3ra-1288/17 — contestarea actului administrativ

Prima instanță, Judecătoria Centru, mun. Chișinău: A. Catană Dosarul nr. 3ra-1288/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Vascan, Eg. Fistican, Vl. Clima

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Vamal,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Vamal împotriva

Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de către Serviciul Vamal și menținută hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 26 august 2016,

c o n s t a t ă:

La 16 noiembrie 2015, Serviciul Vamal a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Concurenței cu privire la contestarea actului administrativ.

În susținerea acțiunii reclamantul Serviciul Vamal a indicat că la 30 iunie 2015 a

recepționat raportul de investigație al Consiliului Concurenței aferent cazului inițiat prin

Dispoziția nr. 24 din 04 aprilie 2011 la sesizarea agentului economic ÎCS ”Construct

Arabesque” SRL împotriva SRL ”Romalex Service”, SA ”Aviatehnologie”, SRL ”East-

Auto-Lada” și SA ”Lusmecon”.

Drept obiect al sesizării s-a invocat acțiunile anticoncurențiale de colectare a

plăților pentru intrarea și staționarea camioanelor în zona de control vamal (terminal)

pentru efectuarea operațiunilor de vămuire de către agenții economici: SRL ”Romalex

Service”, SA ”Aviatehnologie”, SRL ”East-Auto-Lada” și SA ”Lusmecon”, care

activează în baza acordurilor de colaborare încheiate cu Serviciul Vamal. La fel, în

raport s-a imputat Serviciului Vamal facilitarea acestor agenți economici, nerespectarea

condițiilor de selectare a partenerilor privați, fapt prin care s-a limitat concurența și

participarea potențialelor întreprinderi prestatoare de astfel de servicii.

Susține că la 21 iulie 2015, a expediat în adresa Consiliului Concurenței scrisoarea

nr. 28-11/8687, prin care a explicat că acordurile de colaborare sus-menționate au fost

încheiate cu agenții economici respectivi din necesitatea asigurării unui control vamal

eficient și oferirii unor condiții calitative pentru agenții economici

importatori/exportatori, condiții care nu puteau fi oferite de către organul vamal,

deoarece necesită cheltuieli substanțiale legate de: amenajarea teritoriului, îngrădirea

acestuia, construcția de clădiri și rampe de descărcare/încărcare, utilaje de

1

descărcare/încărcare, supravegherea video a teritoriului, apeduct, canalizare, acces la

rețele electrice și telefonice etc., pe care bugetul de stat nu le poate acoperi. În

consecință, Serviciul Vamal a fost nevoit să apeleze la sectorul privat, inclusiv și prin

publicarea mai multor anunțuri pe pagina web a Serviciului Vamal:

www.customs.gov.md, și anume la 29 martie 2010 și respectiv la 27 iulie 2010, la care

au răspuns agenții economici sus-vizați, cu care au fost încheiate acordurile date.

Invocă Serviciul Vamal că a încheiat acorduri de colaborare cu toți agenții

economici care au prezentat oferte de creare a zonei de control vamal.

Cu atît mai mult, nici până în prezent nu au fost depuse contestație de către alți

agenți economici cu privire la desemnarea zonelor de control vamal în cauză, fapt ce

denotă caracterul legal al actelor organului vamal.

Declară că nu a acordat careva facilități SRL ”Romalex Service”, SA

”Aviatehnologie”, SRL ”East-Auto-Lada” și SA ”Lusmecon” de ordin fiscal sau de altă

natură și nici nu le-a creat situații privilegiate față de alți agenți economici, aceștia

depunând declarații vamale, achitând drepturile de import/export aferente și fiind supuși

controlului vamal în mod egal.

În ce privește nerespectarea condițiilor de selectate a partenerilor privați prin care

s-ar fi limitat concurența și participarea potențialilor întreprinderi prestatoare de servicii,

consideră că prevederile Legii nr. 179 din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul

public-privat nu sunt aplicabile prezentei spețe, deoarece zonele de control vamal și

serviciile de locațiune descărcare/încărcare prestate nu se regăsesc în Lista bunurilor

proprietate a statului sau Lista lucrărilor și serviciilor de interes public național propuse

parteneriatului public-privat de către Guvern prevăzute la art. 11 din Legea menționată

și Hotărârea Guvernului nr. 419 din 18 iunie 2012.

Mai mult ca atît, intrarea în aceste zone de control vamal (terminale) nu este

obligatorie, având în vedere faptul că agenții economici importatori/exportatori își pot

vămui liber mărfurile la orice post vamal, chiar și la domiciliul lor (în condițiile

legislației în vigoare), iar existența mai multor terminale doar facilitează concurența în

domeniu.

Cu toate acestea, prin decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. DA-63 din 13

octombrie 2015, a fost constatată încălcarea de către Serviciul Vamal a prevederilor art.

9 alin. (1) lit. c) din Legea concurenței nr. 1103 din 30 iunie 2000, prin crearea

neântemeiată de situații privilegiate unor întreprinderi prestatoare a serviciului de

terminal și s-a decis ca Serviciul Vamal să desfășoare procedurile de selectare necesare

în strictă conformitate cu normele concurențiale în vigoare.

Consideră Serviciul Vamal că decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. DA-63

din 13 octombrie 2015 este ilegală și neîntemeiată, deoarece nu a facilitat, nu a restrâns,

nu a împiedicat sau denaturat concurența, or, prin publicarea anunțurilor pe pagina sa

oficială a adus la cunoștința tuturor agenților economici doritori referitor la ofertele sale

la care au avut acces aceștia.

Astfel, cere Serviciul Vamal anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr.

DA-63 din 13 octombrie 2015 ca fiind ilegală și neîntemeiată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 august 2016, acțiunea a

fost respinsă ca neântemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, a fost respins apelul declarat

de către Serviciul Vamal și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

26 august 2016.

2

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul că după

natura juridică a acordurilor de colaborare încheiate între Serviciul Vamal și agenții

economici SRL ”Romalex Service”, SA ”Aviatehnologie”, SRL ”East-Auto-Lada” și

SA ”Lusmecon”, acestea cad sub incidența legislației privind parteneriatul public privat,

iar SRL ”Romalex Service” și SA ”Lusmecon” activează în baza acordurilor de

colaborare încheiate cu Serviciul Vamal.

Au concluzionat instanțele de judecată ierarhic inferioare că prin neorganizarea

procedurilor de selectare a partenerilor privați expres prevăzute de legislația în vigoare,

Serviciul Vamal a limitat concurența și participarea potențialilor întreprinderi

prestatoare de servicii la procedura de selecție prin ce a încălcat prevederile art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 1103 din 30 iunie 2000 cu privire la protecția concurenței, care

stipulează că autoritățile administrației publice nu au dreptul să acorde neîntemeiat unor

întreprinderi facilități fiscale sau de altă natură, să le creeze o situație privilegiată față de

alte întreprinderi care activează pe aceeași piață de mărfuri.

La 29 septembrie 2017, Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 31 mai 2017 și hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 august 2016, cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Serviciul Vamal a invocat că Curtea de Apel Chișinău

eronat a aplicat în prezenta speță prevederile Legii nr. 179 din 10 iulie 2008 cu privire la

parteneriatul public-privat, sfera de aplicare a cărei nu cuprinde și obiectul contractelor

încheiate cu agenții economici SRL ”Romalex Service”, SA ”Aviatehnologie”, SRL

”East-Auto-Lada” și SA ”Lusmecon”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai

2017 a fost expediată în adresa Serviciului Vamal 23 august 2017 (f.d. 259, vol. I) și

recepționată de către recurentă la 25 august 2017 (f.d. 5, vol. II).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Serviciul Vamal la 29

septembrie 2017, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La 12 octombrie 2017, în adresa Consiliului Concurenței a fost expediată copia

recursului declarat de către Serviciul Vamal, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 20 noiembrie 2017, Consiliul Concurenței a depus referință, solicitînd

respingerea recursului declarat de către Serviciul Vamal, cu menținerea deciziei Curții

de Apel Chișinău din 31 mai 2017 și hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26

august 2016, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță pentru

soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă suportului probatoriu al

cauzei.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Serviciul Vamal este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

3

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Serviciul Vamal nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că Curtea de Apel Chișinău

eronat a aplicat în prezenta speță prevederile Legii nr. 179 din 10 iulie 2008 cu privire la

parteneriatul public-privat, sfera de aplicare a cărei nu cuprinde și obiectul contractelor

încheiate cu SRL ”Romalex Service”, SA ”Aviatehnologie”, SRL ”East-Auto-Lada” și

SA ”Lusmecon”, or, după natura juridică a acordurilor de colaborare încheiate între

Serviciul Vamal și respectivii agenți economici acestea sunt asimilate acordurilor care

cad sub incidența legii date.

Mai mult ca atît, legislația în vigoare permite parteneriatul public-privat în sistemul

vamal, acesta urmând a fi realizat în strictă concordanță cu asigurarea concurenței și

transparenței, fapt ce rezultă și din art. 11 lit. u) Cod vamal.

Or, una din atribuțiile organului vamala este de a dezvolta parteneriatul public-

privat în domeniul vamal și să colaboreze cu mediul de afaceri.

Afară de aceasta, publicarea anunțurilor de către Serviciul Vamal pe pagina sa web

privind solicitarea propunerilor de semnare a acordurilor de colaborare s-a realizat în

afara unei proceduri expres reglementate de legislație fără indicarea plenitudinii

condițiilor înaintate, inclusiv fără stipularea beneficiilor aduse întreprinderii, duratei

4

acordului de colaborare și caracterul gratuit al prestațiilor, drept consecință limitând

numărul de oferte înaintate.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării cauzei, asupra cărora instanțele de

judecată ierarhic inferioare deja s-a pronunțat în modul corespunzător

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Serviciul Vamal, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serviciul Vamal se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

5