2rac-331/17 — restituirea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restituirea sumei
- Temei legal
- Legalitatea şi temeinicia hotărîrii
2rac-331/17 — restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: V. Clima dosarul nr. 2rac-331/17
instanța de apel: A. Bostan, . Negru, A. Pahopol
D E C I Z I E
08 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă
Judecătorii – Galina Stratulat, Iurie Bejenaru
Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu
examinînd recursul declarat de societatea cu răspundere limitată
„Promeditatio” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu
răspundere limitată „Promeditatio” împotriva statului, în persoana Ministerului
Finanțelor, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la
întoarcerea executării,
c o n s t a t ă:
La 20 septembrie 2016, societatea cu răspundere limitată „Promeditatio” (în
continuare – SRL „Promeditatio”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva
statului, în persoana Ministerului Finanțelor, intervenient accesoriu executorul
judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la întoarcerea executării.
În motivarea acțiunii a invocat că, prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 03 iulie 2014 s-a încasat în mod solidar de la copîrîții societatea cu
răspundere limitată „Constr-Prim Locuința”, societatea cu răspundere limitată
„Imobstandard”, societatea cu răspundere limitată „Via Brevis și societatea cu
răspundere limitată „Promeditatio” în beneficiul statului suma de 31065 de lei.
Menționează, că la 30 iulie 2014 SRL „Promeditatio” a predat oficiului poștal
cererea de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 iulie
2014, fiind recepționată de instanță la 01 august 2014, iar în pofida faptului că
hotărîrea respectivă nu a devenit definitivă, la 17 iunie 2015 Judecătoria Ciocana,
mun. Chișinău a eliberat titlul executoriu, în baza căruia executorul judecătoresc
Nicolae Pașa la 22 iunie 2015 a intentat procedura de executare, aplicînd în acest sens
sechestru pe toate bunurile SRL „Promeditatio”.
Afirmă, că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 s-a
casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 iunie 2014 și s-au
1
respins cererile de chemare în judecată depuse de Corobceanu Roman și Strîmbeanu
Anatol și acțiunea reconvențională, iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție
din 13 aprilie 2016 recursurile declarate de Corobceanu Roman și Strîmbeanu
Anatol au fost declarate inadmisibile.
Relevă, că SRL „Promeditatio” și SRL „Imobstandard” au contestat titlul
executoriu eliberat de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, iar prin încheierea
aceleiași judecătorii din 02 noiembrie 2015 s-a anulat titlul executoriu din 03 iulie
2014 emis de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău prin care s-a dispus încasarea în
mod solidar de la copîrîții SRL „Constr-Prim Locuința”, SRL „Imobstandard”, SRL
„Via Brevis și SRL „Promeditatio” în beneficiul statului suma de 31065 de lei.
Susține că prin încheierea executorului judecătoresc, Nicolae Pașa din 23
decembrie 2015 s-au anulat interdicțiile aplicate debitorului SRL „Promeditatio”
conform încheierii din 22 iunie 2015 emisă de același executor judecătoresc, cu
toate că ultimul a executat titlul executoriu din 03 iulie 2014 prin încasarea sumei
de 32331,63 de lei din contul SRL „Promeditatio”, fără a fi încasate alte sume din
contul celorlalți debitori solidari SRL „Constr-Prim Locuința” și SRL
„Imobstandard”.
Consideră faptul că în lipsa unui document executoriu nu putea fi încasată
suma de 31069 de lei de la SRL „Promeditatio” în bugetul de stat.
Solicită obligarea statului Republica Moldova să restituie suma de 32331,63 de
lei încasată din contul SRL „Promeditatio” în bugetul de stat la 07 octombrie 2015,
în cadrul executării documentului executoriu din 03 iulie 2014 emis în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată înaintată de Corobceanu Roman și Strîmbeanu
Anatol împotriva SRL „Constr-Prim Locuința”, SRL „Imobstandard” și SRL
„Promeditatio”, intervenienți accesorii SRL „Descomplus”„, SRL „Via Brevis” și
Grosu Oleg cu privire la declararea nulă a contractului de vînzare-cumpărare.
Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016 s-a
dispus întoarcerea executării hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău nr.2-
1305/2014 din 03 iulie 2014 emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată
a lui Corobceanu Roman și Strîmbeanu Anatol împotriva SRL „Constr-Prim
Locuința”, SRL „Imobstandard” și SRL „Promeditatio”, intervenienți accesorii SRL
„Descomplus”„, SRL „Via Brevis” și Grosu Oleg cu privire la declararea nulă a
contractului de vînzare-cumpărare și recunoașterea dreptului de proprietate, la
cererea de chemare în judecată înaintată SRL „Constr-Prim Locuința” împotriva
SRL „Via Brevis”, Corobceanu Roman și Strîmbeanu Anatol cu privire la
declararea nulității contractelor de investire în construcția spațiului locativ și
acțiunea reconvențională intentată la cererea SRL „Imobstandard” împotriva lui
Corobceanu Roman și Strîmbeanu Anatol, intervenienți accesorii SRL „Constr-Prim
Locuința” și SRL „Via Brevis” cu privire la încasarea sumei. S-a încasat din bugetul
de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul SRL „Promeditatio”
suma de 32331,63 de lei, executată silit în beneficiul statului cu titlu de taxă de stat
și taxe și speze de executare a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău nr. 2-
1305/2014 din 03 iulie 2014.
La 23 ianuarie 2017, Ministerul Finanțelor a predat oficiului poștal cererea de
apel (fiind înregistrată în Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana la 24 ianuarie 2017)
împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016.
2
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 s-a admis apelul declarat
de Ministerul Finanțelor, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 25 noiembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărîre sub formă de încheiere
prin care: s-a încetat procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată
înaintată de SRL „Promeditatio” împotriva statului, în persoana Ministerului
Finanțelor, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la
întoarcerea executării.
În argumentarea poziției instanța de apel a reținut că, întoarcerea executării nu
poate fi judecată în procedura contencioasă, iar instanța de fond eronat și pripit a
concluzionat asupra competenței pe care o deține la judecarea cauzei, reieșind din
dispozițiile art. 265 lit.a) din Codul de procedură civilă.
La 03 august 2017 SRL Promeditatio” a declarat recurs împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat circumstanțele de fapt ale cauzei, menționînd
că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 265 lit.a) din Codul de
procedură civilă.
Susține că instanța de apel nu face trimitere nici la o probă întru susținerea
poziției din decizia recurată, iar prin actul de dispoziție recurat, i-a fost îngrădit
dreptul la un proces echitabil.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de
SRL „Promeditatio” urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel cu
restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din următoarele motive.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral
decizia instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în
toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii
atacate, fără a administra noi dovezi.
Materialele cauzei atestă că prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău
din 03 iulie 2014 inter alia s-a încasat în mod solidar de la copîrîții societatea cu
răspundere limitată „Constr-Prim Locuința”, societatea cu răspundere limitată
„Imobstandard”, societatea cu răspundere limitată „Via Brevis și societatea cu
răspundere limitată „Promeditatio” în beneficiul statului suma de 31065,93 de lei,
cu titlu de taxă de stat (f.d.7-9).
La 17 iunie 2015 a fost eliberat titlul executoriu emis în baza hotărîrii
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03 iulie 2014 în partea în care s-a încasat
în mod solidar de la copîrîții societatea cu răspundere limitată „Constr-Prim
Locuința”, societatea cu răspundere limitată „Imobstandard”, societatea cu
răspundere limitată „Via Brevis și societatea cu răspundere limitată „Promeditatio”
în beneficiul statului suma de 31065,93 de lei, cu titlu de taxă de stat (f.d.37).
Prin încheierea executorului judecătoresc Nicolae Pașa din 01 octombrie 2015
3
s-a încasat de la SRL „Promeditatio” în contul special a executorului judecătoresc
cheltuielile de executare compuse din taxe și speze în sumă de 870 de lei. S-a
încasat de la SRL „Promeditatio” în contul curent a executorului judecătoresc
cheltuielile de executare compuse din onorariu în sumă de 3106,59 de lei (f.d.42).
Conform ordinului incaso nr.158 din 02 octombrie 2015 s-a încasat de la SRL
„Promeditatio” în beneficiul executorului judecătoresc Nicolae Pașa suma de
35042,52 de lei, cu destinația plății: achitarea datoriei conform documentului
executoriu nr. 2-1305/2014 din 03.07.2014 emis de Judecătoria Ciocana și
încheierea nr. 019s-677/15 din 01.10.2015, emis de executorul judecătoresc Nicolae
Pașa (f.d.43).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2015 au fost admise
apelurile declarate de SRL „Constr-Prim Locuință”, SRL „Imobstandard” și cererea
de alăturare la apel a SRL „Promeditatio”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana,
mun. Chișinău din 03 iunie 2014 și s-a emis o nouă hotărîre, prin care s-au respins
cererile de chemare în judecată depuse de Corobceanu Roman și Strîmbeanu
Anatol, de SRL „Constr-Prim Locuință” și acțiunea reconvențională înaintată de
SRL „Imobstandard” (f.d.10-27), iar prin încheierea Curții Supreme de Justiție din
13 aprilie 2016 recursurile declarate de Corobcenu Roman și Strîmbeanu Anatol au
fost declarate inadmisibile (f.d.29-35).
Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 02 noiembrie 2015 s-a
admis cererea SRL „Imobstandard” și s-a anulat titlul executoriu nr. 2-1305/2014
din 03.07.2014 emis de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău prin care s-a dispus
încasarea în mod solidar de la copîrîții SRL „Constr-Prim Locuință”, SRL
„Imobstandard”, SRL „Via Brevis” și SRL „Promeditatio” în beneficiul statului
suma de 31065,93 de lei (f.d.38-48).
Prin ordonanța Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30 martie 2016 s-a
încasat suma de 32331,63 de lei din contul Ministerului Finanțelor în beneficiul
SRL „Promeditatio” (f.d.60).
Ulterior, la 19 aprilie 2016, Ministerul Finanțelor a înaintat obiecții împotriva
ordonanței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30 martie 2016, prin care a
solicitat admiterea obiecțiilor și anularea ordonanței judecătorești (f.d.60).
Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 26 aprilie 2016 s-au
respins obiecțiile și s-a refuzat anularea ordonanței judecătorului Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 30 martie 2016 (f.d.60).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016 s-a admis recursul
declarat de Ministerul Finanțelor și s-a casat încheierea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 26 aprilie 2016, în cauza civilă la cererea înaintată de SRL
„Promeditatio” cu privire la eliberarea ordonanței judecătorești privind întoarcerea
executării silite, cu trimiterea cauzei la rejudecare la faza examinării obiecțiilor în
aceeași instanță, în alt complet de judecată (f.d.58-61).
Prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 15 iulie 2016 s-a
admis cererea debitorului Ministerul Finanțelor. S-a anulat ordonanța Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 30 martie 2016 emisă la cererea creditorului SRL
„Promediatio” privind eliberarea ordonanței judecătorești de întoarcerea executării
silite cu încasarea de la debitorul Ministerul Finanțelor în beneficiul creditorului
SRL „Promeditatio” a sumei de 32331,63 de lei. S-a explicat creditorului SRL
4
„Promeditatio” că pretenția poate fi înaintată în procedură generală de examinare a
acțiunii civile (f.d.62-64).
Verificînd legalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 prin
prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul constată că, instanța de apel nu a
ținut cont de natura pretențiilor invocate de reclamant și a apreciat eronat
circumstanțele cauzei.
În baza art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească
trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe
circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de
judecată.
Conform art. 241 alin. (2), (5) și (6) din Codul de procedură civilă, hotărîrea
judecătorească constă din partea introductivă și partea dispozitivă. În cazurile
prevăzute la art. 236 alin. (5), hotărîrea judecătorească constă din partea
introductivă, partea descriptivă, motivare și dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se
evidențiază separat în textul acesteia. În motivare se indică: circumstanțele pricinii,
constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la
aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe,
legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței
judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau parțială a acțiunii,
repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al hotărîrii.
Instanța de recurs evidențiază că, efectul devolutiv al apelului presupune două
limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel
rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărîrea primei
instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul
civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o
nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept,
asupra ceea ce a hotărît prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu poate fi
pusă în situația de a soluționa cereri care nu au fost formulate în fața primei instanțe,
adică cereri absolut noi prin care să se invoce pretenții noi.
Sub acest aspect, Colegiul notează că instanța de apel la adoptarea actului de
dispoziție recurat a interpretat în mod eronat legea, fără a face o incursiune în fondul
cauzei.
Conform art. 157 alin. (1) din Codul de executare, în cazul în care hotărîrea
executată se anulează și, după rejudecarea pricinii, se adoptă o hotărîre prin care
acțiunea se respinge parțial sau integral ori o încheiere de încetare a procesului sau
de scoatere a cererii de pe rol, instanța de judecată dispune din oficiu restituirea
către pîrît (debitor), din contul reclamantului (creditorului), a tot ceea ce s-a încasat
în temeiul hotărîrii anulate, precum și a cheltuielilor de executare.
În conformitate cu art. 158 alin. (2) din Codul de executare, dacă instanța de
judecată care a rejudecat pricina nu a soluționat întoarcerea executării hotărîrii
anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de prescripție, să înainteze în această
instanță o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanță, fără
respectarea procedurii prealabile.
Colegiul menționează că instanța de apel, interpretînd eronat dispozițiile art.
265 lit.a) din Codul de procedură civilă, a emis un act de dispoziție judecătoresc ce
contravine normelor de drept, deoarece în temeiul acestei dispoziții, instanța
5
judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care pricina nu urmează a fi
judecată în procedură civilă. În sensul acestei norme se învederează faptul că
acțiunea este de competența unui alt organ jurisdicțional, alta decît instanțele de
judecată.
Astfel, Colegiul evidențiază că instanța de apel în partea motivată a deciziei sale
și-a argumentat concluzia prin faptul că pretenția înaintată de SRL „Promeditatio”
[cu privire la întoarcerea executării] nu urmează a fi judecată în procedura
contencioasă, în pofida faptului că prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 15 iulie 2016 s-a anulat ordonanța Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 30 martie 2016 emisă la cererea creditorului SRL „Promediatio”
privind eliberarea ordonanței judecătorești de întoarcerea executării silite, totodată
fiindu-i explicat creditorului SRL „Promeditatio” că pretenția poate fi înaintată în
procedură generală de examinare a acțiunii civile (f.d.62-64). În acest sens, se
conturează faptul că instanța de apel nu a efectuat o incursiune în fond a cauzei
pentru înlăturarea tuturor dubiilor care planează în privința acesteia, reieșind din
efectul devolutiv al apelului, care-i conferă pe lîngă competența verificării legalității
și temeiniciei hotărîrii atacate și unele atribuții de judecată ale primei instanțe.
Prin urmare, instanța de apel urma să țină cont de faptul că prin anularea
ordonanței judecătorești în baza încheierii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din
30.03.2016, SRL „Promeditatio” și-a reanimat dreptul de a se adresa ca reclamant în
ordine generală cu cererea de chemare în judecată. Mai mult ca atît, în încheierea
nominalizată, s-a constatat faptul că din obiecțiile debitorului Ministerul Finanțelor și
înscrisurile prezentate se atestă prezența unui litigiu (f.d.64), iar la caz, instanța de
apel urma să se ghideze de dispozițiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, care prevăd că, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă
într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță
specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi
dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care
participă aceleași persoane.
În altă ordine de idei, Colegiul notează că, sarcina instanțelor de judecată este de
a examina minuțios fondul pretențiilor înaintate și a da răspuns adecvat la acestea
care vor atesta faptul că justițiabilii au fost auziți (în consonanță cu jurisprudența
CEDO pe terenul art. 6).
În acest context, Colegiul reține că instanța de apel a examinat cererea de apel
fără ca să verifice dacă prima instanță a constatat circumstanțele importante ale cauzei
și a dacă a aplicat corect normele de drept incidente speței, deoarece obiect al apelului
constituie anume hotărîrea primei instanțe în care sunt elucidate toate circumstanțele
de fapt și de drept, or în conformitate cu art. 357 din Codul de procedură civilă,
hotărîrile susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a rămîne definitive, în instanță de
apel care, în baza materialelor din dosar și a celor prezentate suplimentar, verifică
corectitudinea constatării circumstanțelor de fapt ale pricinii, a aplicării și interpretării
normelor de drept material, precum și respectarea normelor de drept procedural, la
judecarea pricinii în primă instanță.
Deși instanța de apel în decizia recurată face trimitere la normele din Codul de
executare, însă nu le aplică în speță, or prin aplicarea normei de drept se stabilește
compatibilitatea acesteia în raport cu cauza dedusă judecății. În acest sens, instanța
6
de recurs subliniază că în speță, Capitolul XIII din Codul executare se aplică în mod
corespunzător, fapt omis de instanța de apel. Respectiv, Colegiul reține nefondată
concluzia instanței de apel care în condițiile existenței litigiului referitor la
întoarcerea executării, a încetat procesul și nu a examinat fondul cauzei, reieșind din
faptul că prin încetarea procesului a îngrădit dreptul recurentului la recuperarea a tot
ce s-a încasat în temeiul unei hotărîri anulate.
Din aceste raționamente, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel nu a
respectat normele de drept procedural și material, care însă au importanță pentru
soluționarea corectă a cauzei deduse judecării, astfel soluția acesteia fiind lipsită de
putere de convingere și poartă un caracter unilateral, concluziile căreia nu reflectă
circumstanțele cauzei.
Subsecvent, Colegiul consideră necesar de a nota că, în baza Codului de
procedură civilă, oricărei persoane îi este garantat dublul grad de jurisdicție care
presupune oferirea participanților la proces a unor mecanisme juridice efective de
contestare a actelor de dispoziții judecătorești pretinse a fi ilegale și neîntemeiate,
iar orice cauză civilă deferită justiției urmează să parcurgă în mod obligatoriu
treptele de jurisdicție instituite de legislația în vigoare.
Totodată, la fiecare treaptă de jurisdicție, sarcina instanțelor de judecată este
de a examina minuțios fondul pretențiilor înaintate și a da răspuns adecvat la acestea
care vor atesta faptul că justițiabilii au fost auziți (în consonanță cu jurisprudența
CEDO pe terenul art. 6).
La caz, reținerea de către instanța de recurs și examinarea în fond a cauzei va
duce la încălcarea dreptului SRL „Promeditatio” la dublul grad de jurisdicție prin
privarea acesteia de posibilitatea legală de a examina cererea sa de către instanța de
fond care este abilitată să efectueze controlul de temeinicie a pretențiilor invocate.
Luînd în considerare că, instanța de apel nu a judecat cauza în fond, Colegiul
concluzionează că, acesta urmează a fi restituită spre rejudecare în instanța de apel,
soluție care nu va afecta principiul dublului grad de jurisdicție.
Concluzia relatată supra este în consonanță cu jurisprudența constantă a Curții
Europene a Drepturilor Omului (Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii,
1975; Ashingdane împotriva Regatului Unit, 1985), care statuează că dreptul de
acces la justiție nu este absolut și poate face obiectul unor limitări. Aceste limitări
sunt implicit permise, deoarece dreptul de acces la justiție necesită, prin însăși
natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze în timp și spațiu,
în funcție de nevoile și resursele de care dispune comunitatea. Gradul de acces
permis de legislația națională trebuie să fie însă suficient pentru a asigura accesul
individual la instanță, în lumina principiului supremației dreptului într-o societate
democratică.
Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere că Curtea de Apel
Chișinău a încălcat normele de drept procedural și material, nu a dat apreciere
circumstanțelor cauzei, iar decizia emisă este nemotivată și totodată luînd în
considerare faptul că erorile date nu pot fi corectate în ordine de recurs, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Promeditatio” urmează să fie
admis cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 și restituirea
cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.
7
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și reexaminând cauza să emită o hotărâre legală și întemeiată cu
respectarea drepturilor procedurale ale părților.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
d e c i d e
Se admite recursul declarat de societatea cu răspundere limitată
„Promeditatio”.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată
„Promeditatio” împotriva statului, în persoana Ministerului Finanțelor, intervenient
accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la întoarcerea executării,
cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
Judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Ala Cobăneanu
Nicolae Craiu
8