2ra-1065/17 — Determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întretinere

Dosar nr. 2ra–1065/17 Prima instanță: Judecătoria Fălești, judecător – I. Ghizdari Instanța de Apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Ciobanu DECIZIE 08 noiembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru, Judecător Nicolae Craiu, Oleg Sternioală, Mariana Pitic, Svetlana Filincova examinând recursul declarat de Gasciuc Ludmila și avocatul Gargaun Igor împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Gasciuc Ludmila și menținută hotărârea Judecătoriei Fălești din 27 iulie 2016, pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gasciuc Ludmila către Gasciuc Vitalie, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Fălești, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, și la acțiunea reconvențională a lui Gasciuc Vitalie către Gasciuc Ludmila cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, c o n s t a t ă: La 12.11.2015, Gasciuc Ludmila a înaintat cerere de chemare în judecată, completată prin cererea din 09.03.2016, împotriva lui Gasciuc Vitalie, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Fălești, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea cererii a indicat că căsătoria încheiată între ea și Gasciuc Vitalie, a fost înregistrată la XXXXX, cu nr. XXX, de către OSC XXX, iar la XXXXX s-a născut copilul lor, XXXXX. Ca temei de desfacere a căsătoriei, reclamanta a invocat faptul că, pe parcursul conviețuirii, între ei apăreau conflicte și neînțelegeri din cauza viziunilor diferite în ceea ce privește viața de familie, iar cu timpul relațiile s-au agravat și mai mult, pârâtul a devenit nerespectuos, agresiv și violent, astfel, conviețuirea de mai departe a devenit imposibilă. Cu referire la prevederile art. 37, 38 din Codul familiei, a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între ea și Gasciuc Vitalie, determinarea domiciliului copilului minor, XXXXX, împreună cu ea, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a pensiei de întreținere a copilului minor XXXXX, până la atingerea majoratului copilului.

Ulterior, la 09.03.2016, în cererea de completare a cererii de chemare în judecată a indicat că, la 22.11.2013, a fost agresată fizic de către Gasciuc Vitalie, fiind internată în Secția de recepționare a urgențelor la Centrul Spitalicesc din Chalon-sur-Saone, cu XXXXXX. La 28.04.2015, împreună cu soțul și fiul minor, au revenit în Republica Moldova, unde intenționau să se stabilească definitiv, fapt care a fost confirmat și de către Gasciuc Vitalie în declarația dată la organele de poliție, la data de 19.11.2015. Însă revenind în Moldova, soțul a continuat să manifeste un comportament extrem de agresiv și degradant față de ea, chiar și în prezența fiului minor, fapte pentru care, prin decizia Curții de Apel Bălți din 31.12.2015, lui Gasciuc Vitalie, i-au fost impuse mai multe interdicții de protecție în raport cu ea.

De mai multe ori de către el a fost amenințată, cât și membrii familiei sale, fapte pentru care a apelat la poliție, soțul fiind sancționat conform procesului- verbal seria MA103 182124 din 09.11.2015, în baza art. 69 alin. (1) Cod contravențional, injuria. În continuare, a menționat că Gasciuc Vitalie, de mai multe ori, a amenințat-o ca va lua fiul lor minor cu el peste hotare, fără consimțământul ei, iar dânsa nu îl va mai vedea niciodată. Din motiv ca soțul a devenit mai agresiv în ultima perioadă, ea a considerat amenințările lui reale și a depus o cerere la Poliția de frontiera a RM, prin care a sesizat despre intențiile ilegale ale soțului, totodată, a informat despre dezaprobarea sa ca fiul să iasă peste hotarele RM.

La 29.11.2015, Gasciuc Vitalie a venit la domiciliul ei din XXXXX și a cerut să-i aducă fiul, sub pretextul ca împreună cu el să viziteze buneii. Ținând cont de faptul că actele de călătorie ale fiului erau la dânsa, ea a acceptat ca soțul sa plece cu fiul la bunei pentru mai multe zile, însă la 30.11.2015, când acesta urma să revină, nu a mai răspuns la telefon. Ulterior, soțul i-a comunicat că se află împreună cu copilul în Franța. În baza plângerii depuse la Procuratura Fălești a fost pornită urmărirea penală, în temeiul art. 207 Cod penal, pe faptul scoaterii ilegale din țară a copilului minor XXXXX.

Prin răspunsul Poliției de Frontieră a RM, a aflat ca fiul său a fost scos ilegal din țară la 29.11.2015, prin punctul de trecere Sculeni, fiind însoțit de către soțul Gasciuc Vitalie, cu autovehiculul aflat în posesiunea acestuia de model „Porche- Cayenn”, în baza actului cu XXXXX, act provizoriu eliberat fraudulos de către Ambasada Republicii Franceze în Republica Moldova. Ulterior, a aflat că pentru a obține actul provizoriu, Gasciuc Vitalie, a făcut declarații false la Ambasada Franceză în Republica Moldova, precum că fiul s-a aflat în Republica Moldova fără ea, fiind în vacanță la bunei, dânsul ar fi pierdut actele sale și ale fiului, iar dânsa îi așteaptă în Franța.

În ceea ce privește stabilirea domiciliului copilului minor, reclamanta a menționat că, in condițiile în care Gasciuc Vitalie a luat abuziv fiul minor de la mamă, la vârsta de XXX ani și l-a scos ilegal peste hotare, copilul fiind victima infracțiunii comise de către Gasciuc Vitalie, totodată, acesta interzicându-i categoric să aibă o comunicare liberă cu fiul său, creându-i condiții ca să fie în imposibilitate reală de a participa la creșterea și dezvoltarea lor, consideră că Gasciuc Vitalie a atentat grav la drepturile copilului minor prevăzute de art. 7 alin. (2) din Convenția internaționala cu privire la drepturile copilului, dreptul copilului de a-și cunoaște părinții și de a fi crescut de aceștia, art. 51 alin. (2), (3) din Codul familiei: dreptul de a locui in familie, inclusiv cu mama, de a beneficia de grija mamei, de a coabita cu mama, art. 52 alin. (1) din Codul familiei, dreptul de a avea o comunicare liberă cu ambii părinți, inclusiv cu mama.

Mai mult decât atât, copilul este la o vârstă în care comunicarea cu mama și dragostea maternă este esențială pentru o dezvoltare armonioasa și spirituală. Mai mult, în zilele în care reușește sa vorbească cu fiul, intimatul o ofensează, folosește un limbaj licențios în prezența țiului, fapt ce dovedește o neglijență gravă față de educația și dezvoltarea spirituală a fiului și acte de violență psihologică asupra copilului minor. În susținerea acțiunii, a mai indicat că în prezent este angajată în Republica Moldova la SC „XXXXX” SRL și dispune de regim de muncă flexibil, fapt ce-i permite să îngrijească în continuare de fiul minor. Conform anchetei sociale din decembrie 2015, condițiile sale de trai sunt bune, locuința din XXXXX, în care are domiciliul, este amenajată corespunzător pentru creșterea fiului minor, de aceea consideră important de a stabili domiciliul copilului cu ea.

Suplimentar, a mai indicat că Gasciuc Vitalie are venituri nedeclarate și pentru a nu se eschiva de la plata pensiei de întreținere a copilului minor este necesar de a fi stabilită o sumă fixă, în valoare de XXXXX de lei, reieșind din interesul copilului întru asigurarea condițiilor de viață adecvate. La 22.04.2016, Gasciuc Vitalie a înaintat acțiune reconvențională către Gasciuc Ludmila cu privire la determinarea domiciliului copilului minor. În motivarea acțiunii, a indicat că este cetățean francez și a încheiat căsătorie cu Gasciuc Ludmila, cetățeancă a Republicii Moldova, eveniment înregistrat la data de XXXXX și trecut în registrul actelor de stare civilă cu nr. XXX la OSC XXX. După înregistrarea căsătoriei, Gasciuc Liudmila s-a stabilit cu traiul la domiciliul lui în Republica Franceză, orașul Chalon-sur-Saone.

În comun au un fecior minor, XXXXX, născut la XXXXX, în Republica Franceză, orașul Chalon-sur-Saone, primind la naștere cetățenia franceză, care de la naștere și până în prezent a crescut, și s-a dezvoltat nemijlocit în Republica Franceză, tot acolo fiind încadrat în instituțiile educative. Periodic, cu toată familia, reveneau în Republica Moldova la bunei. În anul 2015, în momentul când urmau să se întoarcă în Franța, Gasciuc Ludmila sub diferite motive pentru care amâna plecarea, a primit nenumărate avertizări de la Inspectorii Educației Naționale din Republica Franceză, pe care i le-a transmis apelantei. Văzând ca dânsa în continuare invoca diferite impedimente de revenire în Republica Franceză, și-a luat un concediu și a revenit în Republica Moldova pentru a ajuta familiei sa revină în Franța.

Ulterior, s-a întors împreună cu copilul XXXXX în Republica Franceză. La moment, copilul, se află la domiciliul său, unicul domiciliu de la naștere, frecventează instituția educațională. În continuare, Gasciuc Vitalie a mai indicat că din prima căsătorie el mai are două fiice, stabilite cu traiul, la fel, în Republica Franceză, copiii fiind între ei atașați și în relații de afecțiune profundă, se joacă împreună, au aceleași scopuri și interese. Mai mult decât atât, el niciodată nu a abandonat familia și nici Gasciuc Ludmila nu a purtat cu el o discuție privind întreruperea relațiilor de căsătorie, nu a creat obstacole Ludmilei Gasciuc să revină la domiciliul din Franța, în orașul Chalon-sur-Saone, să se vadă cu fiul lor comun, care are camera sa, jucării de la naștere și până în prezent.

Își exprimă dezacordul cu stabilirea domiciliului copilului cu mama, deoarece domiciliul copilului este stabilit în Republica Franceză, orașul Chalon-sur-Saone, acesta fiind și cetățean francez. Reieșind din situația existentă, consideră necesar și e în interesul copilului, ca domiciliul acestuia să fie stabilit cu tata în Republica Franceză, orașul Chalone- sur-Saone, unde e asigurat cu toate cele necesare. Totodată, a menționat că dânsul are posibilitatea de a susține și material buna creștere și dezvoltare a copilului, având loc permanent de muncă în Republica Franceză. Mai mult ca atât, între ei sunt niște relații de afecțiune, fiind atașați unul față de altul, iar fiul XXXXX, fiind de gen masculin are nevoie de susținerea, îngrijirea și atenția tatălui.

Respectiv, a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor XXXXX, născut la XXXXX, cu tata. În drept, și-a întemeiat acțiunea reconvențională pe prevederile art. art. 38, 54, 63 din Codul familiei si art. 31 Cod civil. Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 27 iulie 2016, menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017, acțiunea inițială a fost admisă parțial, fiind desfăcută căsătoria încheiată între Gasciuc Ludmila și Gasciuc Vitalie, în rest acțiunea fiind respinsă. S-a admis acțiunea reconvențională, fiind determinat domiciliul copilului minor XXXXX cu tata Gasciuc Vitalie.

La 29.03.2017, Gasciuc Ludmila a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea parțială a acesteia în partea ce ține de stabilirea domiciliului copilului minor XXXXX cu tata Gasciuc Vitalie și încasarea pensiei de întreținere, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care domiciliul copilului minor să fie stabilit cu mama și încasată pensia de întreținere. În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la judecarea apelului nu a aplicat prevederile art. 63 din Codul familiei, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel cu privire la ilegalitatea hotărârii instanței de fond, iar argumentele deciziei contestate dovedesc că instanța de apel avea deja o concluzie prestabilită, indiferent de circumstanțele cauzei și argumentele invocate în apel.

La 11.07.2017, avocatul Angela Gherasim, în interesele lui Gasciuc Vitalie, a depus referință la cererea de recurs prin care a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil. La 11.08.2017, Gasciuc Vitalie, a depus referință la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată. La 01.11.2017, Direcția Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului Fălești a depus o cerere, prin care a susținut în întregime avizul prezentat în instanța de fond, indicând că consideră oportun de a fi stabilit domiciliul copilului minor XXXXX cu mama Gasciuc Ludmila.

În ședința publică din 01 noiembrie 2017, reprezentantul recurentei Gasciuc Ludmila, avocatul Gargaun Igor, a susținut recursul integral și a menționat că, la moment nu ar exista o stare de neînțelegere între recurenta Gasciuc Ludmila și intimatul Gasciuc Vitalie în ceea ce privește determinarea domiciliului copilului XXXXX, deoarece în luna mai anul curent ultimul a adus copilul în țară și l-a transmis mamei Gasciuc Ludmila, copilul în prezent fiind stabilit cu mama și frecventează o instituție școlară din Republica Moldova. Totodată, a mai menționat că din pct. 83 al deciziei contestate rezultă că instanța de apel a examinat cauza de la un fapt prestabilit, în sens că, domiciliul copilului a fost stabilit în Franța, fără a fi prezentate probe că anterior, după separarea părinților, domiciliul copilului a fost stabilit în Franța cu tatăl său.

Mai mult, după separare, tatăl forțat a luat copilul și l-a dus peste hotarele țării, pe acest caz fiind pornită o cauză penală. Tata copilului nu a fost prezent în ședințele de judecată și nici nu a fost caracterizat din punct de vedere moral, astfel, hotărârile instanțelor de judecată ierarhic inferioare sunt bazate pe presupuneri formale, subiective, precum că copilului în Franța i-ar fi mai bine. Copilul are o legătură spirituală profundă cu teritoriul Republicii Moldova, toate rudele copilului sunt în Moldova, la fel, și tatăl copilului intenționează cu timpul să se întoarcă în Moldova, deoarece își construiește aici o casă. Mama a fost departe de copil doar atunci când tata a scos copilul ilegal din țară.

În prezent tata comunică cu copilul. În atare circumstanțe, este alogică concluzia instanței de apel de a stabili domiciliul copilului cu tata acestuia în Franța, în situația în care copilul trăiește cu mama și cu acordul tatălui a fost înscris la o instituție școlară în XXXXX, RM. La fel, ținând cont de interesul superior al copilului, nașterea copilului, care este cetățean al RM, într-o altă țară nu este un criteriu de a stabili domiciliul acestuia în țara în care s-a născut. În esență nu există un litigiu între părțile dosarului, dar existența unei acțiuni reconvenționale creează incertitudini la caz și o situație contradictorie.

În așa mod, a solicit admiterea recursului, casarea hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare în partea ce ține de respingerea pretenției Ludmilei Gasciuc de a stabili domiciliul copilului cu ea și de a fi încasată pensie de întreținere a copilului minor, și pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi de admitere a acțiunii. De a fi casate hotărârile instanțelor de judecată ierarhic inferioare în partea ce ține de admiterea acțiunii reconvenționale, prin care a fost stabilit domiciliul copilului în Franța cu tatăl său, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii reconvenționale. Recurenta Gasciuc Ludmila a susținut recursul, precum și cele menționate de reprezentantul său, avocatul Gargaun Igor, concretizând că ea este încadrată în câmpul muncii în Republica Moldova.

Reprezentantul intimatului Gasciuc Vitalie, avocatul Mâță Oleg, a declarat că susține pretențiile clientului său invocate în acțiunea reconvențională și, ca urmare, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, totodată, menționând că nu este de acord de faptul că relațiile ostile ale părinților dictează stabilirea domiciliului cu unul sau altul din părinți, aici urmează de pus interesul superior al copilului, și anume, că copilul a fost născut în Franța, este cetățean francez, copilul a trăit în Franța cu ambii părinți, este educat și crescut în condiții normale și avantajoase în Franța.

Studiind materialele dosarului și analizând legalitatea deciziei contestate, în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs și referințe, cu argumentele participanților la proces făcute în cadrul ședinței publice, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Gasciuc Ludmila și avocatul Gargaun Igor ca fiind întemeiat și care urmează a fi admis, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Astfel, s-a constat că, la 12.11.2015, Gasciuc Ludmila a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gasciuc Vitalie cu privire la desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor. Totodată, la 22.04.2016, Gasciuc Vitalie a depus acțiune reconvențională împotriva Ludmilei Gasciuc, prin care a solicitat determinarea domiciliului copilului minor cu el. Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia de admitere parțială a acțiunii inițiale și admiterii integrale a acțiunii reconvenționale. S-a dispus desfacerea căsătoriei înregistrate între Gasciuc Vitalie și Gasciuc Ludmila la XXXXX. S-a stabilit domiciliul copilului minor XXXXX, născut la XXXXX, cu Gasciuc Vitalie, în Chalon-sur-Saone, Republica Franceză.

Judecând apelul declarat de Gasciuc Ludmila, instanța de apel a decis respingerea cererii de apel a Ludmilei Gasciuc și a menținut hotărârea primei instanțe. Verificând decizia recurată, Colegiul remarcă ca fiind întemeiate criticile aduse de recurentă, ori soluția dată de instanța de apel, cât și soluția dată de instanța de fond, a fost dictată de aprecierea arbitrară a circumstanțelor cauzei și interpretarea eronată a normelor de drept material. Articolul 16 din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15.12.1994 statuează că fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu aceștia, cu excepția cazurilor în care despărțirea de un părinte sau de ambii părinți este necesară în interesul copilului.

În același context, art. 51, 52 din Codul familiei stipulează dreptul copilului la abitație în familie și de a comunica cu părinții și alte rude. Familia este o instituție protejată de art. 8 din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului. În același timp, art. 19 din Convenția pentru protecția copilului prevede că, statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora, exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, ... cazul în care părinții trăiesc separat și se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședință a copilului.

De asemenea, art. 12 din Convenția cu privire la drepturile copilului stabilește că, copilul ai cărui părinți își au reședința în state diferite va avea dreptul de a întreține, în afara unor situații excepționale, relații personale și contacte directe, în mod regulat, cu ambii săi părinți. În acest scop și în conformitate cu obligația care revine statelor părți în temeiul art. 9 paragraful 1, statele părți vor respecta dreptul copilului și al părinților săi de a părăsi orice țară, inclusiv propria lor țară, și de a reveni în propria lor țară. Dreptul de a părăsi orice țară nu poate fi îngrădit decât de restricțiile prevăzute în mod expres de lege și care sunt necesare pentru protejarea siguranței naționale, a ordinii publice, a sănătății publice sau a bunelor moravuri ori a drepturilor și libertăților altora și care sunt compatibile cu celelalte drepturi recunoscute în prezenta Convenție.

În cazul examinării litigiilor cu privire la stabilirea domiciliului minor în cazul în care părinții locuiesc separat, în state diferite urmează să se țină cont exclusiv de interesul superior al copilului. Examinând superioritatea unuia dintre drepturi, urmează să se țină cont de art. 18 din Convenția pentru protecția copilului, conform căruia, statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului potrivit căruia ambii părinți au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Părinții sau, după caz, reprezentanții săi legali sunt principalii responsabili de creșterea și dezvoltarea copilului. Aceștia trebuie să acționeze, în primul rând, în interesul suprem al copilului.

Prin urmare, la încredințarea copiilor minori, condiția esențială de care instanțele judecătorești au îndatorirea să se pronunțe, constă în interesul superior al copilului, interes ce urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest domeniu. Aceste criterii, stabilite de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și de legislația națională sunt vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copilul minor, precum și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor în fapt, precum și altele asemenea. Totodată, criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective.

Tot în acest context, art. 63 din Codul familiei prevede că, în cazul când părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul părinților. Dacă un atare acord lipsește, domiciliul minorului se stabilește de către instanța judecătorească, ținându-se cont de interesele și părerea copilului (dacă acesta a atins vârsta de 10 ani). În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vârsta copilului, calitățile morale ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai etc.).

În același rând, la determinarea domiciliului copilului minor, instanța judecătoreasă va cere și avizul autorității tutelare în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiecăruia dintre părinți. Astfel, Colegiul, prin prisma celor citate, constată că conform avizului- concluzie cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor XXXXX, precum și a cererii parvenite de la Direcția Asistență Socială, Protecție a Familiei și Copilului Fălești (f. d. 86), autoritatea respectivă susține în întregime avizul prezentat în instanța de fond și consideră oportun de a stabili domiciliul copilului minor XXXXX cu mama sa, Gasciuc Ludmila. Totodată, instanța de recurs constată că, potrivit actelor de examinare locativă a părților, ambii părți dețin condițiile necesare de trai pentru dezvoltarea și creșterea copilului minor.

Însă, instanța de apel a interpretat acest fapt în interesul intimatului Gasciuc Vitalie, fără a ține cont de interesul superior al copilului, concluzionând că, de fapt, copilul minor locuiește împreună cu tata acestuia în orașul Chalon-sur-Saone, Republica Franceză, constatând, în așa fel, că instanța de fond corect a stabilit locul de trai al copilului minor cu tata acestuia în Chalon-sur- Saone, în situația în care aceștia locuiesc în Republica Franceză și copilul este născut în această țară.

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează că, într-adevăr la examinarea cauzei în apel, copilul minor se afla cu tatăl în Franța, mama copilului la momentul dat fiind în Republica Moldova, însă acest lucru nu se datorează faptului că anterior ar fi fost stabilit domiciliul copilului cu tatăl său în țara respectivă, ci faptului că tatăl, fără știrea mamei, a scos copilul de pe teritoriul Republicii Moldova, pe acest caz fiind pornită urmărirea penală, fapt confirmat prin ordonanța de începere a urmăririi penale din 04 ianuarie 2016 (f. d. 81, Vol. I), și totodată, fapt care a fost trecut cu vederea de către instanțele judecătorești ierarhic inferioare. În atare circumstanțe, nu poate fi reținută ca întemeiată concluzia instanței de apel, precum că copilul deja are stabilit domiciliul împreună cu tatăl său în Republica Franceză, or.

Chalon-sur-Saone și este în interesul superior al copilului să fie la locul de aflare a acestora, unde copilul s-a născut și s-a petrecut cea mai mare parte a timpului, or, prin esența legii, faptul că copilul s-a născut într-o altă țară nu constituie temei de a stabili domiciliul copilului în țara în care s-a născut, în așa fel, circumstanțele cauzei urmând a fi examinate și apreciate prin prisma art. 63 alin. (1) și (2) Codul familiei, având în vedere faptul că, în speță, lipsesc probe pertinente și concludente care ar confirma că domiciliul copilului minor a fost anterior stabilit cu tatăl acestuia în Republica Franceză, or. Chalon-sur-Saone, așa după cum afirmă instanța de apel.

În mod firesc, ordonanța de neconciliere din 03 mai 2016, eliberată din grefa Tribunalului de Mare Instanță din Chalon-sur-Saone, invocată de intimatul Gasciuc Vitalie, purtând un caracter cu titlu provizoriu, nu poate constitui temei de a considera că domiciliul copilului a fost stabilit cu tatăl acestuia. Mai mult, soluționarea unui litigiu trebuie făcută în raport cu normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, în funcție de criteriile stabilite de standardele europene.

Potrivit standardelor europene domiciliul copilului se prezumă a fi determinat în corespundere cu locul care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediu social și familial, criteriile în baza cărora judecătorul național îl determină fiind: durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru și ale mutării familiei în acest stat, cetățenia copilului, locul și condițiile de școlarizare, cunoștințele lingvistice, raporturile familiale și sociale întreținute de copil în statul respectiv. Față de cele arătate, Colegiul atrage atenția la faptul că, potrivit materialelor dosarului, copilul până la apariția litigiului în cauză locuia cu mama în Republica Moldova, fapt confirmat prin certificatul eliberat de către directoarea grădiniței nr. XX din or.

Fălești, potrivit căruia, copilul minor frecventa grădinița începând cu 07.05.2015, iar pe perioada frecventării grădiniței copilul a fost permanent cu mama (f. d. 179, Vol. I). Faptul dat, totodată, confirmă și argumentele reclamantei- recurent Gasciuc Ludmila că revenind în Republica Moldova, la 28.04.2015, soții intenționau să se stabilească cu traiul în Republica Moldova, și nu în ultimul rând acest fapt atestă că copilul de la naștere a fost în grija mamei, fiind atașat de ea, mama participând activ în educația și dezvoltarea multilaterală a copilului. Situația analizată se confirmă și prin înscrisul sub formă de diplomă eliberată de clubul de dans „YYYYY”, or. Fălești (f. d. 27, Vol. II), de unde se constată că copilul minor a luat primul loc la „Dance show copii”, iar circumstanțele date nu denotă altceva decât faptul că copilul a fost integrat în mediul social și familial din Republica Moldova.

În același timp, copilul este cetățean al Republicii Moldova (f. d. 173, Vol. I), cunoaște limba română, toate rudele locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova, iar la moment, copilul este înscris la XXXXX din XXXXX în clasa XXX (f. d. 55, Vol. III). În cele din urmă, tatăl a adus copilul în țară și l-a transmis mamei, dând acordul prin declarația din 11 mai 2017, cu nr. 2062, copilului minor XXXXX de a se stabili cu viza de domiciliu permanent împreună cu mama Gasciuc Ludmila (f. d. 54, Vol. III). Aspectele menționate conduc la concluzia că domiciliul copilului minor XXXXX, născut la XXXXX, ținând cont de interesul superior al copilului, urmează să fie stabilit cu mama Gasciuc Ludmila, însă tatăl copilului Gasciuc Vitalie nu pierde dreptul de a se vedea cu copilul și de a participa în procesul de creștere și educație al copilului.

În conformitate cu art.121 Codul de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului. În conformitate cu art.122 alin. (1) Codul de procedură civilă, circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Potrivit art. 18 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Prin urmare, Colegiul consideră că intimatul Gasciuc Vitalie și reprezentantul său, avocatul Mâță Oleg, nu au dovedit circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor în cererea reconvențională, din care considerente cererea reconvențională cu privire la stabilirea domiciliului copilului cu tatăl său urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Cu privire la încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, instanța de recurs menționează că, potrivit art. 74 alin. (1) din Codul familiei, părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă.

Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității tutelare. Articolul 18 alin. (1) din Legea nr. 338 din 15 decembrie 1994 cu privire la drepturile copilului, prevede că, ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, ținând cont în primul rând de interesele acestuia. În acest sens, art. 75 alin. (1) și (2) din Codul familiei, prevede că, pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 - pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii și 1/2 - pentru 3 și mai mulți copii.

Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micșorat sau majorat de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părinților, de alte circumstanțe importante. Invocând faptul că, Gasciuc Vitalie are venituri nedeclarate și pentru a nu se eschiva de la plata pensiei de întreținere a copilului minor, reclamanta a considerat necesar de a solicita să fie stabilită o sumă fixă, în mărime de 2000 de lei, lunar, reieșind din interesul superior al copilului întru asigurarea condițiilor de viață adecvate.

În conformitate cu art. 76 alin. (1) din Codul familiei, în cazurile când părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art. 75. Însă în acest sens, instanța de recurs luând în considerație obligația părinților de a-și întreține copii minori, dreptul copiilor la o dezvoltare fizică, intelectuală, spirituală și socială și ținând cont de interesul superior al acestuia, prin aplicarea prevederilor art. 76 alin. (1) Codul familiei, ajunge la concluzia de a stabili o pensie de întreținere într-o sumă bănească fixă.

Astfel, corelând egalitatea părinților pentru îngrijirea și întreținerea copilului minor, XXXXX, urmează să fie încasată de la Gasciuc Vitalie pensia de întreținere în sumă de XXXX de lei lunar, începând cu data adresării în instanța de judecată și până la stingerea dreptului la pensia de întreținere a copilului minor.

La caz, este de menționat că normele de drept național și internațional stabilesc că răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine ambilor părinți, care indiferent de situațiile de conflict apărute între ei trebuie să se conducă înainte de orice de interesul superior al copilului, deoarece oricărui copil îi este recunoscut dreptul la un nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mintală, spirituală, morală și socială, iar părinților care au în grijă un copil le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.

Având în vedere cele menționate, în conformitate cu art. 445 alin. (1), lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Gasciuc Ludmila și avocatul Gargaun Igor în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gasciuc Ludmila către Gasciuc Vitalie, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Fălești, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, și la acțiunea reconvențională a lui Gasciuc Vitalie către Gasciuc Ludmila cu privire la determinarea domiciliului copilului minor.

Se casează parțial decizia Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2017 și hotărârea Judecătoriei Fălești din 27 iulie 2016, în partea ce ține de respingerea pretențiilor Ludmilei Gasciuc cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor și de admitere a acțiunii reconvenționale a lui Gasciuc Vitalie cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi prin care: Se admite cererea de chemare în judecată a Ludmilei Gasciuc către Gasciuc Vitalie cu privire la determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor. Se stabilește domiciliul copilului minor XXXXX, născut la XXXXX, IDNP XXXXX, cu mama Gasciuc Ludmila, născută la XXXXX, IDNP XXXXX, domiciliată în XXXXX.

Se încasează de la Gasciuc Vitalie, născut la XXXXX, domiciliat în XXXXX în beneficiul Ludmilei Gasciuc pensie de întreținere a copilului minor XXXXX, născut la XXXXX, în mărime fixă în cuantum de XXXXX de lei, lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și până la atingerea majoratului copilului minor. Se respinge ca neîntemeiată acțiunea reconvențională a lui Gasciuc Vitalie către Gasciuc Ludmila cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor. Se încasează de la Gasciuc Vitalie în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 360 de lei. În rest decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe se mențin. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru Judecători – Oleg Sternioală Nicolae Craiu Mariana Pitic, Svetlana Filincova