2r-337/17 — încasarea datoriei, taxei de stat și cheltuielilor de judecată

2r-337/17 — încasarea datoriei, taxei de stat și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: V. Pădurari dosarul nr. 2r-337/17

Instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

D E C I Z I E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând recursul declarat de Vasili Picaliov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Vasili Picaliov cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017

c o n s t a t ă

La 18 mai 2016 Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată

(în continuare ÎM „Incaso” SRL) a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Vasili Picaliov cu privire la încasarea datoriei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 04 octombrie 2016 s-a admis integral

acțiunea, s-a încasat de la Vasili Picaliov în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria în

sumă de 2479,20 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 743,25 de lei, precum și

cheltuielile de judecată în suma de 1160 de lei, în total 4382,45 de lei (f.d. 44).

La 27 februarie 2017 Vasili Picaliov a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Bălți din 04 octombrie 2016, solicitând admiterea apelului, casarea

integrală a hotărârii primei instanțe, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată (f.d. 56).

În cadrul ședinței de judecată din 11 aprilie 2017, reprezentantul lui Vasili

Picaliov, avocatul Snejana Teleba suplimentar a solicitat, în conformitate cu

prevederile art. 362 din Codul de procedură civilă, repunerea în termenul de declarare

a apelului, deoarece omiterea termenului nu poate fi imputată apelantului (f.d. 80

verso).

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017 s-a respins cererea

privind repunerea în termenul de apel înaintată de apelantul Vasili Picaliov și s-a

restituit cererea de apel depusă la 27 februarie 2017 împotriva hotărârii Judecătoriei

Bălți din 04 octombrie 2016 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Vasili Picaliov cu privire la încasarea datoriei

(f.d.81-82 recto-verso).

La 21 aprilie 2017, Vasili Picaliov a depus cerere de recurs nemotivată împotriva

1

încheierii Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, solicitând admiterea recursului și

casarea integrală a încheierii instanței de apel. Totodată, a menționat că motivele

recursului vor fi expuse suplimentar după redactarea integrală a încheierii recurate

(f.d.85, 86).

La 12 mai 2017 Vasili Picaliov a depus cerere de recurs motivată împotriva

încheierii Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a încheierii instanței de apel, cu pronunțarea unei noi decizii prin care

să fie repusă în termen cererea de apel și restituită pricina în instanța de apelul, pentru

examinarea apelului (f.d. 91-93, 94).

În motivarea recursului a menționat că, nu a cunoscut și nu a participat la

examinarea pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de ÎM „Incaso”

SRL împotriva lui Vasili Picaliov cu privire la încasarea datoriei. Iar despre existența

hotărârii Judecătoriei Bălți din 04 octombrie 2016 a aflat la 19 ianuarie 2017, când a

recepționat încheierea executorului judecătoresc privind intentarea procedurii de

executare. Prin urmare a fost în imposibilitate de a contesta hotărârea Judecătoriei

Bălți din 04 octombrie 2016 în termenul legal de 30 de zile.

Invocă faptul că, copia dispozitivului hotărârii i s-a eliberat la 08 februarie 2017,

iar posibilitatea de a lua cunoștință de materialele dosarului i s-a oferit la 23 februarie

ianuarie 2017, iar de materialele cauzei a luat cunoștință la 10 februarie 2017.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasili

Picaliov urmează a fi admis, casată încheierea Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017,

cu restituirea pricinii în Curtea de Apel Chișinău la faza soluționării cererii de repunere

în termen a cererii de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 426 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se depune și se examinează în modul stabilit de prezentul capitol,

cu excepțiile stabilite de prezenta secțiune.

Alineatul (3) al aceluiași articol consemnează că, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre

rejudecare.

Conform art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Completul consideră recursul ca fiind declarat în termen, deoarece încheierea

instanței de apel datează cu 11 aprilie 2017 (f.d. 81 recto), iar cererea de recurs a fost

depusă la 21 aprilie 2017, prin intermediul oficiului poștal, fapt confirmat prin

amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d. 86 verso).

Verificând legalitatea încheierii Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017 prin

prisma argumentelor invocate în recurs și a materialelor cauzei, Colegiul ajunge la

concluzia că aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural.

2

În conformitate cu art. 26 alin. (2) din Codul de procedură civilă,

contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părțile și ceilalți

participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția

în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător și

independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu pricina dată judecății și de a-

și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Potrivit articolului 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare

în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor

interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu

scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului

judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act

și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

Conform articolului 102 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și

interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora

efectuării unor acte de procedură.

Alineatul (1) al articolului 193 din Codul de procedură civilă consemnează că,

judecarea pricinilor civile are loc în ședință de judecată cu înștiințarea obligatorie a

participanților la proces despre locul, data și ora ședinței.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de

apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

Conform prevederilor art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să

fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă

decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea

termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască

încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

Materialele cauzei atestă că cererea de chemare în judecată depusă la 18 mai

2016 de către ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Vasili Picaliov cu privire la încasarea

datoriei (f.d.5-6), împreună cu încheierea judecătorului Judecătoriei Bălți Valeriu

Pădurari din 19 mai 2016, prin care s-a acceptat cererea de chemare în judecată și s-a

fixat ședința de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare pentru data de 24 iunie

2016 ora 12:00, cu înștiințarea participanților la proces (f.d. 28), nu au fost aduse la

cunoștință pârâtului-recurent Vasili Picaliov. Astfel încât la materialele cauzei lipsește

confirmarea că pârâtului i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, locul, data

și ora petrecerii ședinței de judecată. Or, plicul expediat în adresa pârâtului a fost remis

instanței de judecată ca neînmânat din motivul expirării termenului de păstrare (f.d.29,

35, 36).

La caz, instanța de recurs consideră că, instanța inferioară nu a examinat cererea

lui Vasili Picaliov cu privire la repunerea în termen a cererii de apel prin prisma

3

criticilor invocate de acesta, astfel încât nu a elucidat multiaspectual circumstanțele

speței. Așa, din textul actului judecătoresc supus examenului legalității este incert dacă

pârâtul Vasili Picaliov nu a recepționat cu rea-credință corespondența expediată de

Judecătoria Bălți sau acțiunile sale au fost calificate de instanță prin prisma

prevederilor alin. (2) al art. 106 din Codul de procedură civilă.

Mai mult decât atât, aceste concluzii urmau a fi expuse în procesul-verbal al

ședinței de judecată din 24 iunie 2016 ora 12:00, care sub sancțiunea nulității

acțiunilor petrecute în ședința de judecată, lipsește la materialele cauzei. Or, potrivit

art. 273 din Codul de procedură civilă, pentru fiecare ședință de judecată în primă

instanță și în instanță de apel, precum și pentru fiecare act de procedură îndeplinit în

afara ședinței (audierea martorului la locul aflării lui, cercetarea înscrisurilor și altor

probe materiale la locul de aflare sau păstrare etc.), se întocmește proces-verbal.

Succesiv, este remarcabil că și încheierea Judecătoriei Bălți din 24 iunie 2016,

prin care s-a fixat termenul de judecare a cauzei civile la cererea de chemare în

judecată depusă de ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Vasili Picaliov cu privire la

încasarea datoriei, pentru 04 octombrie 2016, ora 14:30 (f.d. 32), nu este

contrasemnată de președintele ședinței de judecată.

Prin urmare, instanța de recurs aplicând mutatis mutandis raționamentele hotărârii

Curții Constituționale nr. 14 din 18 martie 1999 reiterează că lipsa procesului-verbal al

ședinței de judecată din 24 iunie 2016 ora 12:00 și lipsa semnăturii președintelui

ședinței de judecată din încheierea Judecătoriei Bălți din 24 iunie 2016, atrage după

sine nulitatea tuturor acțiunilor petrecute în cadrul acestei ședințe de judecată și duce la

inexistența lor, or semnătura președintelui ședinței de judecată confirmă veridicitatea

acțiunilor procedurale întreprinse.

Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că la materialele cauzei lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată din 24 iunie 2016 ora 12:00, precum și faptul că

încheierea Judecătoriei Bălți din 24 iunie 2016 nu este contrasemnată de președintele

ședinței de judecată, iar încheierea recurată nu conține o apreciere cu privire la

circumstanțele descrise, Colegiul consideră că instanța inferioară nu a elucidat

elocvent circumstanțele pertinente speței.

Totodată, instanța de recurs opinează că soluția instanței de apel nu cuprinde

memoriul cu privire la corectitudinea deciziei primei instanțe cu privire la citarea

publică a pârâtului Vasili Picaliov pentru ședința de judecată din 04 octombrie 2016,

deoarece citarea pârâtului prin publicitate este cea mai drastică modalitate de citare și

poate fi dispusă doar dacă locul de aflare a acestuia nu este cunoscut, iar reclamantul

făcând tot posibilul nu a reușit să afle domiciliul pârâtului.

Distinct celor menționate, instanța de recurs taxează că la examinarea cererii cu

privire la repunerea în termen a cererii de apel, instanța inferioară a omis să se expună

asupra ambiguității soluției primei instanțe care în cadrul ședinței de judecată din 04

octombrie 2016, deși, a considerat prin încheiere protocolară imposibilitatea

examinării cauzei în lipsa pârâtului Vasili Picaliov, citat legal prin publicitate, a trecut

la judecarea pricinii în fond, finalizând examinarea fondului cauzei cu adoptarea

hotărârii (f.d. 43 recto-verso).

Subsecvent, Colegiul reține că la materialele cauzei nu este anexată dovada că

recurentului Vasili Picaliov i-a fost expediată copia dispozitivului hotărârii primei

instanțe, în conformitate cu prevederile art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

4

Or, pornind de la idea că toate actele de procedură urmează a fi comunicate

participanților la proces și persoanelor interesate prin intermediul poștei, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire, la materialele cauzei urma a fi anexat avizul de

primire a scrisorii, care să confirme recepționarea de către Vasili Picaliov a

dispozitivului hotărârii judecătorești din 04 octombrie 2016, sau plicul împreună cu

avizul de primire și procesul-verbal al oficiului poștal cu privire la imposibilitatea

înmânării.

În consecință, Colegiul conchide că instanța inferioară a omis să se expusă și cu

privire la lipsa dovezii expedierii în adresa lui Vasili Picaliov a copiei dispozitivului

hotărârii primei instanțe, în conformitate cu prevederile art. 236 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, circumstanță care de altfel urmează a fi interpretată în folosul

ultimului și care demonstrează că acestuia i-a fost îngrădit dreptul de a exercita calea

de atac în termenul legal.

Urmează a fi învederat faptul că, contradictorialitatea reprezintă unul din

principiile esențiale a procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la

apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune

și administra probe și de a aborda chestiuni ce țin de etapa incipientă (pregătire) a

examinării pricinii. Corelativ acestui drept, care nu trebuie să fie iluzoriu, instanța de

judecată are obligația de a cita participanții la proces pentru a pune în discuție toate

chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, instanța neputându-se

pronunța fără a asculta poziția părților.

În altă ordine de idei, din materialele dosarului se desprinde cert că, la 10

februarie 2017 Vasili Picaliov doar a înregistrat în direcția evidență și documentare

procesuală a Judecătoriei Bălți cerere prin care a solicitat acordarea posibilității de a

lua cunoștință de materialele pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de

ÎM „Incaso” SRL împotriva lui Vasili Picaliov cu privire la încasarea datoriei. Iar de

facto, luarea de cunoștință de materialele cauzei a avut loc la 23 februarie 2017,

circumstanță confirmată prin inscripția efectuată pe cerere „cu materialele de cauză am

făcut cunoștință 23 februarie 2017” și semnătura aplicată (f.d.52).

În acest sens, Colegiul reiterează că o cale de atac se consideră ca fiind depusă în

termen în condițiile în care din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării persoanei vizate a actului judecătoresc de dispoziție pentru a determina

respectarea termenului legal de exercitare a căii de atac.

În corolar, Colegiul consideră că instanța de apel, la examinarea cererii

recurentului cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, urma să țină

cont de circumstanțele descrise.

Or, motivarea este un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternica

garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o

premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de

control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor

judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 239 din Codul

de procedură civilă și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale.

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în

repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei

decizii motivate este să demonstreze pârților că ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit

5

include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o

obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este

motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de

dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlande).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit

în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a

ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).

CtEDO în practica sa constantă a menționat că, dreptul la un proces echitabil,

garantat de art.6 §1 din Convenție, include printre altele dreptul pârților de a prezenta

observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are

drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și

efective (Artico împotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă

aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către

instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a

proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă

ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Parez împotriva Franței, Van der

Hurk împotriva Olandei).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să

fie clar, înțeles de pârțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,

justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să

adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac

împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punând în pericol

dreptul la un proces echitabil (Kaufland împotriva Belgiei).

Instanța de recurs notează că, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează

practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, fapt ce justifică

casarea actului de dispoziție recurat, cu trimiterea pricinii spre rejudecare.

Or, conținutul hotărârii judecătorești trebuie să cuprindă examinarea chestiunilor

în fapt și în drept, dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, care

în final au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată. Astfel, instanța

asigurând securitatea juridică ce garantează previzibilitatea atât a conținutului regulii

de drept cât și a aplicării sale.

În speță, este evident că constatările instanței de apel nu conțin o argumentare

clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât

instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei

asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.

Dat fiind faptul că instanța de apel nu a respectat întocmai normele de drept

material și procedural la soluționarea cererii lui Vasili Picaliov cu privire la repunerea

în termen a cererii de apel și a emis o încheiere dictată de concluzii nemotivate, iar

lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia admiterii recursului declarat de Vasili Picaliov, casarea integrală a

încheierii Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, cu restituirea pricinii în Curtea de

6

Apel Bălți, în același complet de judecată, la faza soluționării cererii de repunere în

termen a cererii de apel depusă de Vasili Picaliov.

În conformitate cu art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de Vasili Picaliov.

Se casează integral încheierea Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017 și se

restituie pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Vasili

Picaliov cu privire la încasarea datoriei în Curtea de Apel Bălți, în același complet de

judecată, la faza soluționării cererii de repunere în termen a cererii de apel depusă de

Vasili Picaliov.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

7