorizat Elvira Coltun; și s-a tras la răspundere subsidiară unicul asociat și

conducător al debitorului SC „Stalia-Nordcom” SRL, Grigore Găleanu, cu încasarea

din contul acestuia a sumei de 469 021,52 de lei în beneficiul creditorului

Inspectoratul Fiscal de Stat Teritorial Bălți; și s-a încasat de la Grigore Găleanu taxa

de stat în beneficiul statului în mărime de 14 071 de lei.

Verificând legalitatea hotărârii contestate prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul constată că actul de dispoziție judecătoresc a fost emis cu

respectarea normelor de drept material și procedural.

Or, speța dedusă judecății este guvernată de prevederile art. 248 alin. (1) din

Legea insolvabilității, care statuează că dacă în cadrul procesului sînt identificate

persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la

cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate

poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de

membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă

persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acțiuni: a)

folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfășurarea unei

activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea

3

fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din activul

debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e) ținerea

unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la

dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire; f) dispunerea

continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de

plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu preferință

unui creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a

procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14; i) comiterea altor acțiuni

care au adus daune proprietății debitorului.

Deci, legiuitorul a stabilit expres situațiile în care membrii organelor de

conducere și/sau de supraveghere, precum și orice altă persoană care au contribuit la

apariția stării de insolvabilitate a debitorului, pot fi trași la răspundere subsidiară de

către instanța de insolvabilitate.

Totodată, sensul autentic al dispoziției art. 248 din Legea insolvabilității

determinat din perspectiva interpretării logico-gramaticale a textului legal, denotă

faptul că, pentru angajarea răspunderii persoanelor culpabile de apariția stării de

insolvabilitate, este necesar ca debitorul să fie subiect al unei proceduri de

insolvabilitate în curs de desfășurare, or, răspunderea specială nu poate fi antrenată în

afara procedurii de insolvabilitate, respectiv înainte ca această procedură să fie

intentată sau după încetarea acesteia.

Astfel, în vederea atragerii la răspundere subsidiară a persoanelor nominalizate

în art. 248 din Legea insolvabilității, acțiunile culpabile trebuie să fi fost comise de

către aceștia cu cel mult 2 ani înainte de intentarea procesului de insolvabilitate în

privința debitorului, iar cererea cu privire la atragerea persoanelor în cauză la

răspundere poate fi introdusă după intentarea procedurii de insolvabilitate în termen

de 3 ani de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să fie cunoscut faptul că dânșii au

cauzat starea de insolvabilitate. Termenul de 2 ani este aplicabil în privința

persoanelor cărora le poate fi incriminată starea de insolvabilitate a debitorului,

exclusiv în cadrul perioadei anterioare insolvabilității în care s-au produs acțiunile ce

au condiționat-o.

La caz, urmează a învedera în sensul art. 10 din Legea insolvabilității, intentarea

unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei. Astfel, temeiul general

de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului. Iar temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în

supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică

responsabilă de creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la

baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activității lui dacă

acest fapt este posibil.

Astfel, din interpretarea art. 14 alin. (1) din Legea insolvabilității se constată că,

debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile

prevăzute la art. 10.

Aderent, alineatul (3) și (4) al aceluiași articol prescriu că, debitorul este obligat

să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile

calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) și

la art. 10 alin. (2). Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile și în

termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislația în

vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociații cu răspundere nelimitată și

4

lichidatorii debitorului răspund subsidiar în fața creditorilor pentru obligațiile apărute

după expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Aceste persoane sînt trase la

răspundere penală în conformitate cu legea.

În această ordine de idei, articolul 159 din Legea insolvabilității statuează în

alin.(4) că în cazul în care, la distribuția finală, se constată că bunurile care alcătuiesc

masa debitoare nu sînt suficiente pentru plata creanțelor înregistrate în tabelul

definitiv consolidat, instanța de insolvabilitate va autoriza, în mărimea creanțelor

neacoperite, executarea silită din bunurile, inclusiv din mijloacele bănești în numerar

și fără numerar, în monedă națională sau în valută străină, ale membrilor organelor de

conducere ale debitorului declarate culpabile de neîndeplinirea obligațiilor de

depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14 și art. 248 și, după caz, din

patrimoniul asociaților (membrilor, acționarilor) cărora le-ar fi imputabilă apariția

stării de insolvabilitate a debitorului, pronunțînd o încheiere definitivă executorie,

care va fi pusă în executare de către administrator/ lichidator, prin executor

judecătoresc.

În speță, instanța de recurs apreciază critic alegațiile recurentului Grigore

Găleanu precum că, instanța de insolvabilitate nu a constatat în acțiunile sale temeiuri

de apariție a stării de insolvabilitate a debitorului.

Or, răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este

fundamentată prin acțiunile persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de

insolvabilitate a debitorului.

Atragerea la răspunderea subsidiară a fondatorilor organelor de conducere a

debitorului insolvabil nu poate avea loc în mod exclusiv pe solicitările lichidatorului,

în acest sens nefiind înaintate argumente și prezentate probe necesare, veridice,

pertinente și concludente în confirmarea solicitării respective.

Astfel, pentru atragerea la răspundere subsidiară a administratorului și

fondatorului unic al societății debitoare insolvabile, urmează a fi întrunite câteva

condiții cumulative obligatorii: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul cauzat, legătura de

cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul.

Răspunderea nu devine automat operantă în toate cazurile în care pasivul social

nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se demonstrează că prin acțiunea culpabilă

și intenționată, subiecții vizați au cauzat starea de insolvabilitate prin săvârșirea

vreuneia din faptele expres și limitativ enumerate la articolul 248 din Legea

insolvabilității și căror consecințe s-au materializat prin crearea, menținerea sau

aprofundarea stării de insolvabilitate, fiind necesar de a proba întrunirea cumulativă a

condițiilor de tragere la răspunde juridico-civilă.

În acest sens, prezintă relevanță și dispozițiile art. 1398 alin. (1) din Codul civil,

care consemnează că, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și

prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Deci, răspunderea patrimonială reprezintă o formă a răspunderii civile

delictuale, care se angajează față de delincvenți, în rezultatul încălcării unei obligații

legale cu caracter patrimonial.

Așadar, în sensul dispozițiilor menționate, se subînțelege că pentru apariția

răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește temeiul

răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale îl constituie componența

delictului civil, care la rândul său include: prejudiciu, fapta ilicită, raportul de

5

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția. Acestea reprezintă condițiile

generale de antrenare a răspunderii delictuale, iar lipsa unei condiții, potrivit regulii

generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de

lege, când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții.

În contextul condițiilor generale necesare pentru antrenarea răspunderii

delictuale este de menționat că nu poate exista răspunderea delictuală dacă nu s-a

produs un prejudiciu.

Astfel, pentru intervenția răspunderii membrilor organelor de conducere ale

debitorului, condițiile sus-enumerate trebuie întrunite cumulativ, iar lipsa uneia

conduce la lipsa răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la

apariția stării de insolvabilitate a debitorului.

Corelând ipoteza relevată cu circumstanțele speței și normele legale ce

guvernează litigiul, instanța de recurs conchide că odată fiind notificat de către IFS pe

mun. Bălți, prin notificarea prealabilă nr.12-2/3-1687/7061 din 15 octombrie 2014,

Grigore Găleanu, în calitate de administrator al debitorului insolvabil SC „Stalia-

Nordcom” SRL și unic asociat al acestuia, avea obligația pozitivă de a depune

imediat cerere introductivă, dar nu mai târziu de expirarea a 30 de zile calendaristice,

obligație instituită prin art. 14 alin. (3) din Legea insolvabilității.

Astfel, instanța de insolvabilitate corect a stabilit că administratorul debitorului

insolvabil SC „Stalia-Nordcom” SRL, fiind totodată și asociat unic al acestuia,

Grigore Găleanu, prin activitate păguboasă a întreprinderii a supraîndatorat-o, astfel

încât ultima a devenit insolvabilă și nedepunând cerere introductivă, a continuat

activitatea păguboasă a SC „Stalia-Nordcom” SRL, prin ce a majorat datoriile

SC„Stalia-Nordcom” SRL.

Cu titlu secundar, instanța de recurs apreciază ca fiind lipsite de substanță

alegațiile recurentului, precum că la examinarea cererii cu privire la tragerea la

răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului insolvabil,

instanța de insolvabilitate nu a ținut cont de faptul că în conformitate cu prevederile

Codului fiscal, sarcina probațiunii este pusă pe seama colaboratorilor organului fiscal

și nu a aplicat practica națională în domeniul fiscal.

Or, articolul 1 din Legea insolvabilității statuează în alin. (1) și (4) că, scopul

Legii insolvabilității este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri

colective pentru satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului

debitorului prin aplicarea față de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii

falimentului și prin distribuirea produsului finit. Astfel, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

Legii insolvabilității.

Aderent, conform articolului 1 alin. (1), (2) și (3) din Codul fiscal, acesta

stabilește principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al

contribuabililor, al Serviciului Fiscal de Stat și al altor participanți la relațiile

reglementate de legislația fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii,

principiile evidenței veniturilor și cheltuielilor deduse, modul și condițiile de tragere

la răspundere pentru încălcarea legislației fiscale, precum și modul de contestare a

acțiunilor Serviciului Fiscal de Stat și ale persoanelor cu funcții de răspundere ale

acestora. Prezentul cod reglementează relațiile ce țin de executarea obligațiilor fiscale

în ce privește impozitele și taxele de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale

de determinare și percepere a impozitelor și taxelor locale. Noțiunile și prevederile

6

prezentului cod se aplică în exclusivitate în limitele relațiilor fiscale și ale altor relații

legate de acestea.

Prin urmare, Colegiul taxează că, în legislația națională, procesul de

insolvabilitate este guvernat de Codul de procedură civilă și legea specială – Legea

insolvabilității, iar instituția răspunderii subsidiare a membrilor organelor de

conducere a debitorului insolvabil fiind prevăzută de Legea insolvabilității în

coroborare cu normele Codului civil, și nicidecum de legea fiscală, care

reglementează în special relațiile ce țin de executarea obligațiilor fiscale.

Din considerentele menționate supra și având în vedere faptul că alegațiile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmare, completul specializat pentru examinarea

litigiilor ce țin de aplicarea Legii insolvabilității din cadrul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

respingerii recursului declarat de Grigore Găleanu, ca fiind neîntemeiat și menținurii

hotărârii Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de Grigore Găleanu.

Se menține hotărârea Curții de Apel Bălți din 24 mai 2017, adoptată în cadrul

procedurii de insolvabilitate a societății comerciale „Stalia-Nordcom” societate cu

răspundere limitată la cererea lichidatorului societății comerciale „Stalia-Nordcom”

societate cu răspundere limitată, administratorul autorizat Elvira Coltun cu privire la

tragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului

insolvabil.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

Ion Druță

7