2ra-2614/16 — încasarea datoriei

2ra-2614/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Judecătoria Bălți Dosarul nr. 2ra-2614/16

Judecător: S. Ghercavii

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți

Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Tamara Chișca-Doneva, Maria Ghervas,

Iurie Bejenaru, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate

cu Răspundere Limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Maliga Ion

privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 12 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere

Limitată și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 01 aprilie 2016,

c o n s t a t ă

La 26 octombrie 2015, Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată (ÎM „Incaso” SRL) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Maliga Ion privind încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că, în temeiul Deciziei emise de Consiliul

mun. Bălți cu nr. 4/4 din 19 iunie 2008 a fost stabilit tariful la serviciile de

salubrizare, pentru o persoană de 6,4 lei - în cazul persoanelor ce locuiesc în

fondul locativ amenajat și de 11,4 lei - în cazul celor ce locuiesc în case

individuale. Totodată, Primăria mun. Bălți în calitate de gestionar a dispus și

investit întreprinderea municipală „Terra Salubritate”, conform contractului nr. 2

din 21 septembrie 2012 în calitate de operator cu sarcina de a presta servicii de

salubritate ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul mun. Bălți.

Menționează că, operatorul a prestat în mod continuu cantitativ și calitativ

serviciile publice de evacuare a deșeurilor, tuturor beneficiarilor/ utilizatorilor de

pe teritoriul mun. Bălți, inclusiv și beneficiarul pîrît Maliga Ion, la adresa mun.

Bălți, str. T. Vladimirescu 63, ap. 19, atribuindu-i cont personal pentru serviciile

de salubritate prestate la această adresă.

Reclamantul invocă că, SRL „Terra Salubritate” lunar a expediat pîrîtului

avize de plată, indicînd în ele tariful lunar al costului serviciilor prestate, precum

și datoria acumulată pentru perioada anterioară. Reieșind din datele înregistrate în

Actul calculării serviciilor de evacuare a deșeurilor la contul lui Maliga Ion la

rubrica „Plătit” este vizibil că pîrîtul nu a achitat pentru serviciile prestate

acumulînd astfel o datorie în sumă de 400,05 lei.

Ulterior, conform contractului de cesiune din 16 august 2013, actului de

predare-primire a creanțelor și facturii de expediție, operatorul a cesionat această

creanță companiei ÎM „INCASO” SRL și în luna august 2014 a fost expediată în

adresa pârâtului o notificare despre cesionarea creanței operatorului către ÎM

„INCASO” SRL.

De asemenea, reclamantul susține că a încercat pe cale amiabilă să

recupereze această datorie efectuînd apeluri și expediind notificări, pe care pîrîtul

le-a ignorat. Iar în luna august 2014, Incaso a remis pîrîtului o reclamație prin

care a fost informat că în caz de neachitare a datoriei va fi acționat în judecată, iar

pe lîngă datorie reclamantul va cere și încasarea cheltuielilor de judecată care ar

putea duce la sporirea sumei datorate.

Solicită, încasarea din contul lui Maliga Ion a datoriei în sumă de 400,05 lei,

a dobînzii de întîrziere în sumă de 50,24 lei, a cheltuielilor de judecată sub formă

de taxă de stat în mărime de 270 lei și sub formă de asistență juridică în mărime

de 800 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 01 aprilie 2016, cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „Incaso” împotriva lui Maliga Ion, domiciliat în mun.

Bălți str. T. Vladimirescu 63 ap. 19, privind încasarea datoriei, a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 iulie 2016, s-a respins apelul declarat

de ÎM „Incaso” SRL și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Bălți din 01 aprilie

2016.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 15 septembrie 2016, ÎM „Incaso”

SRL prin intermediul avocatului Covaliov Natalia (mandat nr. 0905515) a

declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii

înaintate de ÎM „Incaso” SRL către Maliga Ion privind încasarea datoriei în sumă

de 400,05 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 50,24 lei. Totodată a solicitat

recurentul și încasarea de la intimat a cheltuileilor de asistență juridică în mărime

de 800 lei și a ataxei de stat în mărime de 473 lei (270 lei + 203 lei).

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat

normele de drept material și procedural.

În acest sens a invocat recurentul că instanța de apel eronat a constatat că

serviciile publice de gospodărie comunală furnizate/prestate pentru necesitățile

proprii se prestează doar în temeiul unui contract încheiat între părți.

Totodată, a invocat recurentul că instanțele inferioare, în motivarea

respingerii pretențiilor, neîntemeiat au constatat că recurentul nu a prezentat

probe suficiente care să confirme prestarea serviciilor de salubrizare, or în temeiul

art. 123 alin. (6) CPC, recurentul susține că este degrevat de obligația probațiunii

în situația în care cealaltă parte nu le-a negat.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

recepționată de către recurent la 20 iulie 2016 (f.d. 89), recursul înaintat de ÎM

„Incaso” SRL se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 23 noiembrie 2016, recursul a fost declarat admisibil.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre cu admiterea parțială a cererii de chemare în judecată,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi probe.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Cu referire la esența obligației, instanța de recurs menționează următoarele:

Potrivit art. 556 alin. (1) și (2) din Codul civil, o creanță transmisibilă și

sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui

contract.

Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit de

cesionar în drepturile ce decurg din creanță. Cesiunea creanței nu poate aduce

atingere drepturilor debitorului și nici nu poate face obligația acestuia mai

oneroasă.

Articolul 557 din Codul civil prevede că, titularul unei creanțe o poate

transmite, fără consimțământul debitorului, unui terț dacă aceasta nu contravine

esenței obligației, înțelegerii dintre părți sau legii. Înțelegerea cu debitorul asupra

inadmisibilității cesiunii produce efecte doar atunci când acesta are un interes

legitim în acest sens. În acest sens, pct. 1.2 din Contractul de cesiune a creanței

din 16 august 2013 prevede că cedentul va cesiona creanța în faza prejudiciară,

judiciară sau de executare. Punctul 1.4 din contractul respectiv, prevede că

cedentul cesionează, iar cesionarul preia toate drepturile de creanță ale

creditorului, împreună cu drepturile de garanție.

Conform, Deciziei Consiliului municipal Bălți nr. 4/4 din 19 iunie 2008, au

fost aprobate tarifele pentru serviciile de salubritate prestate pe teritoriul

municipiului Bălți (f.d. 12). Totodată, Primăria în calitate de gestionar a dispus și

investit Întreprinderea Municipală „Terra Salubritate” conform contractului nr. 2

din 21 septembrie 2012 (f.d. 10) în calitate de operator cu sarcina de a presta

servicii de salubritate, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul

mun. Bălți.

Respectiv, natura obligației reiese din serviciile de gospodărie comunală

prestate și anume servicii de salubrizare.

În acest sens, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, nr. 1402 din

24 octombrie 2002, prevede că, serviciile publice de gospodărie comunală

furnizate/prestate sunt ansamblu de activități și acțiuni de interes public,

desfășurate sub autoritatea administrației publice locale la realizarea lucrărilor

necesare în gospodăria comunală. Salubrizarea, înverzirea localităților este

totalitatea activităților și lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare,

tratare, valorificare, neutralizare (incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere,

precum și măturatul, spălatul și stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de

dezinfecție, deratizare și ecarisaj.

Prestarea serviciilor de salubritate reprezintă în sine realizarea obligațiilor

pozitive de către stat în vederea prevenirii poluării si protecției mediului

înconjurător realizată prin colectarea, evacuarea, sortarea, nimicirea deșeurilor.

În acest context, instanța de recurs consideră că, în speță urmează de aplicat

prin coroborare și actele normative care garantează dreptul la un mediu sănătos,

întrucît înglobează în sine un interes public inerent fiecărui locuitor al societății.

Astfel, dreptul la un mediu sănătos este garantat fiecărei persoane în egală

măsură, prin art. 8 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului,

care a fost aplicat prin ricoșeu de către Curte Europeană a Drepturilor Omului în

cauzele Arrondelle împotriva Regatului Unit al Marii Britanie, Kyrtatos împotriva

Greciei, Apanasewcz împotriva Poloniei.

În acest sens, art. 8 alin. (2) din Convenția europeană pentru protecția

drepturilor omului statuează că, nu este admis amestecul unei autorități publice în

exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege și

constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea

națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a

libertăților altora.

Deși, dreptul la un mediu sănătos este garantat de către Convenția europeană

a drepturilor omului, acesta implică și constrângerile legitime asupra drepturilor

în materie de mediu înconjurător, întrucît poate afecta drepturile și libertățile

altora.

În cauza Gopez Ostra împotriva Spaniei, CtEDO a constatat că, în cazul în

care chestiunea este analizată în termenii unei obligațiuni pozitive impusă Statului

- de a lua măsuri rezonabile și adecvate în vederea protejării drepturilor

reclamantei garantate de paragraful 1 al articolului 6 - conform doleanței

reclamantei, sau în termenii unei „ingerințe de către o autoritate publică”

justificată în conformitate cu paragraful 2 al articolului 8, principiile aplicabile

sînt în mare măsură similare. In ambele contexte, trebuie să se țină cont de

echilibrul echitabil care trebuie stabilit între interesele competitive a individului și

cele ale comunității, în orice caz. Statul se bucură de o anumită marjă de

apreciere. În continuare, chiar și în relație cu obligațiunile pozitive impuse de

primul paragraf al articolului 8, la stabilirea echilibrului cerut scopurile

menționate în al doilea paragraf pot avea o anumită relevanță (a se vedea, în

special, hotărârea din 17 octombrie 1986 în cauza Rees împotriva Regatului Unit,

seria A nr. 106, p. 15, paragraful 37 și hotărârea din 21 februarie 1990 în cauza

Rayner împotriva regatului Unit, seria A nr. 172, p. 18, paragraful 41).

În acest sens, Legea nr. 1515 din 16 iunie 1993 privind protecția mediului

înconjurător, statuează că unul din principiile de bază al protecției mediului,

responsabilitatea tuturor persoanelor fizice și juridice pentru prejudiciul cauzat

mediului; prevenirea, limitarea, combaterea poluării, precum recuperarea pagubei,

cauzate mediului și componenților lui din contul persoanelor fizice și juridice care

au admis (chiar și inconștient sau din neglijență) dauna.

Prin urmare, Curtea conchide, că obligația de protecție a mediului este legală

și individuală impusă fiecărei persoane, ca parte a unei colectivități umane.

În acest sens, art. 3 alin. (4) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, prevede că la organizarea și dezvoltarea serviciilor publice de

gospodărie comunală, interesul general al cetățenilor este prioritar.

În concluzie, instanța de recurs menționează că, se impune aplicarea în speță

a legislației prin coroborare a obligației individului de a preveni poluarea

mediului, asigurarea obligației pozitive a statului în vederea asigurării unui drept

la un mediu sănătos, respectarea drepturilor consumatorului.

Anume după această abordare, instanța de recurs, conchide că, obligația de a

încheia un contract de prestări servicii pentru efectuarea serviciilor de salubrizare

este imperativă ambelor părți atît, prestatorului de servicii cît și consumatorului,

or neîncheierea unui contract de prestări servicii și neacordarea serviciilor de

salubrizarea afectează direct dreptul celorlalți membri ai comunității la un mediu

sănătos.

Articolul 25 din Legea respectivă prevede că, persoanele fizice și juridice

care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sînt obligate să achite

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul

prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator

Astfel, din prevederea legală citată reiese că serviciile publice de gospodărie

comunală se prestează, și respectiv se achită costul acestora, în baza contractelor

încheiate cu consumatorii.

Într-adevăr, legea impune obligația încheierii unui contract de prestări de

servicii ca generator de apariție a obligațiilor.

Mai mult ca atît, în acest sens, Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, la art. 25 alin. (5) statuează că agenții economici care

furnizează/prestează servicii de gospodărie comunală fără contracte cu

consumatorii, în caz de neachitare a sumelor datorate, pot acționa conform

prevederilor alin.(2)-(4). Alineatele (2) - (4) al articolului respectiv stabilesc că,

persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie

comunală sînt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate, conform

facturilor primite, în termenul prevăzut de contractul încheiat între operator și

consumator. Dacă suma datorată, inclusiv penalitățile, nu a fost achitată în

termenul stabilit în contract, operatorul poate suspenda executarea contractului cu

un preaviz de 5 zile lucrătoare. Reluarea furnizării/prestării serviciilor publice de

gospodărie comunală se va face în termen de 3 zile lucrătoare de la data efectuării

plății, iar cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării

serviciului, vor fi suportate de consumator. Dacă după suspendarea contractului

(sau după debranșare) consumatorul nu achită suma datorată, operatorul este în

drept să acționeze consumatorul în judecată.

Respectiv, Legea națională în vederea executării obligației pozitive a

statului, la un mediu sănătos, acordă dreptul prestatorului de a solicita

contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în pofida faptului

neîncheierii unui contract de prestări servicii.

Prin urmare, condiția impusă de lege este prestarea efectivă a serviciilor

publice de gospodărie comunală.

În acest sens, instanța de recurs reține că, după cum e menționat supra,

serviciile de salubrizare includ totalitatea activităților și lucrărilor de colectare,

transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare, neutralizare (incinerare) și

depozitare a deșeurilor menajere, precum și măturatul, spălatul și stropitul

străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și ecarisaj.

Consumatorul este obligat să achite pentru serviciile de salubrizare conform

facturii primite.

În conformitate cu pct. 15, 17 din Regulamentul cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, plata pentru transportul

deșeurilor menajere solide se calculează pentru o persoană și se percepe în baza

normelor și tarifelor stabilite, conform conturilor (chitanțelor), prezentate de

prestatorul de servicii, și contractelor încheiate în mod obligatoriu cu toți

consumatorii, inclusiv cu proprietarii caselor individuale, cu proprietarii și

locatarii încăperilor cu altă destinație decît cea de locuințe, anexate sau înglobate

în/la blocurile locative, precum și a întreprinderilor amplasate pe teritoriul aflat în

folosința gestionarului blocului locativ. Plata pentru transportul deșeurilor

menajere lichide se efectuează pentru cantitatea transportată de facto. Plățile

pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii,

chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în

cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor

(bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori

gestionari sau prestatorii de servicii.

Având în vedere specificul serviciilor de salubrizare și anume interesul

general al comunității, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe

teritoriul localității, se atestă că consumatorii nu pot invoca ca motiv de

neachitare a acestui serviciu lipsa probelor de prestare a acestuia sau refuzul de a i

se presta serviciul dat. Proprietarii sau locatarii - consumatori ai serviciilor

comunale și necomunale, au dreptul la debranșarea locuințelor ce le aparțin sau le

închiriază de la sistemele de asigurare cu servicii comunale și necomunale, însă

potrivit art. 51 alin. (5) din Legea nr. 75 din 30.04.2015, se interzice debranșarea

de la serviciile comunale și necomunale care constituie exigențele minimale

pentru locuințe stabilite în funcție de localitate.

La exigențe minimale pentru locuințe se referă inclusiv, potrivit art. 4 din

Legea respectivă, și evacuarea controlată a reziduurilor menajere.

În mod normal, se prezumă că persoana produce deșeuri menajere pe

teritoriul localității, iar noțiunea de salubrizare întrunește totalitatea activităților și

lucrărilor de colectare, transportare, sortare, prelucrare, tratare, valorificare,

neutralizare (incinerare) și depozitare a deșeurilor menajere, precum și măturatul,

spălatul și stropitul străzilor, înverzirea lor, lucrărilor de dezinfecție, deratizare și

ecarisaj.

Mai mult ca atît, se subliniază că, prevederile capitolului VI al

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și ne comunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă nr. 191 din 19.02.2002, stabilesc modul de reducere a plăților în

cazul nerespectării volumului, termenului, calității serviciilor prestate. Prestarea

calitativă a serviciului public se prezumă până la proba contrarie.

În cazul în care consumatorul contestă calitatea și volumul serviciului

prestat, acesta poate să se adreseze administrației publice locale care a semnat

contractul cu prestatorul, solicitând verificarea faptelor invocate și/sau Agenției

de protecție a consumatorului, altor autorități împuternicite prin lege.

Administrația publică locală și/sau Agenția protecției consumatorului vor

putea verifica și confirma prin act eventualele neregularități ale serviciului

prestat, care ar servi ulterior drept temei pentru recalcularea prețului tarifat al

serviciului public pentru situația în cauză. Iar prestatorul va avea posibilitatea

contestării actului în modul prevăzut de lege.

În această ordine de idei, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele

recurentului că instanțele inferioare, în motivarea respingerii pretențiilor,

neîntemeiat au constatat că recurentul nu a prezentat probe suficiente care să

confirme prestarea serviciilor de salubrizare, or în speță, consumatorul, nu a

contestat volumul și calitatea serviciilor prestate, acestea fiind prezumate ca

efectuate de facto și în volum deplin.

De asemenea, Colegiul menționează că potrivit extrasului din Registrul

bunurilor imobile (f.d. 35) Maliga Ion este proprietarul bunului imobil situat pe

adresa: mun. Bălți, str. T. Vladimirescu 63, ap. 19, adică pe teritoriul de prestare a

serviciilor de salubrizare.

Astfel, avînd calitatea de consumator al serviciilor de salubrizare, Maliga

Ion, are obligația imperativă de a achita pentru serviciile prestate.

În acest sens, instanța de recurs relevă că, potrivit art. 514 Cod civil,

obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii.

În conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 436 din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală, pornind de la domeniile de activitate

ale autorităților administrației publice locale de nivelul întâi stabilite la art.4 al

Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează

următoarele competențe: decide înființarea instituțiilor publice de interes local,

organizează serviciile publice de gospodărie comunală, determină suportul

financiar în cazul cheltuielilor bugetare, decide asupra regulilor de asigurare a

curățeniei în localitate.

Prin decizia nr. 4/4 din 19 iunie 2008 Consiliul municipal Bălți a aprobat

tarifele pentru serviciile de salubrizare.

În acest sens, art. 29 alin. (1) lit. i) din Legea privind administrația publică

locală, pornind de la domeniile de activitate ale autorităților administrației publice

locale de nivelul întâi, stabilite la art.4 alin.(1) din Legea privind descentralizarea

administrativă, primarul propune consiliului local schema de organizare și

condițiile de prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, ia măsuri

pentru buna funcționare a serviciilor respective de gospodărie comunală.

Respectiv, atribuțiile de prestare a serviciilor publice de gospodărie

comunală, aparține autorităților administrației publice locale.

Totodată, în baza Legii nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind

descentralizarea administrativă, Primăria în calitate de gestionar a dispus și

investit Întreprinderea Municipală „Terra Salubritate” conform contractului nr. 2

din 21 septembrie 2012 în calitate de operator cu sarcina de a presta servicii de

salubritate, ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul mun.

Bălți, începând cu data de 1 noiembrie 2012.

În acest sens, art. 10 lit. b) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală prevede că, serviciile publice de gospodărie comunală sînt

furnizate/prestate de operatori specializați (întreprinderi municipale și

individuale, societăți pe acțiuni, în comandită, societăți cu răspundere limitată,

întreprinderi cu alte forme juridice de organizare), care pot fi agenți economici,

indiferent de forma juridică de organizare.

Potrivit actului privind achitările pentru serviciile de salubrizare, cont

personal 601031 a lui Maliga Ion (f.d. 15), emis de Întreprinderea Municipală

„Terra Salubritate” soldul la 01 ianuarie 2014 a constituit - 166,95 lei, iar la 01

octombrie 2014 a constituit - 400,05 lei.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, după cum e stipulat supra,

obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii.

În conformitate cu art. 558 alin. (1) Cod civil, drepturile de creanță se

transmit cesionarului așa cum există în momentul transmiterii.

Astfel, luând în considerație actul privind achitările pentru serviciile de

salubrizare, cont personal 601031 a lui Maliga Ion (f.d. 15), emis de

Întreprinderea Municipală „Terra Salubritate”, urmează de încasat din contul lui

Maliga Ion în beneficiul Întreprinderii Mixte „Incaso” SRL suma de 400,05 lei,

compusă din plata pentru serviciile de salubritate până la data de 01 octombrie

2014.

În conformitate cu art. 619 alin. (1) din Codul civil, obligațiilor pecuniare li

se aplică dobânzii pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5%

peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede

altfel. Articolul 585 din Codul civil statuează că, în cazul în care, conform legii

sau contractului, obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o dobândă egală

cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu

prevede o altă rată.

Potrivit cererii de chemare în judecată, ÎM „Incaso” SRL, a solicitat

încasarea din contul lui Maliga Ion a dobânzii de întârziere în sumă de 50,24 lei,

totodată Colegiul menționează că conform calcului anexat la materialele dosarului

de către reclamant (f.d. 31) și anume pe perioada 01.09.2014 - 09.10.2015 (402

zile), suma dobânzii constituie 48,25 lei, iar în cererea de recurs se reiterează

încasare a dobânzii de întârziere în sumă de 50,24 lei.

În acest sens, instanța de recurs relevă că potrivit, art. 617 alin. (1) din Codul

civil, dacă nu execută obligația în urma somației primite după scadență din partea

creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca urmare a somației.

Punerea debitorului în întârziere constă într-o manifestare de voință din

partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației unui debitor care

tergiversează o executare ce mai este posibilă. Procedura punerii în întârziere nu

este reglementată în mod special, de aceea poate rezulta din orice act, notificare,

telegramă. Aceasta urmează a fi confirmată prin avizul de recepție din partea

debitorului.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că prin reclamația expediată

la 25 iunie 2015 de SRL „Incaso” către Maliga Ion, recurenta a informat despre

cesiunea creanței și a solicitat achitarea datoriei totale de 450,29 lei ce urma a fi

achitată în termen de 5 zile, dar totodată potrivit avizului de recepție (f.d. 30),

reclamația nu a fost recepționată de către Maliga Ion, în calitate de temei fiind

indicat de către Poșta Moldovei că scrisoarea nu a fost reclamată de către

destinatar.

În acest sens, Colegiul respinge solicitările Întreprinderii Mixte „Incaso”

SRL privind încasarea dobânzii de întârziere, având în vedere faptul că nu au fost

anexate probe care să confirme punerea în întârziere a intimatului prin aducerea la

cunoștință a datoriei și termenelor limită de rambursare.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 473 lei cu

titlul de taxă de stat și 800 lei cu titlul de cheltuieli de asistență juridică, instanța

relevă că potrivit art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

Potrivit ordinului de plată 1848 din 16 octombrie 2015, ÎM „Incaso” SRL a

achitat taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 270

lei (f.d. 2).

Conform ordinului de plată nr. 1584 din 03 mai 2016, Întreprinderea Mixtă

„Incaso” SRL a achitat taxa de stat pentru judecarea cauzei în apel în mărime de

203 lei (f.d. 68).

Potrivit ordinului de plată nr. 259 din 19 august 2016, Întreprinderea Mixtă

„Incaso” SRL a achitat taxa de stat pentru judecarea cauzei în recurs în mărime de

135 lei (f.d. 91).

Astfel, în total, urmează de încasat din contul lui Maliga Ion în contul

Întreprinderii Mixte „Incaso” SRL suma de 608 lei, cu titlul de taxa de stat.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică, instanța de recurs

relevă următoarele.

Conform actului de primire-predare a serviciilor asistență juridică prestate

nr. 20150119 din 09 octombrie 2015, total spre plată urma a fi achitată suma de

800 lei (f.d. 33), din care 200 lei pentru studierea materialelor, 500 lei pentru

întocmirea cererii de chemare în judecată și 100 lei pentru autentificarea copiilor.

Prin ordinul nr. 1972 din 16 octombrie 2015, Întreprinderea Mixtă „Incaso”

SRL a achitat în contul avocatului Natalia Covaliov suma de 800 lei (f.d. 3).

În conformitate art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de

judecată proporțional părții admise din pretenții, iar pîrîtului - proporțional părții

respinse din pretențiile reclamantului. În acest context, art. 96 alin. (1) din Codul

de procedură civilă prevede că, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de

asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

În sensul celor arătate este și jurisprudența CEDO care, învestită fiind cu

soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt

cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi respectate

numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real

făcute în limita unui cuantum rezonabil.

În acest context, instanța de recurs relevă, că avocatul Natalia Covaliov nu a

participat nici la o ședință de judecată, solicitând examinarea cauzei în lipsa

acesteia.

În cauza dată, instanța de recurs cenzurând cuantumul cheltuielilor de

judecată pe care trebuie să le suporte intimatul, a apreciat, raportat la

complexitatea activității prestate de avocat că, suma de 200 lei este suficientă,

avându-se în vedere și natura litigiului în care s-a prestat asistența juridică.

Respectiv, urmează de încasat din contul lui Maliga Ion în contul

Întreprinderii Mixte „Incaso” SRL suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli de

asistență juridică.

În conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 12 iulie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Bălți din 01 aprilie 2016, emise în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva lui Maliga Ion privind încasarea datoriei pentru

serviciile prestate, dobânzii de întârziere și cheltuielile de judecată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea

Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Maliga Ion

privind încasarea datoriei pentru serviciile prestate, dobânzii de întârziere și

cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul lui Maliga Ion Mihail, IDNP 2001004652659 în

beneficiul Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, cod

fiscal 1009600029036, cod debitorial 2224026296, cod bancar VICBMD2X469

în BC Victoriabank SA, cu sediul în mun. Chișinău șos. Hîncești, 138/1, datoria

pentru serviciile prestate în mărime de 400,05 lei (patru sute lei și 05 bani),

cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în sumă de 608 lei (șase sute opt lei) și

cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 200 lei (două sute lei), în total suma

de 1208,05 lei (una mie două sute opt lei și 05 bani).

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Ion Druță