3ra-1090/17 — Încasarea îndemnizatiei

Dosar nr. 3ra–1090/17 Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), judecător – O. Parfeni Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – N. Vascan, E. Fistican, V. Clima Î N C H E I E R E 15 noiembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de Matei Aliona, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Matei Aliona către Serviciul de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ca ilegal a răspunsului Serviciului de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova nr. 2/693 din 27 iunie 2016, privind stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, și obligarea Serviciului de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova să calculeze și să achite în beneficiul Alionei Matei indemnizația pentru creșterea copilului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Matei Aliona și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 09 februarie 2017, c o n s t a t ă: La data de 08 iulie 2016,

Matei Aliona a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova cu privire la obligarea acestuia să stabilească, calculeze și să achite în beneficiul reclamantei indemnizația pentru creșterea copilului XXX XXX, începând cu data nașterii copilului, până la împlinirea vârstei de 3 ani. În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că împreună cu Catîrău Vitalie, constituie o familie în rezultatul căreia, la data de XX XX XXXX, s-a născut fiica XXX XXX. Catîrău Vitalie este angajat al Serviciului de Protecție și Pază de Stat în baza contractului de muncă încheiat la data de 25 mai 2015, în funcția de ofițer în cadrul Secției pază de obiecte Chișinău, Direcția nr. 1, DG 6, căpitan SPPS.

De 1 aproximativ 3 ani, Aliona Matei nu dispune de un venit stabil și nu este asigurată, fiind împreună cu fiica minoră la întreținerea totală a lui Catîrău Vitalie. Dat fiind faptul că, la locul de muncă al tatălui copilului nu au fost calculate indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, s-a adresat Serviciului de Protecție și Pază de Stat, cu solicitarea să stabilească, calculeze și achite indemnizațiile pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

Astfel, la data de 04 iulie 2016, reclamanta a primit răspunsul nr. 2/693 din 27.06.2016, prin care i s-a refuzat în satisfacerea cererii sale, Serviciul de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova motivând refuzul prin faptul că potrivit prevederilor art. 40 alin. 8) al Legii nr. 134 din 13.06.2008 cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat, care a intrat în vigoare la 01.01.2016, serviciul achită soției aflate la întreținerea ofițerului de protecție, doar indemnizația de maternitate. Consideră reclamanta că, Serviciul de Protecție și Pază de Stat a Republicii Moldova în mod ilegal refuză să-i calculeze și achite indemnizația lunară pentru creșterea copilului XXX XXX până la împlinirea vârstei ce 3 ani, deoarece, reclamanta, aflându-se la întreținerea lui Catîrău Vitalie și îngrijind de copilul lor comun, are aceleași drepturi pe care le are oricare soție care se află la întreținerea soțului.

Pe parcursul judecării cauzei în fond, la data de 22 noiembrie 2016, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantei Aliona Matei, avocatul Iovu Tatiana a depus o cerere de concretizare a pretențiilor împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova, prin care a solicitat recunoașterea ilegală a răspunsului Serviciului de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova nr. 2/693 din 27.06.2016 privind stabilirea, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, precum și obligarea Serviciului de Protecție și Pază de Stat al RM să calculeze și să achite în beneficiul său indemnizația pentru creșterea copilului XXX XXX până la împlinirea vârstei de 3 ani în mărime de 30% din venitul mediu lunar realizat de către Catîrău Vitalie în ultimele 12 luni până la nașterea copilului, începând cu XX XX XXXX, până la împlinirea vârstei de 3 ani de către XXX XXX.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 octombrie 2016, Ministerul Afacerilor Interne a fost atras în calitate de intervenient accesoriu. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 22 noiembrie 2016, în calitate de intervenient accesoriu a fost atras și Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 09 februarie 2017, cererea de chemare în judecată a Alionei Matei împotriva Serviciului de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor 2 Interne al Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, a fost respins apelul declarat de Matei Aliona și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 09 februarie 2017. La data de 23 august 2017, Matei Aliona a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a acesteia și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie admise integral pretențiile formulate de ea în cererea de chemare în judecată. În motivarea recursului, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

La data de 09 octombrie 2017, Serviciul de Protecție și Pază de Stat al Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne au depus referințe la cererea de recurs, prin care au solicitat respingerea cererii de recurs depusă de Matei Aliona. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Matei Aliona, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este 3 impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Matei Aliona. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Matei Aliona.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecător Svetlana Filincova, Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas 4 5