3ra-649/17 — contestarea actului administrativ.

3ra-649/17 — contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 649/17

prima instanță: Judecătoria Hîncești

Judecător: E. Bulat

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

5 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gherman Ioana, prin

intermediul avocatului Petru Melnic,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gherman Ioana

împotriva Primăriei com. Bobeica, Consiliul comunal Bobeica, raionul Hîncești,

intervenient accesoriu Ionița Petru și Oficiul Cadastral Teritorial Hîncești, privind

contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Gherman Ioana, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Hîncești din 19 octombrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 27 aprilie 2016, Gherman Ioana, prin intermediul avocatului Melnic Petru,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com. Bobeica, Consiliul

comunal Bobeica, raionul Hîncești, intervenient accesoriu Ionița Petru și Oficiul

Cadastral Teritorial Hîncești, privind contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 22 aprilie 2003, bunelul său

Ioniță Petru Nistor i-a testat ei, Savei Ioana (în prezent Gherman) toată averea lui,

inclusiv construcția (casa) locativă din com. Bobeica, amplasată pe un teren de

pământ cu suprafața de 0,1911 ha, care anterior a fost proprietate privată a acestuia,

decedat la 11 martie 2015. Totodată, a fost specificat că testamentul a fost

autentificat de către notarul V. Bicec și înregistrat cu nr. 1758.

Gherman Ioana a precizat că, la 23 martie 2015, în urma decesului lui Ioniță

Petru, notarul public Victor Bicec a publicat în Monitorul Oficial avizul privind

Pagină 1 din 8

deschiderea dosarului succesoral, iar, la 16 februarie 2016, i-a eliberat reclamantei

certificatul de calitate de moștenitor al averii lui Petru Ioniță, înregistrat cu nr. 214.

Reclamanta a invocat că, prin răspunsul Primăriei Bobeica nr. 25 din 24

februarie 2016, a fost informată că pentru construcția, casa de locuit individuală cu

nr. cadastral 5311206.032 din com. Bobeica, ce a aparținut defunctului Ioniță Petru,

a fost eliberat titlul de autentificare a deținătorului de teren, în baza deciziei

Consiliului local Bobeica nr. 7 din 25 iunie 1993, feciorului acestuia, Ioniță Petru

Petru (anul nașterii 1973), locuitor al s. Drăgușeni, com. Bobeica. Astfel, se arată că,

în urma acestor acte, Ioniță Petru a devenit proprietar al imobilului dat, fiind

înregistrat la OCT Hâncești la 1 iunie 2004 în temeiul Extrasului din Registru de

Evidență a gospodăriilor nr. 32 din 27 noiembrie 2003.

În aceeași ordine de idei, Gherman Ioana a învederat că, prin aceeași deciziei

a Consiliului comunal Bobeica, a fost eliberat lui Ionița Petru Petru titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu suprafața 0,1411 ha (grădină – lot

de lîngă casă), care anterior a fost proprietate privată a bunelului Ioniță Petru Nistor.

Prin urmare, reclamanta a considerat că deciziile menționate sunt ilegale și

contravin legislației, deoarece nu a fost solicitat consimțământul lui Ioniță Petru

Nistor, fiindu-i lezat grav dreptul său la proprietate asupra acestor imobile.

Totodată, cererea prealabilă din 18 martie 2016 a fost ignorată de pârâți.

Solicită Gherman Ioana, anularea deciziilor Primăriei (Consiliul comunal)

Bobeica, raionul Hîncești nr. 7 din 25 iunie 1993, cu privire la eliberarea titlului de

autentificarea dreptului deținătorului de teren cu numerele cadastrale 5311206.032

și 5311105.062, situate în comuna Bobeica, sat. Dragușeni, raionul Hîncești, cu

obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Hîncești să radieze acest drept din registru.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 19 octombrie 2016, a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată (f. d. 92, 102 – 105).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, a fost respins

apelul declarat de Gherman Ioana, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Hîncești

din 19 octombrie 2016 (f. d. 149 – 157).

La adoptarea soluției, instanța de apel a reținut că terenurile cu nr. cadastral

5311206032 cu suprafața de 0,1911 și nr. cadastral 5311105062 cu suprafața de

0,1411 ha, care a fost înregistrat după Ioniță Petru Petru la 6 ianuarie 2004 și

respectiv la 29 martie 2004, la momentul decesului lui Ioniță Petru Nistor nu intrau

în masa succesorală a defunctului, fapt ce denotă că Gherman Ioana, având calitatea

de moștenitor testamentar, nu este în drept de a pretinde asupra terenurilor indicate

supra, or acestea nu fac parte din averea succesorală rămasă după decesul

defunctului (f. d. 156).

Pagină 2 din 8

Prin urmare, instanța a decis că, în cadrul examinării cauzei, nu au fost

stabilite circumstanțe, care ar servi drept temei pentru anularea deciziei nr. 7 din 25

iunie 1993 (f. d. 157).

Instanța de apel s-a călăuzit pentru a pronunța această decizie de art. 1, 3, 5,

25, 26 din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000 contenciosului administrativ și art.

118, 121 din Codul de procedură civilă.

La 7 martie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 16 februarie 2017 (f. d. 158).

La 31 martie 2017, prin intermediul avocatului Melnic Petru, Gherman Ioana

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanței din 19 octombrie 2016, cu

pronunțarea unei hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului ilegalității deciziei contestate, recurenta a reiterat că,

prin adoptarea deciziei Primăriei (Consiliului Comunal) Bobeica nr. 7 din 25 iunie

1993, au fost încălcate grav articolele 199, 200 alin. (3), 320 alin. (2) din Codul civil

și articolele 11, 20 din Codul funciar.

Gherman Ioana a susținut că afirmația instanțelor de judecată, cu privire la

faptul că aceasta nu poate pretinde asupra terenurilor din litigiu, în calitate de

moștenitor, deoarece intimatul a înregistrat după sine dreptul de proprietate asupra

acestora înainte decesul defunctului, este ilegală și contravine legislației în vigoare.

Recurenta a atras atenția asupra circumstanței că aprobarea unei noi liste a

deținătorilor de terenuri date din pașaport pe satul Drăgușeni (bloc 206) nu a fost

examinată de către organul public local, fiind, în opinia sa, efectuată o falsificare a

procedurii în cauză.

Într-un final, Gherman Ioana a indicat că instanța de apel nu a indicat în

decizia sa conform cărui act legislativ, normativ sau act juridic defunctul a fost lipsit

de dreptul de proprietate privată, garantat și protejată de articolul 46 din Constituția

Republicii Moldova.

La 16 mai 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Primăriei com.

Bobeica, Consiliul comunal Bobeica, raionul Hîncești, intervenient accesoriu Ionița

Petru și Oficiul Cadastral Teritorial Hîncești, informând că referința se depune în

termen de o lună de la data primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința

nu este prezentată în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia (f. d. 181).

La 16 iunie 2017, intimatul a depus o referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea integrală a acestuia, întrucât nu conține temeiuri legale de

admitere, iar hotărârile instanțelor ierarhic inferioare sunt întemeiate și legale (f. d.

183 – 184).

Pagină 3 din 8

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Gherman Ioana,

prin intermediul avocatului Petru Melnic, este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere dispoziția de drept enunțată și faptul că decizia contestată a

fost pronunțată la 16 februarie 2017, instanța de recurs constată că recursul declarat

de Gherman Ioana la 31 martie 2017 este depus în termen.

Din considerentele prezentate mai sus, instanța observă că cererea de recurs

nu a întrunit condițiile de inadmisibilitate prevăzute de art. 433 lit. b), c), d) din

Codul de procedură civilă, fiind necesar, finalmente, de a examina argumentele din

recurs susținute prin prisma art. 433 lit. a).

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în

referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a), din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia

judecarea recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul

de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art.

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

Pagină 4 din 8

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o

cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie

2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

Pagină 5 din 8

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de

către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim,

îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-administrări a justiției (a se vedea,

mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar

– Avef, ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către dna Gherman

Ioana este formulată în baza art. 432 din Codul de procedură civilă, însă fără a

încadra, în mod special, argumentele sale în vreun temei concret și exact prevăzut la

acest articol.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă observațiile

recurentei întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil cererea acestuia,

inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său de vedere sunt

incidente la soluționarea fondului cauzei.

Astfel, din examinarea conținutului recursului, instanța de judecată observă că

Gherman Ioana, prin intermediul avocatului Petru Melnic, a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a

pronunțat. Mai mult, instanța de apel a decis că, în cadrul examinării cauzei, nu au

fost stabilite circumstanțe, care ar servi drept temei pentru anularea deciziei nr. 7 din

25 iunie 1993 (f. d. 157). Corespunzător, recurenta nu a arătat încălcarea comisă de

instanța ierarhic inferioară la aplicarea art. 26 din Legea contenciosului

administrativ, care prevede în mod exhaustiv temeiurile anulării actului

administrativ contestat.

În baza celor prezentate, completul Colegiului consideră că recurenta

Gherman Ioana nu a adus suficiente argumente cu privire încălcările comise de

instanța de apel, pe care le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de

recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să

caseze/modifice hotărârea judecătorească contestată. Prin urmare, temeiurile

invocate nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4)

din Codul de procedură civilă.

Un raționament subsidiar al instanței în susținerea poziției sale constă în

faptul că recurentul a fost reprezentat de către avocatul Petru Melnic, persoană

abilitată și calificată, conform art. 1 al Legii cu privire la avocatură, să pledeze și să

acționeze în numele clienților lor, să practice dreptul, să apară în fața unei instanțe

judecătorești sau să consulte și să reprezinte în materie juridică clienții lui. Astfel,

acesta a fost în măsură să cunoască condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de

recurs, în baza modului de redactare a articolului 433 lit. a) în Codul de procedură

civilă și interpretarea suficient de clară și coerentă a acestuia de Curtea Supremă de

Pagină 6 din 8

Justiție în jurisprudența sa constantă (a se vedea, mutatis mutandis, Trevisanato v.

Italia, ibidem, par. 45).

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția

instanței europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un

recurs, ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen

v. Finlanda (nr. 2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24;

Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016,

para. 45).

Mai mult, instanța observă că avocatul Petru Melnic, reprezentantul recurentei

Gherman Ioana, a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură

contradictorie pe fond și a avut posibilitatea de a fi audiat de o primă instanță și de o

instanță de apel, care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de

drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations Services

v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27

septembrie 2011, para. 59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde

încălcări esențiale sau aplicări eronate a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară. Din aceste

raționamente, completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă. Deci, conjunctură stabilită mai sus este

proporțională cu scopul legitim urmărit, iar, în viziunea instanței, însăși esența

dreptului de acces la instanță nu a fost afectată.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Gherman Ioana, prin intermediul

avocatului Petru Melnic, nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

Pagină 7 din 8

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gherman Ioana, prin

intermediul avocatului Petru Melnic.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 8 din 8