2ra-1912/17 — anularea sancțiunilor disciplinare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea sancţiunilor disciplinare
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1912/17 — anularea sancțiunilor disciplinare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: M. Chiperi dosarul nr. 2ra-1912/17
(Judecătoria Anenii Noi)
instanța de apel: A. Minciuna, L. Popova, V. Mihail
(Curtea de Apel Chișinău)
ÎNCHEIERE
01 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova
Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru
examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Întreprinderea de
Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii
Noi,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gurschii Valentin
împotriva de Întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru
Armata Națională”, Filiala Anenii Noi cu privire la anularea sancțiunilor
disciplinare,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017, prin care a fost
admis apelul declarat de Gurschii Valentin, casată hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi
din 04 aprilie 2017 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea a fost admisă,
c o n s t a t ă:
La 11 februarie 2016 Gurschii Valentin a depus cerere de chemare în judecată
împotriva de Întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru
Armata Națională”, Filiala Anenii Noi cu privire la anularea ordinului nr. 5p din 09
februarie 2016 „Cu privire la sancționarea disciplinară a domnului Gurschii
Valentin, instructor conducere auto”, emis de către directorul Filialei Anenii Noi a
ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr.5p din
09.02.2016 emis de către șeful Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională”, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară
conform art.206 alin. (1) lit. b) Codul muncii - mustrare.
Menționează reclamantul că cu ordinul emis și cu sancțiunea aplicată nu este
de acord, din motiv că dînsul activează în funcția de instructor conducere auto în ÎS
„Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi
timp de 42 ani, inclusiv pe automobile de categoria B în ultimii 37 ani.
La data de 01 februarie 2016 directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de
pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju Ruslan, a emis ordinul
nr.2p cu privire la reducerea numărului statelor de personal cu o unitate de funcție
de instructor conducere auto.
Prin ordinul nr.4p din 02.02.2016 a fost preavizat contra semnătură despre
reducerea unei funcții de instructor conducere auto, cu care a luat cunoștință în
aceiași zi contra semnătură. Potrivit p.4 din acest ordin în legătură cu lipsa locurilor
vacante, administrația filialei a indicat că nu poate să-i propună altă funcție în
cadrul filialei.
Tot la data de 02.02.2016, directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de
pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju Ruslan, a aprobat actul de
transmitere-primire în gestiunea sa a mijlocului de transport de model ZIL-131
numărul FA 9479.
Susține că a refuzat să primească acest automobil în gestiune pe motiv că nu
este funcțional, adică lipsesc un șir de agregate necesare funcționării normale, și
anume, demarorul, motorul este defectat și necesită reparație capitală, lipsește
acumulatorul, cablurile electrice, aparatele de bord și a. Acest automobil nici nu
este inclus în licența de activitate nr.048647 seria A MMII a Filialei Anenii Noi a ÎS
„Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”. În afară de aceasta,
dînsul nu are studii în domeniul reparației motoarelor, sistemei electrice și altor
agregate, din care cauză nu a acceptat primirea în gestiune și repararea acestui
automobil. A înaintat două demersuri verbale prin care a comunicat conducerii că
sunt necesare un șir de piese de schimb pentru reparație, instrumente, cît și un garaj
special, însă nu i s-a pus la dispoziție nici o piesă de schimb cît și nici un garaj
necesar reparației automobilului, comunicându-i-se că trebuie să repare automobilul
nominalizat sub cerul liber.
Mai indică reclamantul că potrivit obligațiunilor de funcție aprobate de către
fostul director al filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru
Armata Națională”, Perju Laurențiu, este obligat să mențină automobilul încredințat
într-o stare tehnică bună și să efectueze la timp și calitativ deservirea lui și nu intră
în obligațiunea sa reparația capitală a motorului, sistemei electrice, demarorului.
Cu toate acestea, prin ordinul nr.3 din 03.02.2016 a fost preavizat contra
semnătură despre obligațiunea sa de a raporta în formă scrisă în fiecare dimineață
mecanicului în privința stării tehnice a automobilului de model ZIL-131 cu n/î
FA9479, iar ultimul urma să vizeze raportul său după ce verifică starea tehnică a
automobilului și să raporteze directorului. În continuare, pe data de 04.02.2016 i-au
fost înmînate noile obligațiuni de funcție ale instructorului conducere auto, aprobate
de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor
pentru Armata Națională”, Perju Ruslan, potrivit cărora deja au fost modificate
obligațiunile instructorului auto și anume în felul următor: instructorul este obligat
să întrețină tehnica întărită după el în stare bună și oportun să execute deservirea
tehnică, cît și reparațiile curente.
A refuzat să semneze că a luat cunoștință de noile obligațiuni, pe motiv că nu
a fost întărit nici un automobile după el. Susține reclamantul că la data de
09.02.2016 a fost obligat să scrie explicație cu privire la faptul refuzului de a repara
și a raporta zilnic despre starea tehnică a automobilului de model ZIL -131 cu n/î
FA 9479. Cu toate că a scris explicație, prin ordinul nr. 5p din 09.02.2016 i s-a
aplicat o sancțiunea disciplinară - mustrare, pentru faptul că nu a raportat zilnic în
formă scrisă despre starea tehnică a automobilului.
2
Consideră reclamantul că este persecutat de către directorul Filialei Anenii
Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju
Ruslan, cu scopul de a fi eliberat din funcție și a nu-i achita plățile cuvenite
concedierii în urma reducerii statelor de personal. Faptul persecuției se confirmă
prin aceia că i s-au pus în sarcina sa îndeplinirea unor obligațiuni de reparare
capitală a automobilului care depășesc obligațiunile sale de serviciu. Totodată, a
fost impus de a repara automobilul nominalizat, care nici nu se conține în licența de
activitate a întreprinderii, fără a-i pune la dispoziție instrumente, piese de schimb,
spațiu, garaj, dar și cunoscînd cu certitudine, că nu are cunoștințe necesare reparării
motorului, a sistemei electrice, astfel din start a înțeles că nu va avea posibilitate de
a executa acest ordin și prin urmare va fi atins scopul concedierii sale pe motiv de
încălcare a disciplinei.
Ulterior, reclamantul și-a suplinit cerințele, solicitînd și anularea ordinelor
directorului filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru
Armata Națională” nr. 10p din 15 martie 2016 cu privire la sancționarea disciplinară
a lui Gurschii Valentin și ordinul nr. 11p din 25.032016 cu privire la încetarea
raporturilor de muncă cu Gurschii Valentin pentru încălcarea repetată a
obligațiunilor de serviciu.
Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 04 aprilie 2017 acțiunea a fost
respinsă ca fiind neîntemeiată.
La data de 03 mai 2017 Gurschii Valentin a declarat apel împotriva hotărîrii
instanței de fond, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei
noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017 a fost admis apelul
declarat de Gurschii Valentin, casată hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 04
aprilie 2017 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea a fost admisă. S-a anulat
ordinul nr. 5p din 09 februarie 2016 ”Cu privire la sancționarea disciplinară a
domnului Gurschii Valentin, instructor conducere auto”, emis de către directorul
Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională”; s-a anulat ordinul nr. 10p „Cu privire la sancționarea disciplinară a
domnului Gurschii Valentin, instructor conducere auto”, emis de către directorul
Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata
Națională”; s-a anulat ordinul nr. 11p ” Cu privire la încetarea raporturilor de
serviciu (concediere) a domnului Guschii Valentin, instructor conducere auto”, emis
de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor
pentru Armata Națională”.
La 21 august 2017, în termenul prevăzut de lege, ÎS „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională” a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, solicitînd casarea acesteia și menținerea hotărîrii primei instanțe.
În motivarea recursului recurentul a invocat aprecierea arbitrară de către
instanța de apel a probelor administrate.
Susține că pentru încălcarea disciplinei muncii și anume eschivarea fără
motive întemeiate de la executarea ordinului directorului filialei din Anenii Noi a ÎS
„CPS pentru AN” cu privire la raportarea zilnică în formă scrisă în privința stării
tehnice a autocamionului ZIL-131 FA 9479, ținîndu-se cont de propunerea Comisiei
3
de cercetare a abaterii disciplinare, directorul filialei din Anenii Noi a ÎS „CPS
pentru AN” a emis ordinul nr. 5p la 09.02.2016, prin care i-a fost aplicată lui
Gurschii Valentin sancțiunea disciplinară conform art. 206 alin. (1) lit. b) Codul
Muncii.
Invocă că avînd în vedere că Gurschii Valentin neîntemeiat nu a executat
ordinul angajatorului, iar angajatorul conduscînd-se de prevederile legale a
întreprins măsurile necesare pentru a combate aceste acțiuni ce direct perturbau
disciplina muncii. Astfel, în opinia recurentului nu poate fi pusă legalitatea
ordinului menționat prin care angajatorul a aplicat sancțiunea disciplinară.
Ulterior, în urma aplicării sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare ,
comportamentul angajatului nu s-a schimbat pozitiv, acesta continuînd să sfideze
ordinul angajatorului și să se eschiveze de la executarea obligațiilor de funcție.
Examinînd temeiurile recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul
de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi, în raport
cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat
„Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de
procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
4
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de
pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de pregătire a
specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Maria Ghervas
Iurie Bejenaru
5