3ra-1221/17 — Cerere de suspendare

3ra-1221/17 — Cerere de suspendare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra–1221/17

Instanța de fond: L. Holevițcaia

Instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Danilov I. Secrieru Ion

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Soluționând cererea de suspendare examinării admisibilității a recursului

declarat de către Gîrbu Nicolae,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Gîrbu Nicolae către Inspectoratul Ecologic de Stat, cu privire la anularea ordinelor

de sancționare, restabilire în funcția anterior deținută, încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu și recuperarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Inspectoratul Ecologic de Stat, casată hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 26 decembrie 2016 și pronunțată o nouă

hotărâre prin care acțiunea reclamantului a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 22 septembrie 2014, reclamantul Nicolae Gîrbu s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat prin care a solicitat:

anularea ordinului nr.263-c din 24 iunie 2014, conform căruia reclamantului i s-a

aplicat sancțiunea disciplinară - mustrare aspră; anularea ordinului nr.264-p din 24

iunie 2014, conform căruia reclamantul a fost destituit din funcția publică de

auditor intern, Serviciul audit intern, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de

Stat; achitarea salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă în

sumă de 3870 lei pentru fiecare lună; încasarea prejudiciului moral în sumă de 50

000 lei.

Prin cererea din 26 decembrie 2016, reclamantul și-a concretizat cerințele

acțiunii, solicitând încasarea din contul Inspectoratului Ecologic de Stat în folosul

lui Nicolae Gîrbu a unei plăți obligatorii în calitate de despăgubire pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la serviciu din 25 iunie 2014 pînă la 16 decembrie

2016 inclusiv, în sumă de 119333,28 lei; încasarea din contul Inspectoratului

Ecologic de Stat în folosul lui Nicolae Gîrbu a cheltuielilor de judecată la

judecarea prezentei cauze, legată de asistența juridică acordată de avocatul Gafton

Vasile, conform bonului de plată seria DX nr. 400798 din 16.02.2015 în sumă de

5000 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit ordinului nr. 1122-P din 24

decembrie 2012, emis de către Șeful Inspectoratului Ecologic de Stat a fost angajat

în funcția de auditor intern, Serviciul audit intern, aparatul central al

Inspectoratului Ecologic de Stat.

A notat că, din momentul angajării și pînă la 12 iunie 2014 conducerea

Inspectoratului Ecologic de Stat nu a avut obiecții referitor la calitatea exercitării

de către el a obligațiunilor de serviciu stabilite conform fișei de post.

A relevat că, la 24 iunie 2014 conform ordinului nr.263-c i-a fost aplicată

sancțiunea disciplinară mustrare aspră din motivul că el ar fi manifestat eficiență

de muncă scăzută, reieșind din sarcinile și aportul personal adus la realizarea

obiectivelor trasate serviciului audit intern, precum și pentru încălcarea

programului de muncă, inclusiv absența sau întârzierea nemotivată la serviciu ori

plecarea înainte de termenul stabilit de program, admisă în mod repetat, neglijență

și/sau tergiversarea în mod repetat a îndeplinirii sarcinilor; acțiuni care aduc

atingere prestigiului autorității publice, încălcarea normelor de conduită a

funcționarului public, încălcarea prevederilor referitoare la obligații, conflict de

interese, alte fapte considerate ca abateri disciplinare.

Reclamantul a mai indicat, la 24 iunie 2014 conform ordinului nr. 264-p, a

fost destituit din funcția publică de auditor intern, Serviciul audit intern, aparatul

central al Inspectoratului Ecologic de Stat pe motiv că ar fi absentat nemotivat de

la serviciu timp de 4 ore consecutive pe parcursul zilelor lucrătoare de 17

octombrie 2013 și 22 ianuarie 2014.

În viziunea reclamantului după cum rezultă din Fișa de evaluare a

funcționarului public de execuție, pentru perioada 01.01.2013-31.12.2013

activitatea sa a fost evaluată cu calificativul ”Bine”, menționându-se faptul că pe

parcursul anului 2013, el a demonstrat un nivel înalt de experiență de muncă,

cunoștințe și abilități profesionale bune. Atunci cum afirmațiile indicate în ordinul

de sancționare disciplinară nr.263-c din 24 iunie 2014 coroborează cu ordinele

Inspectoratului Ecologic de Stat: nr.103 din 17.07.2013 „Cu privire la modificarea

componenței Comisiei de disciplină”, prin care a fost desemnat în calitate de

membru al Comisiei de disciplină a IES; nr.129 din 15 octombrie 2013 potrivit

căruia pentru munca conștiincioasă și ireproșabilă în domeniul protecției mediului

înconjurător i-a fost acordată insigna de merit a Inspectoratului Ecologic de Stat;

nr. 66-p din 20 martie 2014 „Cu privire la modificarea raportului de serviciu, prin

care i-a fost încredințată asigurarea interimatului funcției temporar vacante de Șef

Direcția Inspecția ecologică Drochia, pe o perioadă determinată de o lună,

începând cu 24 martie 2014 până la 24 aprilie 2014.

La fel, a indicat reclamantul și existența ordinelor IES de stimulare; nr.21-p

din 10.01.2013, nr. 64-p din 24.04.2013, nr.l05-p din 28.02.2013, nr.497-c din

nr.582-c din 10.12.2013, nr.21-c din 28.01.2014, nr,109-c din 31.03.2014, prin

care i-au fost acordate premii bănești.

Gîrbu Nicolae a afirmat că, indicarea în ordinul IES nr.263-c din 24 iunie

2014 la pretinsele încălcări de ordin general, precum că el ar fi încălcat prevederile

normelor art. 22 și art. 57 din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public stârnește doar nedumerire și neclarități în ceea ce ar însemna

atentatul făcut de el asupra sfintelor principii de loialitate, profesionalism,

imparțialitate, conflict de interese, etc..

Cea mai severă învinuire care i-a fost incriminată o constituie încălcarea

sistematică de către el a programului de muncă. Această învinuire se bazează pe

informația extrasă din baza de date automatizată a evidenței programului de muncă

al IES.

În procesul-verbal nr. 11 al Ședinței Comisiei de disciplină a IES din 12 iunie

2014 se face referință la unele încălcări a programului de muncă pe care le-ar fi

comis în perioada 12.09.2013- 22.01.2014. Adică se face referință la o perioadă de

5 - 9 luni anterioară emiterii ordinelor. Reclamantul este în imposibilitate de a da

lămuriri pe unele evenimente produse în perioada imputată lui, deoarece s-a scurs

mult timp. Categoric nu recunoaște lipsa de la serviciu timp de 4 ore consecutive

pe parcursul zilelor lucrătoare de 17 octombrie 2013 și 22 ianuarie 2014. Anumite

absențe ale sale în timpul programului de lucru din biroul de serviciu se explică

prin executarea unor funcții de serviciu în afara incintei Inspectoratului.

A mai indicat că, după cum rezultă din ordinul nr. 263-c din 24 iunie 2014,

acesta a fost adoptat urmare a examinării în cadrul ședinței Comisiei de disciplină a

IES a faptelor constatate ca abateri disciplinare în procesul de anchetă de serviciu.

în procesul - verbal nr. 11 al Comisiei de disciplină din 12 iunie 2014 se face

referire la o serie de încălcări comise de el, inclusiv și absența nemotivată de la

serviciu timp de 4 ore consecutiv pe parcursul zilelor de 17 octombrie 2013 și 22

ianuarie 2014. Prin urmare, din cele expuse mai sus rezultă că pentru absența

nemotivată de la serviciu timp de 4 ore consecutiv pe parcursul zilelor de 17

octombrie 2013 și 22 ianuarie 2014 reclamantul a fost pedepsit prin ordinul nr.

263-c cu mustrare aspră. Pentru aceleași încălcări, în aceeași zi el a fost pedepsit

repetat cu destituire din funcția publică prin ordinul nr. 264 - p din 24 iunie 2014.

Reclamantul a considerat că, atât mustrarea aspră, aplicată conform ordinului

nr. 263-c din 24 iunie 2014, cât și destituirea din funcție aplicată conform ordinului

nr. 264-p din 24 iunie 2014, constituie sancțiuni disciplinare, iar ele în virtutea

prevederilor art. 59 alin.3 din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și normei art. 209 alin. (1) Codul muncii, puteau fi aplicate în

termen de cel mult o lună de zile de la data constatării abaterii.

În opinia lui Gîrbu Nicolae, aplicarea sancțiunilor disciplinare după expirarea

termenului prevăzut de lege de asemenea constituie un alt temei de anulare a

ordinelor nominalizate. Ca urmare, a fost sancționat și concediat ilegal cu flagrante

încălcări ale legislației muncii și ordinele nr. 263-c din 24 iunie 2014, nr. 264-p din

24 iunie 2014 sînt ilegale și urmează a fi anulate.

Reclamantul a solicitat instanței anularea ordinelor de sancționare nr. 263-c

din 24 iunie 2014, nr. 264-p din 24 iunie 2014, încasarea salariului pentru absența

forțată de la serviciu și recuperarea prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 decembrie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial, după cum urmează:

S-a anulat ordinul nr. 263-c din 24.06.2014 și ordinul nr.264-p din

24.06.2014, cu indicarea în carnetul de muncă al reclamantului Nicolae Gîrbu că,

raportul de muncă este încetat în temeiul art. 85 din Codul muncii, din data

pronunțării hotărârii judecătorești.

S-a încasat de la Inspectoratului Ecologic de Stat în folosul lui Nicolae Gîrbu

suma de 119 333,28 lei cu titlu de despăgubire pentru perioada absenței forțate de

la serviciu, pentru perioada: 25 iunie 2014 pînă la 26 decembrie 2016, suma de

5000 lei cu titlu de asistență juridică. În rest, acțiunea s-a respins.

Prin decizia Curții de apel Chișinău din 11 aprilie 2017, a fost admisă cererea

de apel depusă de Inspectoratul Ecologic de Stat, casată hotărârea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 26 decembrie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre prin

care acțiunea reclamantului a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului

de prescripție.

La data de 04 august 2017, Nicolae Gîrbu a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2017, solicitând casarea acestei și

menținerea hotărârii instanței de fond.

La data de 11 septembrie 2017, Nicolae Gîrbu a înaintat instanței de recurs o

cerere de suspendare a examinării recursului, până la expunerea Curții

Constituționale asupra sesizării nr. 61g privind excepția de neconstituționalitate al

art. 60 alin. (3) al Legii cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public.

În opinia recurentului, de soluția care urmează să o dea Curtea Constituțională

referitor la sesizarea menționată depinde și soluționarea recursului, deoarece drept

temei legal de casare a hotărârii instanței de fond, instanța de apel a invocat

prevederile art. 60 alin. (3) al Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public. Iar, în cazul în care Curtea Constituțională admite sesizarea

și declară neconstituțională norma art. 60 alin. (3) al Legii cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, urmează în opinia recurentului a fi anulată

și decizia recurată.

Întemeindu-și cererea de suspendare pe prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) al

Codului de procedură civilă, recurentul a solicitat instanței de recurs suspendarea

examinării prezentului recurs.

La data de 09 noiembrie 2017, Inspectoratul Ecologic de Stat a depus

referință asupra cererii de recurs, totodată expunându-se și referitor la cererea de

suspendare.

Astfel, în opinia intimatului cererea de suspendare a examinării recursului

este nefondată și că aceasta urmează a fi respinsă.

În susținerea poziției sale, a invocat că recurentul prin acțiunile sale de

depunere a cererilor privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi

legale legate de calea și termenul de atac a actelor administrative, încearcă să

sublimeze supremația legii aplicate la caz în vederea obținerii interesului propriu.

Intimatul a considerat abuzive intențiile recurentului în vederea declarării

neconstituționale normei menționate, întru-cât, prin Decizia de inadmisibilitate a

sesizării nr. 61g/2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 17 alin.

(1) lit. c) al Legii contenciosului administrativ, depusă prin intermediul

judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, de către Gîrbu Nicolae, a declarat ca fiind

inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a normei

menționate.

A mai remarcat intimatul că la originea sesizării privind excepția de

neconstituționalitate al art. 60 alin. (3) al Legii cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, stă aceiași cauză litigioasă, cât și intenția

recurentului de a soluționa pozitiv interesul personal contrar normelor care au fost

în vigoare la momentul apariției litigiului cât și în momentul de față.

Analizând temeiurile invocate în cererea de suspendare a examinării

admisibilității recursului, referință, în raport cu materialele pricinii și prevederile

legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră cererea neîntemeiată și care urmează a fi

respinsă, din considerentele ce urmează.

În corespundere cu prevederile art. 121 al Codului de procedură civilă, dacă în

procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată

sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției

Republicii Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ este de

competența Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o sesizare a

Curții Constituționale pe care o transmite prin intermediul Curții Supreme de

Justiție. Din momentul emiterii de către instanță a încheierii cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate și până la adoptarea hotărârii de către Curtea

Constituțională, procedura de examinare a pricinii sau de executare a hotărîrii

pronunțate se suspendă.

În conformitate cu prevederile art. 260 alin. (1) lit. e) al Codului de procedură,

Instanța judecătorească este obligată să suspende procesul în cazul: ridicării

excepției de neconstituționalitate.

Raportând normele legale citate supra, la speța dedusă judecării, Completul

atestă că instanța este obligată să suspende procesul în cazul ridicării excepției de

neconstituționalitate, iar acest procedeu se efectuează de către instanță în procesul

judecării cauzei prin formularea unei sesizări Curții Constituționale.

Potrivit constatărilor din pct. 78 al hotărârii Curții Constituționale nr. 2 din 09

februarie 2016, fiind un instrument de apărare a drepturilor și libertăților

fundamentale, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată într-un proces

declanșat și doar în cazul în care are incidență în soluționarea cauzei aflate pe rolul

instanței de judecată.

Așadar, odată ce instanței pe rolul căreia se află cauza, îi revine rolul de

sesizare și apare obligația de suspendare a procesului stipulată de art. 260 al

Codului de procedură civilă.

Astfel, urmărind logica celor expuse, Completul constată că temeiul

suspendării examinării admisibilității recursului este sesizarea nr. 61g din

12.05.2017, care a fost formulată într-un alt proces, între alte părți, care nu poate fi

luată în considerație, or acest temei excede competențele instanței de recurs.

Totodată, Completul consideră oportun de a explica recurentului Gîrbu

Nicolae că situația descrisă de către acesta îți regăsește reglementare în prevederile

art. 449 lit. e1) al Codului de procedură civilă, potrivit căruia, revizuirea se declară

în cazul în care: a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de

neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a

respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din hotărîrea Curții

Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție

sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului.

În consecință, existența unei sesizări pendinte pe rolul Curții Constituționale

și în cazul în care Curtea Constituțională ar declara ulterior neconstituționale

careva norme aplicabile speței, iar la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de

neconstituționalitate însă această cerere de sesizare i-a fost respinsă lui Nicolae

Gîrbu, ipotetic acesta ar avea temei de a declara revizuire a actului judecătoresc în

cauză și nicidecum de suspendare a procesului.

Din alt punct de vedere, un alt temei de respingere a cererii de suspendare a

procesului, este faptul că sesizarea nr. 61g din 12.05.2017, invocată de recurent, a

fost examinată de Curtea Constituțională, excepția fiind declarată inadmisibilă prin

decizia nr. 50 din 22 mai 2017.

Rezumând toate cele expuse, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

netemeiniciei cererii de suspendare a procesului și la necesitatea respingerii

acestuia.

În conformitate cu art. 270 al Codului de procedură civilă, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Se respinge cererea de suspendare examinării admisibilității a recursului

declarat de către Gîrbu Nicolae.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova