2ra-1912/17 — anularea sancțiunilor disciplinare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea sancţiunilor disciplinare
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1912/17 — anularea sancțiunilor disciplinare (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: M. Chiperi dosarul nr. 2ra-1912/17 (Judecătoria Anenii Noi) instanța de apel: A. Minciuna, L. Popova, V. Mihail (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 01 noiembrie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gurschii Valentin împotriva de Întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi cu privire la anularea sancțiunilor disciplinare, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017, prin care a fost admis apelul declarat de Gurschii Valentin, casată hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 04 aprilie 2017 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 11 februarie 2016 Gurschii Valentin a depus cerere de chemare în judecată împotriva de Întreprinderii de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi cu privire la anularea ordinului nr. 5p din 09 februarie 2016 „Cu privire la sancționarea disciplinară a domnului Gurschii Valentin, instructor conducere auto”, emis de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr.5p din 09.02.2016 emis de către șeful Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară conform art.206 alin. (1) lit. b) Codul muncii - mustrare. Menționează reclamantul că cu ordinul emis și cu sancțiunea aplicată nu este de acord, din motiv că dînsul activează în funcția de instructor conducere auto în ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi timp de 42 ani, inclusiv pe automobile de categoria B în ultimii 37 ani. La data de 01 februarie 2016 directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju Ruslan, a emis ordinul nr.2p cu privire la reducerea numărului statelor de personal cu o unitate de funcție de instructor conducere auto.
Prin ordinul nr.4p din 02.02.2016 a fost preavizat contra semnătură despre reducerea unei funcții de instructor conducere auto, cu care a luat cunoștință în aceiași zi contra semnătură. Potrivit p.4 din acest ordin în legătură cu lipsa locurilor vacante, administrația filialei a indicat că nu poate să-i propună altă funcție în cadrul filialei.
Tot la data de 02.02.2016, directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju Ruslan, a aprobat actul de transmitere-primire în gestiunea sa a mijlocului de transport de model ZIL-131 numărul FA 9479. Susține că a refuzat să primească acest automobil în gestiune pe motiv că nu este funcțional, adică lipsesc un șir de agregate necesare funcționării normale, și anume, demarorul, motorul este defectat și necesită reparație capitală, lipsește acumulatorul, cablurile electrice, aparatele de bord și a. Acest automobil nici nu este inclus în licența de activitate nr.048647 seria A MMII a Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”.
În afară de aceasta, dînsul nu are studii în domeniul reparației motoarelor, sistemei electrice și altor agregate, din care cauză nu a acceptat primirea în gestiune și repararea acestui automobil. A înaintat două demersuri verbale prin care a comunicat conducerii că sunt necesare un șir de piese de schimb pentru reparație, instrumente, cît și un garaj special, însă nu i s-a pus la dispoziție nici o piesă de schimb cît și nici un garaj necesar reparației automobilului, comunicându-i-se că trebuie să repare automobilul nominalizat sub cerul liber. Mai indică reclamantul că potrivit obligațiunilor de funcție aprobate de către fostul director al filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju Laurențiu, este obligat să mențină automobilul încredințat într-o stare tehnică bună și să efectueze la timp și calitativ deservirea lui și nu intră în obligațiunea sa reparația capitală a motorului, sistemei electrice, demarorului.
Cu toate acestea, prin ordinul nr.3 din 03.02.2016 a fost preavizat contra semnătură despre obligațiunea sa de a raporta în formă scrisă în fiecare dimineață mecanicului în privința stării tehnice a automobilului de model ZIL-131 cu n/î FA9479, iar ultimul urma să vizeze raportul său după ce verifică starea tehnică a automobilului și să raporteze directorului. În continuare, pe data de 04.02.2016 i-au fost înmînate noile obligațiuni de funcție ale instructorului conducere auto, aprobate de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju Ruslan, potrivit cărora deja au fost modificate obligațiunile instructorului auto și anume în felul următor: instructorul este obligat să întrețină tehnica întărită după el în stare bună și oportun să execute deservirea tehnică, cît și reparațiile curente.
A refuzat să semneze că a luat cunoștință de noile obligațiuni, pe motiv că nu a fost întărit nici un automobile după el. Susține reclamantul că la data de 09.02.2016 a fost obligat să scrie explicație cu privire la faptul refuzului de a repara și a raporta zilnic despre starea tehnică a automobilului de model ZIL -131 cu n/î FA 9479. Cu toate că a scris explicație, prin ordinul nr. 5p din 09.02.2016 i s-a aplicat o sancțiunea disciplinară - mustrare, pentru faptul că nu a raportat zilnic în formă scrisă despre starea tehnică a automobilului. 2 Consideră reclamantul că este persecutat de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Perju Ruslan, cu scopul de a fi eliberat din funcție și a nu-i achita plățile cuvenite concedierii în urma reducerii statelor de personal.
Faptul persecuției se confirmă prin aceia că i s-au pus în sarcina sa îndeplinirea unor obligațiuni de reparare capitală a automobilului care depășesc obligațiunile sale de serviciu. Totodată, a fost impus de a repara automobilul nominalizat, care nici nu se conține în licența de activitate a întreprinderii, fără a-i pune la dispoziție instrumente, piese de schimb, spațiu, garaj, dar și cunoscînd cu certitudine, că nu are cunoștințe necesare reparării motorului, a sistemei electrice, astfel din start a înțeles că nu va avea posibilitate de a executa acest ordin și prin urmare va fi atins scopul concedierii sale pe motiv de încălcare a disciplinei.
Ulterior, reclamantul și-a suplinit cerințele, solicitînd și anularea ordinelor directorului filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională” nr. 10p din 15 martie 2016 cu privire la sancționarea disciplinară a lui Gurschii Valentin și ordinul nr. 11p din 25.032016 cu privire la încetarea raporturilor de muncă cu Gurschii Valentin pentru încălcarea repetată a obligațiunilor de serviciu. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 04 aprilie 2017 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La data de 03 mai 2017 Gurschii Valentin a declarat apel împotriva hotărîrii instanței de fond, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2017 a fost admis apelul declarat de Gurschii Valentin, casată hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 04 aprilie 2017 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea a fost admisă.
S-a anulat ordinul nr. 5p din 09 februarie 2016 ”Cu privire la sancționarea disciplinară a domnului Gurschii Valentin, instructor conducere auto”, emis de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”; s-a anulat ordinul nr. 10p „Cu privire la sancționarea disciplinară a domnului Gurschii Valentin, instructor conducere auto”, emis de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”; s-a anulat ordinul nr. 11p ” Cu privire la încetarea raporturilor de serviciu (concediere) a domnului Guschii Valentin, instructor conducere auto”, emis de către directorul Filialei Anenii Noi a ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”.
La 21 august 2017, în termenul prevăzut de lege, ÎS „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului recurentul a invocat aprecierea arbitrară de către instanța de apel a probelor administrate. Susține că pentru încălcarea disciplinei muncii și anume eschivarea fără motive întemeiate de la executarea ordinului directorului filialei din Anenii Noi a ÎS „CPS pentru AN” cu privire la raportarea zilnică în formă scrisă în privința stării tehnice a autocamionului ZIL-131 FA 9479, ținîndu-se cont de propunerea Comisiei 3 de cercetare a abaterii disciplinare, directorul filialei din Anenii Noi a ÎS „CPS pentru AN” a emis ordinul nr. 5p la 09.02.2016, prin care i-a fost aplicată lui Gurschii Valentin sancțiunea disciplinară conform art. 206 alin. (1) lit. b) Codul Muncii.
Invocă că avînd în vedere că Gurschii Valentin neîntemeiat nu a executat ordinul angajatorului, iar angajatorul conduscînd-se de prevederile legale a întreprins măsurile necesare pentru a combate aceste acțiuni ce direct perturbau disciplina muncii. Astfel, în opinia recurentului nu poate fi pusă legalitatea ordinului menționat prin care angajatorul a aplicat sancțiunea disciplinară. Ulterior, în urma aplicării sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare , comportamentul angajatului nu s-a schimbat pozitiv, acesta continuînd să sfideze ordinul angajatorului și să se eschiveze de la executarea obligațiilor de funcție. Examinînd temeiurile recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. 4 În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul de pregătire a specialiștilor pentru Armata Națională”, Filiala Anenii Noi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.