2ra-1932/17 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 2ra–1932/17

Instanța de fond: V. Gîrleanu

Instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

22 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Savacenco Zinaida,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Savacenco Zinaida, prin intermediul avocatului Ghedrovici Nicolae către Primăria

Grătiești, intervenient accesoriu Frunză Vasile, cu privire la anularea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, obligarea Primăriei Grătiești să

elibereze un nou titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren în care să

fie indicată suprafața reală a terenului, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, prin care au fost

admise cererile de apel depuse de Frunză Vasile și Primăria Grătiești, casată parțial

hotărârea judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 noiembrie 2016 în partea

admiterii acțiunii și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a pretențiilor. În rest, în

partea respingerii cerințelor reclamantei hotărârea s-a menținut,

c o n s t a t ă:

La data de 15 ianuarie 2016, Savacenco Zinaida, prin intermediul avocatului

Ghedrovici Nicolae, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere către Primăria

Grătiești, solicitând anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren situat în mun. Chișinău, com. XXXX, str. XXXX nr. X, cu numărul cadastral

XXXX, obligarea Primăriei Grătiești să elibereze un nou titlu de autentificare a

dreptului deținătorului de teren Zinaidei Savacenco în care să fie indicată suprafața

reală a terenului în cauză, precum și încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor

de judecată în mărime de 3 000 lei și a prejudiciului moral în mărime de 15 000 lei.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că, deține dreptul de proprietate

asupra bunului imobil situat în mun. Chișinău, com. XXXX, satul XXXX, str.

XXXX nr. XX, cu numărul cadastral: XXXX. De către Consiliul sătesc Grătiești

au fost aprobate executarea lucrărilor de înregistrare masivă a terenurilor situate în

intravilanul localității. Astfel, în urma executării lucrărilor, au fost stabilite

suprafețele de teren ce le revin fiecărui locuitor în parte și, ca rezultat, reclamantei

Savacenco Zinaida i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului

de teren, care a fost întocmit eronat și nu corespunde situației de fapt, ori, conform

titlului, terenul cu numărul cadastral XXXX are suprafața de doar 0,0701 ha și nu

include suprafața pe care se află o fântână care a fost construită de proprietarii

lotului, ceea ce nu corespunde adevărului. Lotul pe care se află fântâna, de fapt,

este deținut de către Savacenco Zinaida cu titlul de proprietate privată și este parte

componentă a imobilului situat pe str. XXXX nr. XX, satul XXXX.

Reclamanta Savacenco Zinaida a susținut că, actul care atestă dreptul de

proprietate al acesteia asupra fântânii este planul cadastral întocmit la 08 august

1990, în care este indicat că lotul de pământ pe care este amplasată fântâna face

parte din proprietatea privată. De asemenea, planul lotului de pe str. XXXX nr.

XX, întocmit la data de 06 martie 1998, certificat prin ștampila Ministerului

Privatizării și Administrării Proprietății de Stat, precum și Caracteristica Clădirilor

și Construcțiilor din 25 mai 1998, certificat cu aceeași ștampilă, atestă apartenența

lotului pe care este amplasată fântâna la lotul care face parte din proprietatea

privată a reclamantei Savacenco Zinaida.

Reclamanta a mai afirmat că, există și declarațiile, întocmite în formă scrisă, a

cetățenilor Hîncu Petru, Gaburea Angela, Cazacu Ion, Crăciun Alexei, care

locuiesc în satul XXXX și care susțin faptul că fântâna care face obiectul litigiului

este proprietatea privată a Zinaidei Savacenco. Astfel, a considerat reclamanta cert

faptul, că titlul de autentificare a dreptului reclamantei asupra terenului situat în

mun. Chișinău, com. XXXX, satul XXXX, str. XXXX nr. XX din data de 21

septembrie 2001 nu corespunde situației de facto și necesită a fi anulat.

La data de 10 noiembrie 2015, reclamanta s-a adresat către Primăria Grătiești

cu o cerere prealabilă privitor la anularea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren susmenționat, precum și eliberarea unui nou titlu care să

corespundă realității, însă cererea respectivă a fost respinsă prin scrisoarea de

răspuns din 22 decembrie 2015 cu nr. 1357.

În opinia reclamantei, prin faptul că i s-a întocmit ilegal titlul de autentificare

a dreptului deținătorului de teren, dânsa a suferit moral, având temeri că poate să

fie deposedată oricând de proprietatea sa. Prin urmare, comportamentul Primăriei

Grătiești a generat reclamantei lipsă de încredere în securitatea raporturilor juridice

și în autoritățile statului.

Prin încheierea protocolară a instanței de fond din 30 iunie 2016, a fost atras

în proces în calitate de intervenient accesoriu Frunză Vasile.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 noiembrie 2016,

cererea de chemare în judecată înaintată de Savacenco Zinaida a fost admisă

parțial, fiind dispusă anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr. XXXX situat în mun. Chișinău, com. XXXX, str. XXXX nr. XX eliberat

deținătorului de teren Savacenco Zinaida, obligată Primăria Grătiești să elibereze

un nou titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren Zinaidei Savacenco

conform legislației în vigoare. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de apel Chișinău din 29 iunie 2017, au fost admise cererile

de apel depuse de Frunză Vasile și Primăria Grătiești, casată parțial hotărârea

judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 noiembrie 2016 în partea admiterii

acțiunii și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a pretențiilor. În rest, în partea

respingerii cerințelor reclamantei hotărârea s-a menținut.

Pentru a ajunge la soluția în cauză, instanța de apel a reținut faptul că

reclamanta la înaintarea acțiunii nejustificat a omis termenul de prescripție

extinctivă și nici nu a solicitat repunerea în termen, ca urmare acțiunea acesteia

fiind tardivă.

La data de 11 august 2017, Savacenco Zinaida a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2017, solicitând casarea

acestei cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului declarat, Savacenco Zinaida a reiterat motivele de

fapt ale cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat

eronat legea și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La data de 23 octombrie 2017, Frunză Vasile a depus referință asupra cererii

de recurs, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

La data de 09 noiembrie 2017, Primăria Grătiești a depus referință asupra

cererii de recurs, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referințele, în raport cu

materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către Savacenco Zinaida, neîntemeiat și care urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Savacenco Zinaida, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Savacenco Zinaida.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Savacenco Zinaida.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova