2r-839/17 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-839/17

Prima instanță - (judecătoria Bălți ) A. Cerbu,

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) S. Propciuc, A.Garbuz, E. Grumeza,

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Helidoni-Exim”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Bahor-Lux” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Helidoni-Exim” și Akriditis Lazaros cu privire la încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2017, prin care s-a

respins cerința apelantului privind scutirea de la plata taxei de stat și s-a acordat

termen pentru achitarea ei,

c o n s t a t ă:

La 29 noiembrie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Bahor-Lux” s-a

adresat în instanța de judecată, cu cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Helidoni-Exim” și Akriditis Lazaros solicitând

încasarea datoriei derivată din raporturile contractuale dintre părți în mărime de

55226,70 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 19 iunie 2017 cererea de chemare în

judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Bahor-Lux”, s-a admis.

S-a încasat în mod solidar din contul Societății cu Răspundere Limitată

„Helidoni-Exim” și Akriditis Lazaros datora în mărime de 55226,70 lei și taxa de

stat în mărime de 1656 lei.

Nefiind de acord cu soluția primei instanței, la 24 iulie 2017, Societatea cu

Răspundere Limitată „Helidoni-Exim” a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii

Judecătoriei Bălți din 19 iunie 2017, totodată, a solicitat și scutirea de la plata taxei

de stat.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2017, s-a respins

cerința apelantului Societatea cu Răspundere Limitată „Helidoni-Exim” cu privire

la scutirea de la plata taxei de stat.

A acordat apelantului termen până la 31 octombrie 2017, ora 0900, pentru

prezentarea dovezii taxei de stat în mărime de 1242,58 lei, cât și prezentarea

apelului motivat.

1

S-a explicat apelantului că în cazul neînlăturării neajunsurilor, cererea de

apel va fi restituită.

La 06 noiembrie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Helidoni-Exim” a

declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2017,

solicitând, casarea încheierii recurate și emiterea unei decizii de scutire de la plata

taxei de stat.

În motivare, a reiterat că încheierea instanței de apel este neîntemeiată.

Recurentul susține că din motivul nerecepționării încheierii nu a avut posibilitatea

de a prezenta probe ce dovedesc incapacitatea de plată.

Menționează că deja mai mult de un an de zile întreprinderea nu activează,

conturile bancare sunt sechestrate. A contractat de la Banca Comercială

„Moldindcombank” Societatea pe Acțiuni un credit în mărime de 98000 euro, iar la

momentul actul nu are posibilitatea de a-și onora angajamentele față de bancă, din

motivul situației financiare precare a societății.

Relatează că datele menționate dovedesc dificultățile financiare cu care se

confruntă, iar obligația la plata taxei de stat în mărime de 1242,58 lei este o sarcina

disproporțională cu posibilitățile întreprinderii.

Consideră că impunerea la plata taxei de stat îi îngrădează accesul la justiție.

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța constată că Curtea

de Apel Bălți a pronunțat încheierea la 10 octombrie 2017.

Potrivit prevederilor art 425 Codul de procedură civilă termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicării încheierii.

Recurentul susține că a recepționat încheierea instanței de apel din 10

octombrie 2017, la 31 octombrie 2017.

Cererea de recurs a fost declarată la 06 noiembrie 2017, respectiv recursul

este declarat în termenul prevăzut de art.425 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Analizând legalitatea încheierii atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi

respins din următoarele motive.

Din materialele dosarului se constată că, prin încheierea Curții de Apel Bălți

din 10 octombrie 2017 a fost respinsă cerința apelantului Societatea cu Răspundere

Limitată „Helidoni-Exim” cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și a acordat

apelantului termen până la 31 octombrie 2017, ora 0900, pentru prezentarea dovezii

plății taxei de stat în mărime de 1242,58 lei.

A stabilit ședința pentru soluționarea chestiuni privind punerea pe rol a

apelului, pentru 31 octombrie 2017, ora 0900.

În cadrul ședinței de judecată din 31 octombrie 2017 apelantul a comunicat

instanței că nu a recepționat încheierea instanței din 10 octombrie 2017 și astfel nu

a avut posibilitatea de a înlătura neajunsurile în termenul indicat de instanță.

A solicitat instanței acordarea unui termen suplimentar pentru prezentarea

dovezii plății taxei de stat în mărime de 1242,58 lei și a apelului motivat.

Instanța a admis demersul și a acordat apelantului termen suplimentar pentru

înlăturarea neajunsurilor până la 07 noiembrie 2017, ora 0900.

2

Ulterior, considerând că încheierea instanței de apel este neîntemeiată, la 06

noiembrie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Helidoni-Exim” a contestat-o

cu recurs.

Colegiul constată că, la depunerea apelului nemotivat, apelantul a solicitat și

scutirea de la plata taxei de stat, însă nu a indicat motivele care ar sta la baza

scutirii acesteia, nici nu a anexat probe ce a-r demonstra imposibilitatea achitării

taxei de stat, indicând doar ca temei de drept norma art. 85 alin.4) din Codul de

procedură civilă.

Potrivit, art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, taxa de stat reprezintă

o sumă care se percepe, în temeiul legii, de către instanța judecătorească în

beneficiul statului de la persoanele în ale căror interese se exercită actele

procedurale de judecare a pricinii civile sau cărora li se eliberează copii de pe

documente din dosar.

Articolul 84 din Codul de procedură civilă prevede că, se impune cu taxă de

stat fiecare cerere de chemare în judecată (inițială și reconvențională), cererea

intervenientului principal, cererea vizând pricinile cu procedură specială, cererea

de eliberare a ordonanței judecătorești, cererea de declarare a insolvabilității,

cererea de eliberare a titlului executoriu privind executarea hotărîrilor arbitrale,

cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de eliberare a copiilor

(duplicatelor) de pe actele judecătorești.

În conformitate cu art. 3 pct. 1) lit. a) din Legea taxei de stat, nr. 1216 din 03

decembrie 1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu

caracter patrimonial se achită taxa de stat de 3% din valoarea acțiunii sau din suma

încasată, dar numai puțin de 270 de lei și nu mai mult de 50 000 lei de la

persoanele juridice. Litera j) din art. 3 al Legii taxei de stat, statuează că, pentru

cererile de apel împotriva hotărîrilor judecătorești se achite 75% din taxa ce

urmează a fi achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art. 85 alin.4) Cod de procedură civilă, în funcție de

situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică

este scutită de către judecător (de către instanța judecătorească) de plata taxei de

stat sau de plata unei părți a ei.

În conformitate cu art. 365 alin.4) Cod de procedură civilă, la cererea de apel

se anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxă.

Astfel, instanța de apel constatând lipsa temeiurilor de scutire a apelantului de

la plata taxei de stat, corect a concluzionat de a respinge cerința de scutire și de a

obliga apelantul la plata taxei de stat.

Potrivit art. 118 alin.1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Colegiul conchide, că scutirea de la achitarea taxei de stat se dispune în baza

unor probe pertinente, care indică nemijlocit asupra situației materiale care să

reflecte situația precară la moment a solicitantului și imposibilitatea achitării

taxei de stat.

Anexarea la cererea de recurs a încheierilor de asigurare a executării hotărârii

judecătorești din 13 decembrie 2016 și 23 ianuarie 2017, emise de către executorul

3

judecătoresc Romah Oleg, nu atestă faptul că la momentul actual toate conturile

întreprinderii sunt sechestrare.

Or, potrivit acestora, executorul judecătoresc a aplicat sechestru pe mijloacele

financiare ale Societății cu Răspundere Limitată „Helidoni-Exim” în limita valorii

acțiunii, adică doar asupra sumei de 55226,70 de lei, astfel, probele prezentate nu

dovedesc faptul că activitatea întreprinderii a fost blocată în totalitate și acesta nu

mai dispune de mijloacele financiare.

Prin urmare, impunerea apelantului la achitarea plății taxei de stat în mărime

de 1242,58 lei, pentru examinarea apelului, nu reprezintă limitarea accesului la

justiție.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, art. 6 § 1

din Convenție îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice

contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Astfel, acest

articol consfințește un „drept la o instanță“, în cadrul căruia dreptul de acces, și

anume dreptul de a sesiza instanța în materie civilă, nu constituie decât un singur

aspect.

Cu toate acestea, Curtea admite că, potrivit jurisprudenței sale constante,

„dreptul la o instanță“ nu este absolut.

El se pretează unor limitări deoarece, prin însăși natura sa, el impune o

reglementare din partea statului care poate să aleagă mijloacele pe care să le

utilizeze în acest scop. În aceasta privință, Curtea reamintește ca ea nu a exclus

niciodată ipoteza ca interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice

impunerea unei restricții de natură financiară în accesul unei persoane la o instanță

(Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit, p. 80–81, §§ 61 și Kreuz

împotriva Poloniei, § 59).

Prin obligarea la plata taxei de stat, pentru examinarea cererii de apel depusă,

nu se încalcă dreptul reclamantului privind liberul acces la justiție, prevăzut atât de

legislația internă cât și de cea internațională.

Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de

legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel

corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 parag. 1 CEDO privind dreptul de acces

la un tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa:

- cerința privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că

întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în

litigiu și fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de

stat chiar dacă valoarea acțiunii este mai mare, iar CtEDO a confirmat că aceste

taxe privesc buna administrare a justiției și vizează atît descurajarea justițiabililor

în formularea unor cereri, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

justiției.( cauza Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v.

the United Kingdom §-61 ).

- raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea

plății taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul legitim

urmărit privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în

formularea unor cererii, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea

4

justiției urmează să cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce

trebuie plătit de reclamanți raportat la veniturile sale.

Având în vedere cele expuse, încheierea Curții de Apel Bălți din 10 octombrie

2017 este legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de drept material și

cu respectarea normelor de drept procedural și, urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

A respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Helidoni-Exim”.

A menține încheierea Curții de Apel Bălți din 10 octombrie 2017, prin care

s-a respins cerința apelantului privind scutirea de la plata taxei de stat și s-a acordat

termen pentru achitarea ei.

Decizia este irevocabilă.

Președinte ședinței, Galina Stratulat

judecători Oleg Sternioală

Dumitru Mardari

5