2ra-2184/16 — repararea prejudiciului material

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2ra-2184/16

Judecător: A.Plămădeala

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: D.Manole, A.Bostan, Ș.Niță

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Hacina

Eleonora, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Eleonorei

Haciva împotriva lui Popa Pavel privind repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 02.12.2015, Hacina Eleonora a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Popa Pavel, solicitând repararea prejudiciului material cauzat în

mărime de 970 lei și încasarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral cauzat în

mărime de 15 000 lei.

În motivarea acțiunii depuse, reclamanta a indicat că, la 04.10.2015, cînd se

afla la domiciliul său în s. Susleni, r-l Orhei, a fost îmbrâncită și lovită cu pumnii

de către Popa Pavel, care era în stare de ebrietate.

În baza deciziei Inspectoratului de Poliție Orhei din 05.10.2015, Popa Pavel a

fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (2)

Cod contravențional, fiind sancționat cu amendă în mărime de 25 unități

convenționale.

Reclamanta a menționat că din cauza consecințelor incidentului din

04.10.2015, a avut de suportat cheltuieli de transport și de procurare a

medicamentelor în sumă de 970 lei, pe care le-a solicitat spre încasare forțată din

contul pîrîtului.

De asemenea a invocat că în rezultatul acțiunilor pârâtului, i-au fost cauzate

nu doar vătămări corporale, dar și suferințe psihice, motiv pentru care a solicitat

încasarea despăgubirilor morale în mărime de 15 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 29 martie 2016, cererea de chemare în

judecată înaintată de Hacina Eleonora a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea

din contul pârâtului Popa Pavel în beneficiul Eleonorei Hacina a despăgubirilor

pentru prejudiciul material cauzat în sumă de 54 lei și a despăgubirilor pentru

prejudiciul moral cauzat în mărime de 1 500 lei.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut ca incidente speței prevederile

art. 1398 alin. (1), 1422 alin. (1) și 1423 alin. (1) și (2) Cod civil, concluzionând că

pretențiile reclamantei sunt întemeiate parțial, deoarece prejudiciul material pretins

în mărime de 970 lei nu a fost confirmat prin probe concludente și pertinente.

Considerând ilegală hotărârea instanței de fond, la 12.04.2016, Hacina

Eleonora a atacat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

1

Judecătoriei Orhei din 29 martie 2016 și rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei

decizii prin care cererea sa de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea apelului, Hacina Eleonora a indicat că instanța de fond

neîntemeiat a dispus respingerea pretențiilor privind repararea prejudiciului

material cauzat în mărime de 970 lei, întru-cît ea a prezentat probe suficiente în

confirmarea acestor pretenții, de aceea nu este de acord cu concluzia instanței care

a apreciat prejudicial material la suma de 54 lei.

A mai susținut că este nejustificată și soluția instanței de fond în partea

privind repararea prejudiciului moral, or, suma de 1 500 lei încasată cu acest titlu,

nu este proporțională cu gravitatea suferințelor morale cauzate, mai mult decât atât,

la determinarea cuantumului prejudiciului moral cauzat, instanța de fond a luat în

considerație mărimea pensiei de care beneficiază pîrîtul Popa Pavel, circumstanță

care impune concluzia că au fost puse mai presus interesele infractorului, fapt care

este inadmisibil.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2016, apelul declarat de

Hacina Eleonora a fost admis, cu modificarea hotărârii Judecătoriei Orhei din 29

martie 2016 în sensul majorării cuantumului despăgubirilor morale pînă la 2 500

lei. În rest hotărârea Judecătoriei Orhei din 29 martie 2016 a fost menținută.

În motivarea deciziei, instanța de apel a concluzionat că soluția instanței de

fond în partea recuperării prejudiciului material este legală și întemeiată, iar în

partea prejudiciului moral este inechitabilă în raport cu circumstanțele de fapt ale

cauzei, deoarece suma de 1 500 lei nu poate fi considerată drept o satisfacție

echitabilă.

Considerând ilegală decizia instanței de apel, la 26.07.2016, Hacina Eleonora

a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de

Apel Chișinău din 21 iunie 2016 și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel.

În argumentarea recursului, recurenta a invocat că, instanța de apel nu a luat

în considerare toate cheltuielile suportate urmare a acțiunilor de maltratare din

partea intimatului, în speță deplasările la organele de poliție, la instanța de

judecată, la medic și la alte investigații medicale.

La 05.09.2016, Popa Pavel a prezentat referință pe marginea recursului

declarat, prin care și-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia și a solicitat

respingerea lui ca neîntemeiat.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, completul atestă

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. În viziunea

recurentei, instanța de apel a examinat cauza superficial și nu au luat în

considerație toate cheltuielile suportate urmare a acțiunilor de maltratare din partea

intimatului, în speță deplasările la organele de poliție, la instanța de judecată, la

medic și la alte investigații medicale.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt

și de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare minuțioasă de către

instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

2

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

așa cum formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

cînd în recursul declarat de Hacina Eleonora, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Hacina Eleonora ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Hacina Eleonora.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea

3