2ra-1874/17 — Recuperarea prejudiciului cauzat prin infractiune

Dosarul nr. 2ra–1874/17

Instanța de fond: S. Procopciuc

Instanța de apel: M. Ciugureanu, A. Minciuna, Liudmila Popova

Î N C H E I E R E

01 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Leonte Vladimir prin

intermediul avocatului Dariev Boris,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Poiană Elena către Leonte Vladimir, privind repararea prejudiciului material și

moral cauzat prin infracțiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Leonte Vladimir și menținută hotărârea

Judecătoriei Orhei din 15 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 20 februarie 2015, Poiană Elena a înaintat cerere de chemare în

judecată către Leonte Vladimir, privind repararea pagubei materiale și morale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că pe data de 02 februarie 2014,

Leonte Vladimir având intenția de a pătrunde ilegal în casa ce-i aparține lui Poiană

Elena, a deteriorat ușa de la intrare în apartamentul nr. XX, de pe str. XXXX, or.

XXXX și fără consimțămîntul stăpânei a forțat două uși de la două camere, la care

a deteriorat sticlele, cu scopul ca să o găsească pe Poiană Elena, pe care o amenința

cu răfuiala fizică.

Prin sentința Judecătoriei Orhei din 18 aprilie 2014, Leonte Vladimir a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(2) Cod

penal și sancționat cu o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 150 u.c.

Reclamanta a menționat că prin acțiunile sale ilegale, Leonte Vladimir i-a

cauzat un prejudiciu material, care constă prin deteriorarea a 3 uși, pe care la

apreciat în suma de 8 800 lei.

De asemenea, dat fiind faptul că dânsa a fost amenințată cu răfuiala fizică de

către pârât, a suferit psihic, acutizându-i-se starea sănătății și ca rezultat a fost

internată în spital de pe lata de 07.02.2014 pînă pe data de 17.02.2014.

În urma tratamentului primit, reclamanta a cheltuit bani în sumă de 1 119 lei

pentru procurarea medicamentelor, iar ca consecință, reclamanta a solicitat

încasarea de la pârâtul Leonte Vladimir a sumei de 8 800,00 lei pentru costul

ușilor, 1 119 lei pentru tratament și 10 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 15 februarie 2016, cererea de chemare în

judecată a fost admisă parțial, s-a încasat de la Leonte Vladimir în beneficiul

Elenei Poiană suma de 8 800 lei pentru prejudiciul material cauzat, suma de 3000

lei pentru acordarea asistenței juridice, 3 000 lei pentru prejudiciul moral cauzat și

plata pentru taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 363,00 lei. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Leonte Vladimir și menținută hotărârea Judecătoriei

Orhei din 15 februarie 2016.

La data de 21 iulie 2017, Leonte Vladimir prin intermediul avocatului Dariev

Boris a depus prin poștă cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 18 ianuarie 2017, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare.

În motivarea recursului declarat, Leonte Vladimir a invocat că instanța de apel

la pronunțarea deciziei nu a constatat toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Leonte Vladimir, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Leonte Vladimir, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Leonte Vladimir.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Leonte Vladimir prin

intermediul avocatului Dariev Boris.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Maria Ghervas

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova