2r-663/16 — aplicarea masurilor de protectie in cazurile de violenta in familie

2r-663/16 — aplicarea masurilor de protectie in cazurile de violenta in familie (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: I. Pâcăleu

instanța de apel: L. Gheorghieș, An. Albu, Au. Toderaș

Dosar nr.2r-663/16

DECIZIE

06 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Gasciuc Vitalie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gasciuc Ludmila

împotriva lui Gasciuc Vitalie privind aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de

violență în familie,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016 prin care s-a respins

cererea de revizuire înaintată de Gasciuc Vitalie împotriva Deciziei Curții de Apel Bălți

din 31 decembrie 2015.

c o n s t a t ă:

La 16 octombrie 2015 Gasciuc Ludmila a depus cerere privind aplicarea măsurilor

de protecție în cazurile de violență în familie față de Gasciuc Vitalie.

În motivarea cererii a indicat că la 05 iunie 2010 a încheiat căsătoria cu Gasciuc

Vitalie, născut la 07 martie 1980, care a fost înregistrată la Oficiul de Stare Civilă

Fălești, actul de căsătorie nr. 56.

La încheierea căsătoriei și-a ales numele de familie a soțului – Gasciuc.

În timpul căsătoriei s-a născut un copil comun, Augustin Gasciuc, a.n. 11 august

2010, care se află la întreținerea petiționarei.

La data de 11 noiembrie 2015 a depus în Judecătoria Fălești o cerere de chemare în

judecată privind desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de întreținere și stabilirea

domiciliului copilului minor.

Gasciuc Vitalie are față de petiționară un comportament agresiv, violent, pentru ce

de mai multe ori a fost pedepsit contravențional, fapt confitmat de copiile materialelor

contravenționale.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2015 Judecătoria Fălești a respins cererea lui

Gasciuc Ludmila către Gasciuc Vitalie privind aplicarea măsurilor de protecție în

cazurile de violență în familie (f.d.47-50).

Nefiind decord cu încheierea Judecătoriei Fălești din 16 noiembrie 2015, la 24

noiembrie 2015 Gasciuc Ludmila a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea

încheierii Judecătoriei Fălești din 16 noiembrie 2015 cu admiterea integrală a cererii

privind aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie (f.d. 53).

1

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 decembrie 2015 s-a casat încheierea

Judecătoriei Fălești din 16 noiembrie 2015 soluționînd prin decizie problema în fond, s-a

admis parțial cererea depusă de Gasciuc Ludmila către Gasciuc Vitalie privind aplicarea

măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie, s-a obligat Gasciuc Vitalie de a

sta departe de locul aflării lui Gasciuc Ludmila, la o distanță de cel puțin 200 metri, s-a

obligat Gasciuc Vitalie de a sta departe de locuința lui Gasciuc Ludmila, la o distanță de

cel puțin 200 metri, s-a obligat Gasciuc Vitalie de a nu contacta cu victima Gasciuc

Ludmila (f.d. 59-63).

La 14 martie 2016 Gasciuc Vitalie a depus cerere de revizuire împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 31 decembrie 2015 pronunțată în pricina civilă la cererea lui

Gasciuc Ludmila împotriva lui Gasciuc Vitalie privind aplicarea măsurile de protecție în

cazurile de violență în familie (f.d. 67-69).

Prin încheierea din 11 mai 2016 Curtea de Apel Bălți a respins ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Gasciuc Vitalie împotriva deciziei Curții de

Apel Bălți din 31 decembrie 2015 în cauza civilă la cererea înaintată de Gasciuc

Ludmila către Gasciuc Vitalie privind aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de

violență în familie.

În motivarea încheierii instanța de apel a indicat că, deși secțiunea I ”Recursul

împotriva încheierilor judecătorești” a Capitolului XXXVIII a Codului de procedură

civilă nu prevede obligația instanței de a expedia copia de pe recurs intimatului, instanța

a expediat copia recursului intimatului Gasciuc Vitalie pe adresa s. Pîrșița, r-nul Fălești,

localitatea de origine a intimatului unde locuiesc în prezent părinții revizuentului și pe

adresa mun. Bălți, str. Victoriei, 25, bl. A (f.d. 58), scrisorile expediate pe ambele adrese

nu au fost returnate instanței de recurs cu mențiunea Oficiului Poștal că detinatarul nu

locuiește pe adresa indicată sau că adresa este incorectă.

De asemenea, instanța de apel a constatat că pe coperta dosarului dat este inscripția

din data de 24 noiembrie 2015 cu textul ”Am primit copia recursului 23 noiembrie

2015” și este aplicată o semnătură asemănătoare cu semnătura de pe cererea de revizuire.

Nefiind de acord cu încheierea Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016, la 27 mai

2016, Vitalie Gasciuc a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea încheierii

Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016 cu remiterea pricinii la rejudecare pentru

examinarea recursului în Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecători.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, în conținutul deciziei din 31 decembrie

2015 era indicată următoarea frază ”intimatul a fost înștiințat despre depunerea cererii de

recurs însă referința nu a depus-o”, ceea ce în realitate reprezintă un fals și o denaturare a

realității, pentru ce revizuientul nu a primit nici o cerere de recurs, iar la materialele

dosarului nu există un aviz de recepție cu adresa domiciliului unde locuiește Gasciuc

Vitalie în Franța. În aceste condiții, prin neinformarea în modul prevăzut de lege a părții

despre ora și ziua ședinței de judecată, precum și prin necomunicarea actelor de

procedură, a fost încălcat principiul contradictorialității procesului civil, prin

necomunicarea actelor de procedură, principiul egalității armelor, fiind adusă atingere

drepturilor recunoscute de art. 6 CEDO.

De asemenea, a indicat că, în conformitate cu art. 100 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică

participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul

persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin

intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure

2

transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație

judiciară. În conformitate cu art. 102 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și interpreții

privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora efectuării unor

acte de procedură.

Potrivit art. 105 alin. (1) și (5) Codul de procedură civilă, citația și înștiințarea se

trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoană împuternicită de

judecată.

Astfel, la materialele dosarului lipsește dovada că Gașciuc Vitalie a fost înștiințat

legal despre ședința de judecată numită pe 31 decembrie 2015 iar pricina a fost judecată

fără asigurarea efectivă a actelor de procedură părților în proces.

Suplimentar, a invocat că, instanța de apel, deși nu a informat revizuentul despre

data și ora ședinței nu a aplicat prevederile art. 108, art.125 din Codul de procedură

civilă și nu a citit revizuentul în mod public or să remită delegații în Franța pentru a cita

persoana la examinarea recursului.

Subsecvent, a mai atras atenția asupra faptului că, deși respectarea pricipiului

siguranței raporturilor juridice, care este unul din elementele fundamentale ale

supremației dreptului prevede că, nici o parte nu are dreptul să solicite revizuire unei

hotărîri judecătorești irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare

și o nouă determinare a cauzei, iar o derogare de la acest pricipiu este justificat doar

atunci cînd este necesar datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare, consideră

că în speța dată sunt prezente circumstanțe imperative care determină cu certitudine

retractarea încheierii supuse revizuirii și reexaminarea cauzei.

Întru susținerea cerințelor sale revizuientul a anexat copia buletinului de identitate,

contractul de locațiune și factura de închiriere pe luna decembrie 2015, documente care

conțin adresa de domiciliu la care urmau să fie comunicate actele de procedură.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul încheierii la 11 mai 2016.

Prin scrisoarea nr. 11339 încheierea motivată a fost expediată părților la 03 iunie

2016.

Potrivit avizelor de recepție, copia încheierii nu a fost recepționată de către Gasciuc

Vitalie, iar scrisorile expediate pe adresele: or. Fălești, s. Pîrlița și mun. Bălți, str.

Victoriei, 25, bl. A, au fost restituite de către Oficiul Poștal cu mențiunea ”a expirat

termenul de păstrare”.

Recursul a fost depus la 27 mai 2015, respectiv se consideră depus în termenul

preăzut de lege.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În acest sens, instanța de recurs a constatat că, la 16 octombrie 2015 Ludmila

Gasciuc a depus cerere prin care a solicitat emiterea ordonanței de protecție a violenței

în familie în privința lui Gasciuc Vitalie, născut la 07 martie 1980, domiciliat în s.

Pîrlița, r-nul Fălești (f.d. 1).

3

În urma examinării cererii, cu prezența recurentului Gasciuc Vitalie, Judecătoria

Fălești prin încheierea din 16 noiembrie 2025 a respins cererea lui Gasciuc Ludmila

către Gasciuc Vitalie privind aplicarea măsurilor de protecție în cazurile de violență (f.d.

47-50).

Ulterior după depunerea cererii de recurs de către Ludmila Gasciuc (f.d. 53), Curtea

de Apel Bălți prin decizia din 31 decembrie 2015 a admis cererea de recurs, a casat

încheierea judecătoriei Fălești din 16 noiembrie 2015 soluționînd prin decizie problema

în fond, obligîndul pe Gasciuc Vitalie de a sta departe de locul aflării lui Gasciuc

Ludmila, la o distanță de cel puțin 200 de metri, de a sta departe de locuința lui Gasciuc

Ludmila și de a nu constacta cu aceasta.

Măsurile de protecție s-au aplicat pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 01

ianuarie 2016 pînă la 30 ianuarie 2016 (f.d. 59-63).

Ulterior, la 16 martie 2016 Gasciuc Vitalie a depus cerere de revizuire (f.d.67-69),

motivînd că nu i-a fost comunicat despre depunerea cererii de recurs, iar prin încheierea

Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016 (f.d. 103-108), i-a respins cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

În acest sens, instanța de recurs, relevă că, articolul 1 din Convenție, coroborat cu

Articolul 3, impune Statelor obligații pozitive pentru a asigura că indivizii aflați sub

jurisdicția lor sunt protejați împotriva tuturor formelor de rele tratamente, interzise de

Articolul 3, inclusiv dacă un astfel de tratament este administrat de persoane private (a se

vedea A. c. Regatului Unit, 23 septembrie 1998, § 22, Rapoarte ale Hotărîrilor și

Deciziilor 1998-VI și Opuz, citat supra, § 159).

Această obligație trebuie să includă protecție eficientă de, inter alia, un individ sau

indivizi identificați de la actele ilegale al unui terț, precum și măsuri rezonabile pentru a

preveni maltratarea de care autoritățile au știut sau trebuiau să știe (a se vedea, mutatis

mutandis, Osman c. Regatului Unit, 28 octombrie 1998, § 116, Rapoarte 1998-VIII; E. și

alții c. Regatului Unit, nr. 33218/96, § 88, 26 noiembrie 2002; și J.L. c. Letoniei, nr.

23893/06, § 64, 17 aprilie 2012).

Imixtiunea de către autorități în viața privată și viața de familie poate deveni

necesară în vederea ocrotirii sănătății și drepturilor unei persoane sau să prevină

acțiunile ilegale în anumite circumstanțe (a se vedea Opuz, citat supra, § 144). În cele

din urmă, Statele trebuie să mențină și să aplice în practică un cadru legal

corespunzător, care acordă protecție împotriva acțiunilor de violență din partea

persoanelor private (a se vedea X și Y c. Olanda, 26 Martie 1985, § 22 și 23, Seria A nr.

91; Costello-Roberts c. Regatului Unit, 25 Martie 1993, § 36, Seria A nr. 247-C; D.P. și

J.C. c. Regatului Unit, nr. 38719/97, § 118, 10 octombrie 2002; M.C. c. Bulgariei, citat

supra, §§ 150 și 152, CEDO 2003-XII; Bevacqua, citat supra, § 65, și Sandra Janković c.

Croației, nr. 38478/05, § 45, 5 Martie 2009).

Astfel, Legea nr. 45 din 01 martie 2007 cu privire la prevenirea și combaterea

violenței în familie, a fost adoptată ca un mecanism de prevenirea și combaterea

violenței în familie.

Stabilirea măsurilor de protecție în cazurile de violență în familie reprezintă în sine

acel mecanism temporar de protecție a victimelor violenței în familie.

Cît privește cererea de revizuirea, instanța de recurs relevă că, reieșind din

prevederile art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă temei de declare a revizuirii poate fi

dacă că au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu

au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins

4

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, unul din

aspectele fundamentale a supremației legii este principiul securității raporturilor juridice,

care instituie, printre altele, în cazul în care instanțele judecătorești au stabilit definitiv o

chestiune, hotărîrea lor nu ar trebui pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu versus

România [MC], nr. 28342/95, para. 61, CEDO 1999- VII, și Roșca versus Moldova, nr.

6267/02, para. 24, 22 martie 2005).

Se impune respectarea principiul res judicata. Soluția definitivă a unei instanțe

judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior, procesul soluționat definitiv nu mai

poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO,

Brumărescu c. României, 1999, para. 61, Roșca c. Moldovei, 2005, para. 24).

Acest principiu instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei

hotărîri definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în

cauză.

Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru

a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat, și simpla eventualitate de

existență a două opinii asupra subiectului nu constituie un temei pentru reexaminare. O

distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de

circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii (a se vedea Roșca, citat supra, para.

25).

În conformitate cu pct. 14 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2

din 15 aprilie 2013 cu privire la practica aplicării de către instanțele de judecată a

legislației procedurale la examinarea pricinilor civile în ordine de revizuire, în cazul în

care se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă este

important ca circumstanțele sau faptele date existente obiectiv pînă la data pronunțării

hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente și pertinente, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanței de judecată, să fie descoperite după ce

hotărîrea judecătorească devine irevocabilă.

Circumstanțele nou-descoperite pot fi definite ca totalitatea de fapte juridice (obiect

al probației) care duc la apariția, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor

civile, care au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei civile, totodată,

avînd putere decisivă asupra concluziei instanței de judecată, care nu au fost cunoscute

revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunțării hotărîrii, care să fie

descoperite după ce hotărîrea judecătorească a devenit irevocabilă, și dacă revizuentul

dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale

în timpul judecării și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În acest sens, în cererea de revizuire, recurentul a invocat că, nu i s-a adus la

cunoștință cererea de recurs fapt prin ce i s-a adus atingere drepturilor sale ca persoană

ce nu a fost implicată în proces.

Cu referire la cest aspect, instanța de recurs reiterează că, la examinarea cererii de

aplicare a măsurilor de protecție, conform procesului-verbal al ședinței de judecată

Gasciuc Vitalie a participat la examinarea cauzei și a dat declarație pe marginea acestui

fapt, respectiv recurentul cunoștea despre existența cauzei, iar Curtea Europeană a

5

Drepturilor Omului în jurisprudența sa, a reiterat că ține de obligația părților de a lua

măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza van Harn

împotriva Germaniei, 2007).

Mai mult ca atît, prin scrisoarea nr. 25943 din 01 decembrie 2015 (f.d. 58) Curtea

de Apel Bălți a expediat recurentului la adresa r-nul Fălești, s. Pîrlița și mun. Bălți str.

Victoriei, 25, bl. A copia cererii de recurs, or, potrivit copiei procesului verbal cu privire

la contravenție (f.d. 15), viza de reședință a lui Gasciuc Vitalie, este mun. Bălți, str.

Victoriei, 25, bl. A.

De asemenea s-a constatat, că potrivit dovezii de primire (f.d. 31) Gasciuc Vitalie

a primit citația la adresa r-nul Fălești, s. Pîrlița pentru a participa la examinarea cererii de

aplicare a măsurilor de protecție la Judecătoria Fălești ceea ce confirmă existența

legăturilor rezidențiale a recurentului cu Republica Moldova.

Mai mult ca atît pe coperta dosarului în cauză este indicată inscripția la 24

noiembrie 2015 ”am primit copia recursului la 23 noiembrie 2015”, or altă persoană în

drept de a primi copia recursului în prezenta cauză nu există.

Luînd în considerație cele stipulate supra, instanța de recurs conchide, că Curtea

de Apel Bălți corect a constatat că nu există temeiuri de a admite cererea de revizuire, or

recurentul nu a invocat nici o circumstanță nouă care să aibă putere decisivă asupra

hotărîrii instanței.

Cît privește neparticiparea recurentului la examinarea recursului depus de Gasciuc

Ludmila asupra încheierii Judecătoriei Fălești din 16 noiembrie 2015, Curtea Supremă

de Justiție, rețină că, potrivit art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători,

pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și

fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a,) art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Gasciuc Vitalie.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 11 mai 2016 prin care s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Gasciuc Vitalie împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 31 decembrie 2015 în cauza civilă la cererea înaintată de

Gasciuc Ludmila către Gasciuc Vitalie privind aplicarea măsurilor de protecție în

cazurile de violență în familie.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6