3ra-1306/17 — anularea actului administrativ

3ra-1306/17 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-1306/17

Prima instanță: Jud. Rîșcani, mun.Chișinău

Jud. V.Ciumac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

L.Bulgac, D.Manole, Gr. Dașchevici

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului judecător: Galina Statulat

Judecători: Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Morgun Veaceslav,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Morgun Veaceslav

împotriva Societății pe Acțiuni „Moldovagaz”, intervenienți accesorii Agenția de

Stat pentru protecția Consumatorului, Societatea cu Răspundere Limitată „ Chișinău

Gaz” privind anularea actului administrativ și repararea prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Morgun Veaceslav și menținută hotărârea Judecătoriei

Rîșcani din 19 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 08 februarie 2016, Morgun Veaceslav s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Societății pe Acțiuni „Moldovagaz”, intervenienți accesorii

Agenția de Stat pentru protecția Consumatorului, Societatea cu Răspundere Limitată

„ Chișinău Gaz” prin care a solicitat instanței: anularea Deciziei Comisiei Societății

pe Acțiuni „Moldovagaz” din Procesul-verbal nr.37 din 20 martie 2014 privind

efectuarea calculului pe sistemul paușal pentru perioada de la începutul sezonului de

încălzire 15 octombrie 2013 – 11 februarie 2014; achitarea prejudiciului cauzat prin

costul contorului nou de gaze de uz casnic tip „G4 Gallus” instalat în mărime de 535

lei, serviciilor de efectuarea vizitei la domiciliu în mărime de 20 000 lei; încasarea

de la Societatea pe Acțiuni ,,Moldo-Rusă” Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” în

beneficiul reclamantului, cheltuieli de asistență juridică în mărime de 1000 lei;

suspendarea Deciziei Comisiei Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” din Procesul-

verbal nr.37 din 20 martie 2014 privind efectuarea calculului pe sistemul paușal

1

pentru perioada de la începutul sezonului de încălzire 15 octombrie 2013 – 11

februarie 2014.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 11 februarie 2014 a invitat

specialiștii din serviciul de avariere a Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” pentru

stabilirea pricinei lipsei furnizării gazelor naturale în apartamentul nr. 32 în casa nr.

71/7 de pe str. Gheorghe Asachi în mun. Chișinău, care este proprietatea sa privată.

Specialiștii Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” au demontat contorul de gaz și au

trimis pentru verificare în laboratorul Societății cu Răspundere Limitată „ Chișinău

Gaz”, fapt confirmat prin actul de demontare a echipamentului de măsurare nr. 69

din 11 februarie 2014 la fișa de lucru nr. 1.

A menționat că, prin actul de depistare a încălcărilor condițiilor contractuale

din 11 februarie 2014, specialiștii laboratorului Societății cu Răspundere Limitată

„Chișinău Gaz” au depistat pe partea de sus dreapta a corpului contorului un careva

magnetism, din care considerente a fost îndreptat la Centrul de expertize Cexin.

A explicat că, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.124 din 18

februarie 2014, întocmit de specialistul Centrului de expertize CEXIN, la contorul

de gaz de model Actaris G4 nr.27449543n nu a fost depistate careva defectare a

sigiliilor, iar pe partea de jos a corpului contorului de gaz s-au stabilit resturi a

urmelor de magnetizare.

A relevat că, prin Decizia Comisiei Specialiștii Societății pe Acțiuni

„Moldovagaz” din 20 martie 2014 s-a decis calculul consumului de gaz pe sistemul

paușal pentru perioada de la începutul sezonului de încălzire 15 octombrie 2013 –

11 februarie 2014.

A statuat că, în baza deciziei indicate, i s-a calculat spre plată 27 670,88 lei,

care au fost incluse în factura pentru luna aprilie 2014.

De asemenea a menționat că, la data de 27 martie 2014, a înaintat dezacordul

cu decizia emisă, însă la care nu a primit răspuns, iar ulterior s-a adresat la Agenția

pentru Protecția Consumatorilor.

A indicat că, conform răspunsului Agenției pentru Protecția Consumatorilor a

Ministerului Economiei al RM nr. 27/06-2256 din 06 mai 2014, documentele

normative referitoare la contoarele de gaz (RTM NML 3-04:2003, RTM NML 3-

05:2003) nu stipulează careva cerințe referitor la influiența câmpului magnetic

asupra contorului; Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” și Societatea

pe Acțiuni „Moldovagaz” nu dispune de certificat de desemnare, eliberat de

autoritatea centrală de metrologie pentru dreptul de a efectua măsurări oficiale;

Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” a efectuat măsurarea cu mijlocul

tehnic care nu are calitatea de mijloc tehnic de măsurare legal, deoarece nu dispune

de certificat de aprobare de model, de buletin de verificare metrologică; Societatea

cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” a efectuat măsurarea în lipsa procedurii de

măsurare legală a câmpului magnetic, aprobată de autoritatea centrală de metrologie;

Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” nu este asigurat cu experți

metrologi pentru efectuarea măsurărilor oficiale.

A mai indicat că, răspunsul Agenției pentru Protecția Consumătorilor a fost

prezentat Societății pe Acțiuni „Moldovagaz”, iar în luna iulie 2014 reprezentantul

2

Societății pe Acțiuni „Moldovagaz” a exclus suma calculată prin sistemul paușal

prin radierea din factura pentru luna aprilie 2014 și aplicarea ștampilei. În pofida

celor menționate, Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” s-a adresat în instanță de

judecată pentru încasarea de la reclamant a sumei calculate prin sistemul paușal în

mărime de 27 670,88 lei.

Astfel, a afirmat că, la data de 20 iulie 2015 a înaintat Societății pe Acțiuni

„Moldovagaz” cerere prealabilă privind anularea actelor administrative ilegale. La

08 decembrie 2015 a primit răspunsul nr. M-140/15 din 20 august 2015 precum că,

cererea sa este tardivă. În aceiași zi, la 08 decembrie 2015, a înaintat Societății pe

Acțiuni „Moldovagaz” suplimentul la cererea prealabilă privind anularea actelor

administrative ilegale, la care a anexat răspunsul Institutului Național de Metrologie

nr.10-2/472 din 25 noiembrie 2015, în care este indicat, că stabilirea consumului

fraudulos de gaze prin măsurarea remanenței magnetice pe corpul contorului de gaz

este inaplicabilă din următoarele motive: prin măsurarea remanenței magnetice nu

poate fi stabilită sursa care a generat-o.

De asemenea, a menționat că nu este posibil de stabilit intensitatea câmpului

magnetic, aplicat asupra contorului și dacă acesta a fost suficient pentru a bloca

funcționalitatea lui; un anumit nivel de remanență magnetică poate fi găsit practic la

orice contor, dat fiind faptul că metalele se magnetizează inclusiv sub acțiunea

câmpului magnetic din mediul înconjurător.

A susținut că, a anexat actul de control Seria AC nr.07302 din 10 decembrie

2015 a Agenției pentru Protecția Consumătorilor al Ministerului Economiei al RM,

care confirmă faptul că: documentele normative referitoare la contoarele de gaz nu

prevăd careva cerințe referitor la influiența câmpului magnetic asupra contoarelor

de gaz; autoritatea centrală de metrologie nu a aprobat careva procedură legală de

efectuare a măsurărilor oficiale a câmpului magnetic; autoritatea centrală de

metrologie nu a certificat careva mijloace de măsurare legale a câmpului magnetic;

autoritatea centrală de metrologie nu a desemnat careva persoane juridice pentru

efectuarea măsurărilor oficiale a câmpului magnetic; Centrul de Expertize

Independente CEXIN nu este asigurat cu experți metrologi pentru efectuarea

măsurărilor oficiale a câmpului magnetic; prin Prescripția de interzicere a utilizării

mijloacelor de măsurare seria PM nr. 00568 din 10 decembrie 2014 Centrului de

Expertize Independente CEXIN a fost interzisă utilizarea mijloacelor de măsurare,

cu care au fost făcute măsurările în baza cărora a fost întocmit de specialistul

Centrului de expertize CEXIN, raportul de constatare tehnico - științifică nr.124 din

18 februarie 2014. A indicat că, până în prezent în adresa s-a nu a parvenit nici un

răspuns.

Mai menționează că, Decizia Comisiei Societății pe Acțiuni „Moldovagaz”

emisă conform Procesul-verbal nr.37 din 20 martie 2014 privind efectuarea

calculului pe sistemul paușal pentru perioada de la începutul sezonului de încălzire

15 octombrie 2013 – 11 februarie 2014, a fost adoptată ilegal.

A considerat că, nu este vinovat în defecțiunea contorului de gaz, fapt pentru

care Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” urmează să-i compenseze costul

contorului nou de gaze de uz casnic tip G4 Gallus, instalat în mărime de 535 lei,

3

pentru serviciile de instalare a contorului nou în sumă de 139,31 lei, pentru serviciile

de efectuarea vizitei la domiciliu în mărime de 150 lei.

Mai mult ca atât, Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz” i-a încălcat drepturile

prin care fapt i-a cauzat prejudiciu moral, care urmează a fi încasat de la Societatea

pe Acțiuni „Moldovagaz” în mărime de 20 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19 octombrie 2016,

cererea de chemare în judecată depusă de Morgun Veaceslav împotriva Societății pe

Acțiuni „Moldovagaz”, intervenienți accesorii Agenția de Stat pentru protecția

Consumatorului, Societatea cu Răspundere Limitată „Chișinău Gaz” privind

anularea actului administrativ și repararea prejudiciului cauzat, a fost respinsă ca

depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 s-a respins apelul

declarat de Morgun Veaceslav și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 19 octombrie 2016.

La 14 septembrie 2017 Morgun Veaceslav a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 19

octombrie 2016, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral

acțiunea.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, invocând că instanțele de judecată au apreciat greșit

probele și înscrisurile administrate la caz, fapt ce a dus la aplicarea eronată a

normelor de drept material.

În acest sens, susține că instanțele de judecată nu au elucidat pe deplin toate

circumstanțele în raport cu argumentele și probele prezentate și au trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a da apreciere acestora în coraport

cu normele de drept invocate ca fiind lezate.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 18 mai 2017, expediată în adresa părților la 26 iulie 2017 (f.d 192),

însă careva probe ce ar demonstra recepționarea acesteia de către părți la materialele

cauzei, lipsesc.

Astfel, având în vedere că recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2017 a fost depus la 14 septembrie 2017, în conformitate cu

art. 434 Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

4

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2). Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea întrebării privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

5

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Morgun Veaceslav nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Morgun Veaceslav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Galina Stratulat

Judecători

Ion Druță

Nicolae Craiu

6