2ra-1696/17 — desfacerea casatoriei, stabilirea domiciliului copilului minor si incasarea pensiei de intretinere a copilului minor

Prima instanță, Jud. Botanica mun. Chișinău: V. Garabagiu dosarul nr. 2ra-1696/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

L. Bulgac, D. Manole, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Popa Valentin,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Alionei Popa împotriva lui

Popa Valentin, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului

Centru cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului minor și

încasarea pensiei de întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Popa Valentin și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 29 iunie 2016,

c o n s t a t ă

La 14 aprilie 2016, Popa Aliona a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Popa Valentin, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția Drepturilor

Copilului Centru cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copilului

minor și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 22 octombrie 2004 a înregistrat

căsătoria cu Popa Valentin, din care la XXXX, s-a născut copilul XXXX XXXX.

Susține că, copilul suferă de XXXX XXXX XXXX, XXXX XXXX, XXXX

XXXXX din spectrul XXXX din momentul nașterii.

Menționează Popa Aliona că, pe parcursul convețuirii cu pârâtul, în familie s-a

creat o atmosferă insuportabilă, deseori neînțelegerile degenerând în agresiune verbală

și fizică din partea lui Popa Valentin asupra reclamantei, fapt confirmat prin

materialele eliberate de IGP Rîșcani, inclusiv și prin raportul de constatare medico-

legală, prin care s-au constatat vătămări neînsemnate.

Incompatibilitatea caracterelor și viziunile contrarii asupra modului și principiilor

de convețuire, abuzurile din partea lui Popa Valentin, au dus la destrămarea familiei,

astfel în 2010, Popa Aliona s-a adresat cu o cerere de desfacere a căsătoriei, însă la

insistențele soțului s-au împăcat.

Declară reclamanta că după nașterea fiicei, agresiunile fizice și verbale au început

a deveni un obicei pentru Popa Valentin, în 2015 în urma unui conflict pârâtul a lovit-o

1

și a alungat-o din casă, ulterior plecând la muncă în Federația Rusă, reclamanta

rămânând singură cu un copil bolnav, fără locuință și loc de muncă.

Invocă reclamanta, că fiind victimă a violenței în familie și având la întreținere un

copil minor, a apelat la Centrul de Drept al Femeilor, care i-a acordat consiliere

juridică și psihologică, a beneficiat și de ajutorul Centrului de Asistență și Plasament și

Casa Mărioarei, care i-au oferit plasament timp de 6 luni.

Consideră reclamanta Popa Aliona că menținerea familiei este imposibilă, fapt

pentru care solicită desfacerea căsătoriei și stabilirea domiciliului copilului minor cu

dânsa.

De asemenea cere Popa Aliona încasarea din contul lui Popa Valentin în

beneficiul său a pensiei de întreținere pentru copilul minor în sumă bănească fixă în

mărime de 5863, 50 lei lunar - până la atingerea majoratului, întrucât copilul suferă de

o XXXX, necesită pentru îngrijirea, educarea și tratarea lunară în total suma de 11 727

lei (cursuri de reabilitare în sumă de 5000 lei, medicamente -1227 lei, produse

alimentare - 2000 lei, produse de igienă-1000 lei, îmbrăcăminte-1800 lei, chirie și

servicii comunale-700 lei).

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 iunie 2016, a fost

admisă parțial acțiunea, desfăcută căsătoria încheiată între Popa Aliona și Popa

Valentin, înregistrată la 22 octombrie 2004 la Primăria s. Budăi, r. Telenești sub nr. 09

și determinat domiciliul copilului minor XXXX XXXX, a.n. XXXX împreună cu

mama sa Popa Aliona. S-a încasat din contul lui Valentin Popa în beneficiul Alionei

Popa pensia pentru întreținerea copilului minor XXXX XXXX, a. n. XXXX, în

mărime bănească fixă de 3500 lei lunar, începând cu 14 aprilie 2016 și până la

atingerea de către minoră a majoratului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, a fost respins apelul

declarat de către Popa Valentin și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 29 iunie 2016.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel și-au argumentat soluția făcând referire

la faptul că suma încasată cu titlu de pensie pentru întreținerea copilului minor este

rațională și suficientă, având în vederea starea de sănătate a copilului minor și

necesitățile acestuia, astfel Popa Valentin trebuie să depună tot efortul pentru a-i

asigura copilului un trai decent.

La 10 aprilie 2017, Popa Valentin a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26

ianuarie 2017 și hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 29 iunie 2016 în

partea încasării pensiei de întreținere a copilului minor în mărime de 3500 lei lunar cu

emiterea unei noi hotărîri în această parte prin care să fie dispusă încasarea pensiei de

întreținere pentru fiica minora în sumă de 1500 lei lunar.

În susținerea recursului Popa Valentin a invocat ilegalitatea și netemeinicia

hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, instanțele ierarhice inferioare au stabilit cuantumul

pensiei de întreținere a copilului minor fără să verifice dacă recurentul are venituri care

îi permit achitarea acestei pensii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 26

ianuarie 2017 a fost expediată în adresa recurentului la 06 februarie 2017 (f.d. 85), și

2

recepționată de către recurent la 09 februarie 2017 (f.d. 95), iar dat fiind faptul că

ultima zi de depunere a recursului-09 aprilie 2017 a fost zi de odihnă (duminică),

recursul declarat de către Popa Valentin la 10 aprilie 2017 se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

La 16 august 2017, în adresa intimatei Popa Aliona a fost expediată copia

recursului declarat de către Popa Valentin cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Intimata Popa Aliona nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către Popa Valentin este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Popa Valentin nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului Popa Valentin precum că instanțele

ierarhice inferioare au stabilit cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor fără să

verifice dacă recurentul are venituri care îi permit achitarea acestei pensii, întrucât

recurentul/pârât nu a prezentat instanței nici un fel de probe care să demonstreze

imposibilitatea executării hotărârii judecătorești, probe despre activitatea desfășurată și

starea financiară.

Mai mult ca atât, ținând cont de starea de sănătate a copilului minor și necesitățile

acestuia, pensia de întreținere trebuie să acopere cheltuielile pentru tratamentul

medicamentos, supravegherea permanentă a medicilor precum și serviciile de XXXX

XXXX necesare copilului, astfel ambii părinți urmează să depună tot efortul pentru

asigurarea unui trai decent copilului.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Popa Valentin ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Popa Valentin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

4