2ri-369/17 — atragerea la raspundere materiala si incasarea prejudiciului

2ri-369/17 — atragerea la raspundere materiala si incasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Dosarul nr.2ri-369/17

Judecător Boris Bîrcă

D E C I Z I E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței judecător: Valeriu Doagă

Judecători: Tamara Chișca Doneva

Ion Druță

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Radu Ion,

în cauza civilă la cererea depusă de Radu Ion către Eugen Stașcov, Chilari

Eudochia, Lihovețchi Alexandru, lichidatorul autorizat al Societății cu Răspundere

Limitată „Indeprin”, Popa Valeriu, președintele comitetului creditorilor - Casa

Națională de Asigurări Sociale privind atragerea la răspundere materială și

recuperarea prejudiciului în sumă de 137 735 lei,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, prin care a fost

respinsă cererea lui Radu Ion privind atragerea la răspundere materială și

recuperarea prejudiciului,

c o n s t a t ă:

La 03 noiembrie 2016, Radu Ion a înaintat cerere de chemare în judecată

privind atragerea la răspundere materială și recuperarea prejudiciului.

În motivarea cererii a invocat că, la ședința din 19 septembrie 2013 au fost

validate creanțele creditorilor recunoscute de debitor și administratorul

insolvabilității. Creanțele sunt constituite din datorii salariale admise de debitor au

fost validate în mărime 69 565 lei.

A explicat că, după intentarea procesului de insolvabilitate, prin hotărîrea

instanței de insolvabilitate a fost îndepărtat de la gestionarea debitorului organul de

conducere director Stașcov Eugen, contabil șef Chilari Eugenia, și a fost numit în

calitate de administrator al debitorului Lihovetchii Alexandru.

A indicat că, deși conducerea debitorului a fost îndepărtată de la gestionarea

întreprinderii aceștia au continuat să conducă și să administreze întreprinderea.

Administratorul insolvabilității înlăturându-se de la gestionarea activității

1

comerciale și de la administrarea masei debitoare. Astfel, debitorul continua să fie

condus de aceleași persoane, continuând să formeze datorii față de creditori.

Totodată, a menționat că, în perioada de la 02 mai 2013 — 18 martie 2014,

debitorul a creat datorii salariale și a altor plăți față de el, reieșind din raportul de

muncă în suma de 65 170 lei, confirmate cu bonurile contabile privind achitarea

salariului.

A statuat că, potrivit informației, semnată de directorul Stașcov Eugen și

contabilul șef Chilari Eudochia , în timpul derulării procesului de insolvabilitate 02

mai 2013 — 01 decembrie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Indeprin” a

obținut venituri în valoare 644 091 lei, sumă care a fost cheltuită de către organul de

conducere.

A relevat că, tot organul de conducere nu a inclus în lista de venituri și cheltuieli

suma de 95 mii lei, intrată în casa Societății cu Răspundere Limitată „Indeprin” în

luna decembrie 2013 de la „Namox Prim” Societate cu Răspundere Limitată, așa

cum este menționat în raportul administratorului insolvabilității din 15 ianuarie

2014.

A accentuat că, masa debitoare obținută de debitor după intentarea procesului

de insolvabilitate 02 mai 2013 – 01 decembrie 2014 în valoare de 739 091 lei, a fost

suficientă pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, a onorariului administratorului

și a creanțelor salariale validate apărute după intentarea procesului de

insolvabilitate, având în vedere că în procesul de insolvabilitate asemenea cheltuieli

se sting în mod prioritar.

A remarcăt că, nu sunt cunoscute veniturile obținute de debitor pentru perioada

de activitate 01 decembrie 2014 – 01 octombrie 2016, deoarece lichidatorul Popa

Valeriu nu a prezentat raportul corespunzător.

A statuat că, creanțele în mărime de 137 735 lei, puteau fi executate, dar nu au

fost executate datorită acțiunilor și inacțiunilor ilicite ale administratorului

insolvabilității, lichidatorului, activității frauduloase a organului de conducere a

debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Indeprin” și datorită reprezentării

necorespunzătoare a drepturilor creditorilor de către comitetul creditorilor.

A reiterat că, actele privind veniturile și cheltuielile, prezentate în cadrul

procesului instanței de insolvabilitate și aflate în dosar, sunt sub semnătură lui Eugen

Stașcov și Chilari Eudochia. În actul de control al Inspectoratului fiscal de stat mun.

Chișinău din 11 septembrie 2015 se menționează că în perioada 01 ianuarie 2011 —

31 iulie 2015 responsabili de activitatea economico - financiară și respectarea

legislației fiscale a debitorului Societatea cu Răspundere Limitată „Indeprin” au fost

administratorul Eugen Stașcov și contabilul șef Chilari Eudochia.

A indicat că, aceste persoane, neavând drepturl de a conduce activitatea și de a

administra bunurile debitorului, fără temeiuri legale au mărit datoriile față de

creditori, au folosit masa debitoare și ca urmare a activităților lor situația financiară

a debitorului s-a înrăutățit.

2

A menționat că, pe întreaga perioadă a derulării procesului de insolvabilitate

Stașcov Eugen și administratorul insolvabilității au manifestat o atitudine de lipsă

de respect față de drepturile creditorilor, tărăgănând în mare măsură executarea

procedurilor.

A statuat că, la începutul lunii septembrie 2013 debitorul a obținut de la

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare suma de 174,5 mii lei, care a fost

administrată de organul de conducere. Aproximativ 100 mii lei din aceasta sumă

Stașcov Eugen și Chilari Eudochia au folosit-o în beneficiul său. Astfel, organul de

conducere directorul Eugen Stașcov și Chilari Eudochia fără a dispune de

împuterniciri pentru conducerea agentului economic și administrarea masei

debitoare au acumulat venituri de 739091 lei și cheltuieli de 660405 lei.

A invocat că, prin acțiunile sale Eugen Stașcov și Chilari Eudochia au adus

daune considerabile creditorilor, inclusiv și lui în mărime 137 735 lei.

A mai reiterat că, administratorul insolvabilității Lihovetchi Alexandru nu a

gestionat activitatea economica-financiară, comerciala și nu a administrat masa

debitoare având această obligație instituită prin hotărârea instanței de insolvabilitate

din 02 mai 2013. Mai mult ca atît, în procesul de insolvabilitate nu sunt identificate

veniturile debitorului pentru perioada formării datoriilor față de creditori si anume

sumele transferate de la Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare în perioada

2010-2013, de la Academia de Științe sau subdiviziunile ei în 2010, de la clienții de

peste hotare și a celor autohtoni.

A indicat că, veniturile în cadrul procedurii de insolvabilitate și a procedurii

falimentului au fost cheltuite în mod necorespunzător, contrar legii, fără acordul

creditorilor. Lichidatorul Popa Valeriu nu a verificat veniturile reale ale debitorului.

Pentru perioada 02 mai 2013 – 01 decembrie 2014 directorul Stașcov Eugen și

contabilul șef Chilari Eudochia nu au inclus în lista veniturilor și cheltuielilor suma

de 95 mii lei.

A subliniat că, debitorul a activat după 01 decembrie 2014 fapt confirmat și

prin informația eliberată de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală AGEPI

din 23 septembrie 2016 în care se menționează că, la data 16 septembrie 2016

persoana juridică Societatea cu Răspundere Limitată „Indeprin” activează față de

AGEPI prin mandatarii săi. Lichidatorul nu a supus vânzării afacerea debitorului,

denumirea de firmă și obiecte de proprietate intelectuală.

A relevat că, au fost vândute obiecte de inventar ale debitorului care inițial la

data începerii exploatării lor, au costat 270 056,16 lei acestea fiind supuse de debitor

devalorizării prin aplicarea uzurii în suma 255 855,62 lei. Nu este verificat temeiul

aplicării uzurii, și nici starea reală de exploatare a inventarului, care la data vîzării

era suficient de bună. În același timp venitul obținut, inclusiv și suma din vânzarea

inventarului, 33 523 lei a fost administrată ilegal, fără acordul comitetului

creditorilor și decizia lui.

3

A statuat că, în situația când administratorul și lichidatorul nu au întreprins

acțiuni pentru o activitate legala a debitorului, când nu s-au făcut distribuiri

corespunzătoare ale masei debitoare, aceștea din urmă, sunt obligți să recupereze

valoarea veniturilor cheltuite de debitor fără temei legal inclusiv prejudiciul adus

reclamantului în mărimea creanțelor pe care le deține față de debitor.

Menționează că, atît în procesul de insolvabilitate, cît și în procedura

falimentului comitetul creditorilor nu a reprezentat drepturile și interesele

creditorilor așa cum, este prevăzut în Legea insolvabilității, a avut o atitudine

iresponsabilă față de activitatea debitorului, a administratorului insolvabilității,

lichidatorului și față de administrarea masei debitoare. Nu au fost stabilite veniturile

debitorului în perioada formării datoriilor creditorilor, nu a fost verificat rulajul

mijloacelor bănești în perioada de după intentarea procesului de insolvabilitate,

situația financiară și starea masei debitoare, suportarea cheltuielilor de către debitor

și legalitatea lor.

A indicat că, comitetul creditorilor nu s-a informat despre mersul afacerilor

debitorului, inclusiv și în perioada de după intentarea procedurii falimentului până

în prezent. O asemenea perioada nu este raportată de lichidator și astfel nu sunt

cunoscute veniturile debitorului obținute în perioada respectivă. În timpul derulării

procedurii de insolvabilitate și până în prezent nu a fost executata nici o creanță a

creditorilor, nu au fost efectuate distribuiri intermediare conforme. De asemenea au

rămas neexecutate creanțele validate și cele apărute după intentarea procesului de

insolvabilitate ale reclamantului cu toate că debitorul a obținut venituri, cunoscute

și comitetului creditorilor. Organul creditorilor a dat dovadă de iresponsabilitate și

neexercitare a atribuțiilor stabilite de Lege. În perioada dintre adunările creditorilor

comitetul creditorilor a avut posibilități legale să influențeze buna desfășurare și

organizare a activităților administratorului insolvabilității, a lichidatorului și a

debitorului în scopul administrării corespunzătoare a masei debitoare și executării

creanțelor creditorilor.

A solicitat încasarea de la Eugen Stașcov, Chilari Eudochia, Lihovețchi

Alexandru, lichidatorul autorizat al Societății cu Răspundere Limitată „Indeprin”,

Popa Valeriu, președintele comitetului creditorilor - Casa Națională de Asigurări

Sociale a sumei în mărime de 137 735 lei cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, a fost respinsă

cererea depusă de Radu Ion către Eugen Stașcov, Chilari Eudochia, Lihovețchi

Alexandru, lichidatorul autorizat al Societății cu Răspundere Limitată „Indeprin”,

Popa Valeriu, președintele comitetului creditorilor - Casa Națională de Asigurări

Sociale privind atragerea la răspundere și recuperarea prejudiciului în sumă de 137

735 lei, ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Radu Ion în beneficiul lui Eugen Stașcov cheltuielile pentru

asistența juridică în sumă de 5 000 lei.

4

La 28 august 2017, Radu Ion a depus cerere de recurs solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017 cu trimiterea

cauzei la rejudecare.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și încheierile

instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice

din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat de

Radu Ion la 28 august 2017 este depus în termen, întrucât hotărârea primei instanțe

a fost pronunțată la 13 aprilie 2017, iar Radu Ion a făcut cunoștință cu aceasta la 11

august 2017 (f.d.70). Or, careva probe ce ar demonstra contrariu la materialele

cauzei lipsesc.

Recurentul, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu hotărârea

Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, deoarece este emisă cu aplicarea eronată

a normelor de drept material și procedural, fără o cercetare minuțioasă sub toate

aspectele a circumstanțelor cauzei.

Menționează că, pentru introducerea cererii introductive, art. 10 din legea

insolvabilității condiționează existența a unuia din cele două temeiuri: temeiul

general (incapacitatea de plată a debitorului) și temeiul special (supraîndatorarea

debitorului în cazul în care aceasta este persoană juridică responsabilă de creanțele

creditorilor în limitele patrimoniul său).

Susține recurentul că interesul legitim al creditorului rezultă în mod direct din

obligațiile pecuniare scadente și exigibile ale debitorului, iar înscrisurile care stau la

baza acesteia sunt bonurile contabile privind achitarea salariului.

Consideră că dispune de o creanță certă, lichidă și exigibilă față de Societatea

cu Răspundere Limitată „Indeprin”, care este în incapacitate de plată.

La 20 octombrie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 02 noiembrie 2017, intimatul Eugen Stașcov a depus referință la cererea de

recurs depusă de Radu Ion, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind

neîntemeiată.

Pînă la examinarea pricinii, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

„Indeprin” Popa Valeriu nu a depus referință.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Judecând recursul declarat în limitele invocate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea hotărârii primei instanțe, din

considerentele ce urmează.

5

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul

este în drept, să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Conform art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în

vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfășoară în conformitate

cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale prezentei legi.

Subsidiar art. 10 din Legea insolvabilității, indică asupra faptului că intentarea

unui proces de insolvabilitate presupune existența unui temei legal. Temeiul general

de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a

debitorului.

Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supra

îndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de

creanțele creditorilor în limitele patrimoniului său.

În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă

continuarea activității lui dacă acest fapt este posibil.

Potrivit art. 11 din Legea insolvabilității componența și mărimea obligațiilor

debitorului sunt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea

nu prevede altfel. La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul: a)

mărimea obligațiilor pecuniare, inclusiv suma restanței la livrarea bunurilor, la

prestarea serviciilor și la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către

debitor; b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobânda care urmează a

fi achitată de către debitor; c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de

la debitor; d) mărimea obligațiilor la bugetul public național prevăzute de lege. La

constatarea insolvabilității debitorului nu se ia în calcul valoarea creanțelor

constituite din: a) penalități și/sau din alte sancțiuni financiare aferente neexecutării

obligațiilor; b) orice obligație de plată față de asociații (membrii, acționarii)

debitorului.

Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 149 din 29 iunie 2012, creditorul poate

depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de

insolvabilitate și își poate argumenta creanțele și temeiurile de intentare a procesului

de insolvabilitate.

Materialele cauzei atestă că, la 03 noiembrie 2016 Radu Ion s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată solicitând încasarea prejudiciului material format din

suma 69 565 lei ( creanța validată la rangul II) și suma de 65 170 lei, care reprezintă

salariul pentru munca efectuată deja după intentarea procesului de insolvabilitate.

Solicită atragerea la răspundere și repararea prejudiciului atît din contul organului

de conducere a debitorului director Eugen Stașcov și contabil șef Chilari Eudochia

cît și a președintelui Creditorilor a administratorului Lihoveșchii Alexandru și

6

lichidatorul Popa Valeriu. În argumentarea cererii Radu Ion face trimitere la

prevederile Legii insolvabilității și anume art. 4,5,41,43,52 alin.(2) lit.(a),

60,61,68,73,74,75,247 (f.d. 2-8).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată că instanța de insolvabilitate corect a respins acțiunea ca

nefondată. Legea insolvabilității nu prevede posibilitatea încasării sumei creanței

validate, considerate de acesta drept prejudiciu, în cazul lipsei masei debitoare, de la

membrii organelor de conducere a debitorului, membrii comitetului creditorilor, dar

nici de la administratorul insolvabilității/ lichidator.

Or, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 au fost

respinse cererile comitetului creditorilor Societății cu Răspundere Limitată

„Indeprin” cu privire la tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere

a debitorului „Societății cu Răspundere Limitată ,,Indeprin” - Stașcov Eugen și

Chilari Eudochia și de încasare de la fostul administrator al insolvabilității Societății

cu Răspundere Limitată ,,Indeprin” - Alexandru Lihovețchi a prejudiciului cauzat

pentru recuperarea creanțelor creditorilor masei debitoare.

Iar, prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 25 ianuarie 2017, doarul nr.

2ri-24/17, s-a respins recursul declarat de președintele comitetului creditorilor

Olesea Reguș. S-a menținut hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie

2016, în pricina civilă la cererea introductivă cu privire la intentarea procesului de

insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Indeprin”, la cererile

comitetului creditorilor Societății cu Răspundere Limitată „Indeprin” cu privire la

tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului „Societății

cu Răspundere Limitată „Indeprin” - Stașcov Eugen și Chilari Eudochia și de

încasare de la fostul administrator al insolvabilității Societății cu Răspundere

Limitată „Indeprin” - Alexandru Lihovețchi, a prejudiciului cauzat pentru

recuperarea creanțelor creditorilor masei debitoare.

Astfel, instanța de recurs constată cu certitudine că respectiva Hotărîre este una

definitivă și irevocabilă și are puterea lucrului judecat, iar înaintarea oricăror alte

pretenții față de aceleași părți, în cadrul cauzei respective sunt total neîntemeiate și

inadmisibile.

Mai mult ca atît, instanța remarcă faptul că, recurentul în cererea sa personal

indică că prin hotărîrea instanței de insovabilitate din 19 septembrie 2013 i-a fost

validată creanța chirogarafară de rangul 2 în sumă de 69565 lei inclusă în tabelul

definitiv de creanțe(f.d 23), însă ne cătând la acest fapt el totuși solicită încasarea

repetată de la intimați a sumei date, fapt ce denotă cu certitudine că prezenta acțiune

este una total neîntemeiată. Or, recurentul prin solicitarea dată încearcă să obțină

una și aceiași sumă de două ori, fapt total inadmisibil și ilegal.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar a menționa că, netemeinicia cerințelor depuse de Radu

Ion față de intimați se confirmă și prin hotărîrea instanței de insolvabilitate din 02

mai 2013 (f.d.20-22), ridicarea dreptului de administrare a Societății cu Răspundere

7

Limitată „Indeprin” de către fostul conducător, cu atribuirea acestor drepturi

administratorului Lihovețchi Alexandru, deținătorul certificatului nr.14272.

Or, art. art. 66-68 al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 prevăd

exhaustiv drepturile și obligațiile administratorului insolvabilității.

Totodată, reieșind din conținutul cerererii de chemare în judecată, instanța de

recus remarcă faptul că, recurentul solicită încasarea prejudiciului care a fost cauzat

după intentarea procedurii de insovabilitate.

În această parte se menționează faptul că, prin încheierea instanței de

insolvabilitate din 19 decembrie 2014 a fost respinsă cererea depusă de Radu Ion

privind recunoașterea în calitate de creditor al masei cu suma debitaoare de 66000

lei apărute după intentarea procesului de insolvabilitate. Încheierea în cauză a fost

menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2015 ( f.d. 77-80).

Or, în speța dată nu există temei legal de atragere la răspundere a lui Stașcov

Eugeniu și Chilari Eudochia pentru cauzarea unui prejudiciu atît timp cît aceștia nu

au avut acces la conducerea companiei, iar gestionarea propriu zisă a fost efectuată

de către alte persoane și anume de către un administratorul autorizat, care a fost

desemnat printr-o hotărîre a instanței de insolvabilitae.

Ba mai mult că atât, în privința intimaților există deja o hotărâre irevocabilă

prin care s-a respins cererea de atragere la răspundere subsidiară.

Astfel, prin hotărîrea definitivă și irevocabilă s-a constat deja faptul că în

acțiunile intimaților nu sunt elemente ce ar confirma o careva formă a vinovăției a

acestora în gestionarea activității companiei atât până la intentarea procedurii

insolvabilității, cât după aceasta.

Conform art.1398 alin.(2) al Codului Civil, prejudiciul cauzat prin fapte licite

sau fără vinovăție se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Potrivit aliniatului (3) al normei sus menționate, o altă persoană decât autorul

prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute

de lege.

Iar, conform art.514 al Cod Civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Or, în speța dată, nu există astfel de situație confirmată și probată în modul

corespunzător.

Conform alin.(l) al art.118 Cod de Procedură Civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

Or, recurentul înaintează pretenții față de intimați privind recuperarea

prejudiciului, însă în același timp nu indică care este temeiul nașterii obligației

solicitate. Acesta nu indică temeiurile de fapt și de drept, ci doar o descriere

subiectivă a unor circumstanțe care deja au fost constate și interpretate definitiv de

instanțele naționale.

Potrivit art. 123 alin.(2) Cod de Procedură Civilă, faptele stabilite printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt obligatorii pentru instanța

8

care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță deoarece nu denotă

interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural de către instanța de insolvabilitate, respectiv nu constituie temei de casare

a hotărârii recurate și urmează a fi respins.

De astfel, în lipsa probelor confirmative ce ar demonstra temeinicia solicitării

înaintate, argumentele aduse în susținerea acesteia se vor aprecia ca declarative.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea recurată

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține hotărârea primei

instanței.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Radu Ion.

Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, în cauza

civilă la cererea depusă de Radu Ion către Eugen Stașcov, Chilari Eudochia,

Lihovețchi Alexandru, lichidatorul autorizat al Societății cu Răspundere Limitată

„Indeprin”, Popa Valeriu, președintele comitetului creditorilor - Casa Națională de

Asigurări Sociale privind atragerea la răspundere materială și recuperarea

prejudiciului în sumă de 137 735 lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței judecător: Valeriu Doagă

Judecători:

Tamara Chișca Doneva

Ion Druță

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

9