2rc-102/18 — întoarcerea executării

2rc-102/18 — întoarcerea executării (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță, Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău dosarul nr. 2rc-102/2018

judecător: V. Clima

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Minciuna, S. Sîrbu, V. Mihaila

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Victor Burduh, Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Promeditatio” împotriva Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa

cu privire la întoarcerea executării,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017 prin

care s-a respins cererea de repunere în termen și s-a încetat procedura la apelul

declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova

c o n s t a t ă :

La 20 septembrie 2016, SRL „Promeditatio” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva statului, în persoana Ministerului Finanțelor al RM, intervenient

accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la întoarcerea executării.

În motivarea acțiunii a invocat că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 03 iulie 2014 s-a încasat în mod solidar de la SRL „Constr-Prim

Locuința”, SRL „Imobstandard”, SRL „Via Brevis” și SRL „Promeditatio” în

beneficiul statului suma de 31 065 de lei.

A menționat că la 30 iulie 2014 SRL „Promeditatio” a predat oficiului

poștal cererea de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

03 iulie 2014, fiind recepționată de instanță la 01 august 2014, iar în pofida

faptului că hotărârea respectivă nu a devenit definitivă, la 17 iunie 2015

Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău a eliberat titlul executoriu, în baza căruia

executorul judecătoresc Nicolae Pașa la 22 iunie 2015 a intentat procedura de

executare, aplicând în acest sens sechestru pe toate bunurile SRL „Promeditatio”.

Reclamanta a mai afirmat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27

octombrie 2015 s-a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 03

iunie 2014 și s-au respins cererile de chemare în judecată depuse de Corobceanu

Roman și Strîmbeanu Anatol și acțiunea reconvențională, iar prin încheierea Curții

Supreme de Justiție din 13 aprilie 2016 recursurile declarate de Corobceanu

Roman și Strîmbeanu Anatol au fost declarate inadmisibile.

A relevat că SRL „Promeditatio” și SRL „Imobstandard” au contestat titlul

executoriu eliberat de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, iar prin încheierea

aceleiași judecătorii din 02 noiembrie 2015 s-a anulat titlul executoriu din 03 iulie

2014 emis de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău prin care s-a dispus încasarea în

mod solidar de la SRL „Constr-Prim Locuința”, SRL „Imobstandard”, SRL „Via

Brevis” și SRL „Promeditatio” în beneficiul statului suma de 31 065 de lei.

Reclamanta a mai indicat că prin încheierea executorului judecătoresc

Nicolae Pașa din 23 decembrie 2015 s-au anulat interdicțiile aplicate debitorului

SRL „Promeditatio” conform încheierii din 22 iunie 2015 emisă de același

executor judecătoresc, cu toate că ultimul a executat titlul executoriu din 03 iulie

2014 prin încasarea sumei de 32 331,63 de lei din contul SRL „Promeditatio”, fără

a fi încasate alte sume din contul celorlalți debitori solidari SRL „Constr-Prim

Locuința” și SRL „Imobstandard”.

Consideră că în lipsa unui document executoriu nu putea fi încasată suma

de 31 069 de lei de la SRL „Promeditatio” în bugetul de stat.

A solicitat obligarea statului Republica Moldova să restituie suma de 32

331,63 de lei încasată din contul SRL „Promeditatio” în bugetul de stat la 07

octombrie 2015, în cadrul executării documentului executoriu din 03 iulie 2014

emis în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Corobceanu

Roman și Strîmbeanu Anatol împotriva SRL „Constr-Prim Locuința”, SRL

„Imobstandard” și SRL „Promeditatio”, intervenienți accesorii SRL

„Descomplus”, SRL „Via Brevis” și Grosu Oleg cu privire la declararea nulă a

contractului de vânzare-cumpărare.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016

s-a dispus întoarcerea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău nr.

2- 1305/2014 din 03 iulie 2014 emisă în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată a lui Corobceanu Roman și Strîmbeanu Anatol împotriva SRL „Constr-

Prim Locuința”, SRL „Imobstandard” și SRL „Promeditatio”, intervenienți

accesorii SRL „Descomplus”, SRL „Via Brevis” și Grosu Oleg cu privire la

declararea nulă a contractului de vânzare-cumpărare și recunoașterea dreptului de

proprietate, la cererea de chemare în judecată înaintată SRL „Constr-Prim

Locuința” împotriva SRL „Via Brevis”, Corobceanu Roman și Strîmbeanu Anatol

cu privire la declararea nulității contractelor de investire în construcția spațiului

locativ și acțiunea reconvențională intentată la cererea SRL „Imobstandard”

împotriva lui Corobceanu Roman și Strîmbeanu Anatol, intervenienți accesorii

SRL „Constr-Prim Locuința” și SRL „Via Brevis” cu privire la încasarea sumei. S-

a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în

beneficiul SRL „Promeditatio” suma de 32 331,63 de lei, executată silit în

beneficiul statului cu titlu de taxă de stat și taxe și speze de executare a hotărârii

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău nr. 2-1305/2014 din 03 iulie 2014.

La 23 ianuarie 2017, Ministerul Finanțelor al RM a predat oficiului poștal

cererea de apel (fiind înregistrată în Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana la 24

2

ianuarie 2017) împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 25

noiembrie 2016.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017 s-a admis apelul

declarat de Ministerul Finanțelor al RM, s-a casat integral hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre sub

formă de încheiere prin care: S-a încetat procesul în cauza civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de SRL „Promeditatio” împotriva statului, în

persoana Ministerului Finanțelor al RM, intervenient accesoriu executorul

judecătoresc Nicolae Pașa cu privire la întoarcerea executării.

La 03 august 2017 SRL „Promeditatio” a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2017, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 08 noiembrie 2017 s-a admis

recursul declarat de SRL „Promeditatio” și s-a casat decizia Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2017 cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 13

decembrie 2017 a respins cererea de repunere în termen și a încetat procedura la

apelul declarat de Ministerul Finanțelor al RM împotriva hotărârii Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 25 noiembrie 2016, în baza art. 374, alin. (4), lit. a

Cod de procedură civilă.

Invocând ilegalitatea încheierii instanței de apel, la 14 martie 2018

Ministerul Finanțelor al RM a declarat recurs, solicitând casarea încheierii Curții

de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017 cu remiterea cauzei la rejudecare de la

etapa primirii cererii de apel.

În motivarea recursului a invocat că, consideră încheierea instanței de apel

pasibilă casării, deoarece la emiterea încheierii instanța a interpretat eronat normele

de drept procedural și material.

A mai afirmat recurentul că cererea de apel a fost depusă în decursul a 7

zile din momentul recepționării dispozitivului, motiv pentru care a solicitat

repunerea în termen, deoarece reprezentantul nu a fost prezent la pronunțarea

dispozitivului, iar instanța a expediat cu întârziere copia dispozitivului părților.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din actele pricinii rezultă că, încheierea Curții de Apel Chișinău din 13

decembrie 2017, a fost expediată în adresa participanților la proces la 26 februarie

2018 (f.d. 122), însă la materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării,

astfel, instanța de recurs consideră recursul declarat la 14 martie 2018, ca depus în

termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu

3

normele de drept procedural care reglementează acțiunile instanței la acea fază a

procesului, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 374 alin. (4) lit. a) Cod de procedură civilă, după

primirea cererii de apel, procedura de apel încetează din oficiu sau la cerere dacă

instanța de apel constată că apelul a fost depus în afara termenului legal, iar

apelantul nu a solicitat repunerea în termen sau instanța de apel a respins cererea

de repunere în termen.

Conform art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea

nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în

cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

Potrivit art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă, repunerea în termen de

apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

În temeiul prevederilor art. 112, alin. (3) Cod de procedură civilă, actul de

procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a

ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau

sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte

mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de

procedură se consideră îndeplinit în termen.

Art. 116 alin. (1), (3) și (4) Cod de procedură civilă, statuează că,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în

termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la

acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a

cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură. Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în

care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30

de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea

motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

Actele cauzei cert denotă că, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 25 noiembrie 2016 s-a dispus întoarcerea executării hotărârii

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău nr. 2-1305/2014 din 03 iulie 2014 emisă în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Corobceanu Roman și

Strîmbeanu Anatol împotriva SRL „Constr-Prim Locuința”, SRL „Imobstandard”

și SRL „Promeditatio”, intervenienți accesorii SRL „Descomplus”, SRL „Via

Brevis” și Grosu Oleg.

4

Astfel, este incontestabil faptul că termenul de atac al hotărârii menționate

a expirat la 26 decembrie 2016, pe când cererea de apel a fost depusă tocmai la 23

ianuarie 2017, deci cu depășirea termenului legal de 30 zile.

Argumentele recurentului, precum că nu a avut posibilitatea de a declara

apel în termen, deoarece hotărârea primei instanțe a fost emisă în lipsa unui

participant la proces, instanța de recurs le consideră ca fiind pur declarative și fără

un suport legal, în cazul în care termenul declarării apelului se calculează nu de la

momentul comunicării dispozitivului hotărârii, nu de la data comunicării hotărârii

motivate, dar de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Mai mult ca atât, potrivit materialelor dosarului, Ministerul Finanțelor al

RM a cunoscut despre examinarea cauzei, fapt confirmat prin avizul de recepție a

citației (f.d. 47), și prin faptul depunerii referinței la 24 noiembrie 2016.

Prin urmare, instanța de apel corect a notat că, apelantul nu a motivat

necesitatea repunerii în termen a cererii de apel, motivele omiterii termenului de

contestare a hotărârii judecătorești.

Or, simpla invocare de repunere în termen a cererii, nu este suficientă

pentru a admite cerința dată.

În speță, Colegiul consideră necesar a menționa că, având la cunoștință

existența prezentului litigiu și examinarea lui, Ministerul Finanțelor al RM urma să

întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CtEDO

(Van Ham versus Germany nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja

drepturile sale de acces la instanță și de a îndeplini cerințele legale, fapt însă

ignorat de acesta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Mai mult ca atât, potrivit art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Așadar, instanța de apel întemeiat a conchis asupra necesității respingerii

cerinței de repunere în termen a cererii de apel, în cazul în care nu au fost

prezentate motive întemeiate pentru repunerea în termen.

Totodată, la caz, soluția de respingere a cererii de repunere în termen, este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea apelului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03

aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre

desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

5

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a

menționat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de

depunere de către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. în toate cazurile, instanțele interne ar trebui

să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis

încheierea din 13 decembrie 2017, deoarece apelantul nu și-a exercitat în volum

deplin drepturile sale procedurale, iar ca consecință Curtea de Apel Chișinău a

curmat în mod legal orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a releva și

prevederile art. 10 Cod de procedură civilă, care statuează că, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

dependență de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos,

în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Reieșind din cele menționate și având în vedere faptul că încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată „Promeditatio” împotriva Ministerului Finanțelor al

6

Republicii Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Nicolae Pașa

cu privire la întoarcerea executării.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecători Victor Burduh

Galina Stratulat

7