3ra-1269/17 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1269/17

Judecătoria Centru, mun. Chișinău

Judecător: E. Palanciuc

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Clima și E. Fistican

Î N C H E I E R E

1 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță și Iuliana Oprea

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău,

interveninet accesoriu Vladimir Nemțeanu, cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 iulie 2017, prin care cererile de

apel declarate de Consiliul municipal Chișinău și Vladimir Nemțeanu au fost admise,

casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015, cu

pronunțarea unei noi hotărîri,

a c o n s t a t a t:

La 18 august 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, interveninet accesoriu

Vladimir Nemțeanu, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea pretențiilor a invocat că prin decizia Consiliului Municipal Chișinău

nr. 3/45-27 din 19 mai 2015 a fost transmis în locațiune, pe un termen de trei ani, lui

Vladimir Nemțanu, încăperea cu suprafața de 89,2 m2 din str. George Topîrceanu, nr.

27, lit. A (01) (subsol cu geamuri).

Reclamantul a indicat că efectuând controlul sub aspectul verificării legalității

deciziei indicate supra și considerînd că aceasta a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legislației în vigoare, prin notificarea nr. 1304/OT 4-1267 din 24 iunie

2015 a solicitat Consiliului municipal Chișinău anularea deciziei, ca fiind emisă contrar

legislației.

Consideră Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat că la adoptarea deciziei

contestate, Consiliul municipal Chișinău a ignorat prevederile Legii privind

administrația publică locală.

1

Reclamantul a mai specificat că procedura licitării dreptului de locațiune urma a fi

petrecută în conformitate cu Regulamentul privind licitațiile cu strigare și cu reducere,

aprobat prin Hotarîrea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, care stabilește că

organizarea și desfășurarea licitației este condiționată de asigurarea liberului acces la

licitație și a drepturilor egale pentru toți participanții, cu excepția celor lipsiți de acest

drept și prioritatea prețului maxim propus.

Susține că Consiliul Municipal Chișinău respectînd prevederile legale urma să

asigure accesul liber și egalitatea tuturor doritorilor de a obține dreptul la locațiune

asupra încăperii menționate în decizie.

Consiliul municipal Chișinău la adoptarea actului administrativ contestat a ignorat

și prevederile Legii privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale

administrației publice centrale și locale, care stipulează că actele normative ale

autorităților administrației publice centrale și locale trebuie să corespundă întocmai

prevederilor constituționale, legilor precum și hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului.

Reclamantul precizat că pînă în prezent Consiliul municipal Chișinău a lăsat fără

nici un răspuns notificarea Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

Solicită Oficiului Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei

Consiliului Municipal Chișinău sub nr. 3/45-27 din 19 mai 2015.

Prin hotarîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 21 decembrie 2015, cererea

de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat

împotriva Consiliului municipal Chișinău, interveninet accesoriu Vladimir Nemțeanu,

cu privire la contestarea actului administrativ, a fost admisă și s-a dispus anularea

deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/45-27 din 19 mai 2015, cu privire la darea

în locațiune a unor încăperi din str. George Topîrceanu, nr. 27 lit. „A” (01) (subsol cu

geamuri) lui Vladimir Nemțanu, ca fiind emisă cu încălcarea procedurii (f.d. 44, 48-52).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea primei instanțe, la 29 decembrie 2015,

Consiliului municipal Chișinău a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

La 4 februarie 2016, invocînd ilegalitatea hotărîrii primei instanțe, Vladimir

Nemțeanu, a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii

contesate cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea apelurilor au indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 5 iulie 2017, cererile de apel declarate de

Consiliul municipal Chișinău și Vladimir Nemțeanu au fost admise, casată hotărîrea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 21 decembrie 2015, cu pronunțarea unei noi

hotărîri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de Oficiul Teritorial Chișinău

al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chișinău, interveninet accesoriu

Vladimir Nemțeanu, cu privire la contestarea actului administrativ, a fost respinsă ca

2

fiind neîntemeiată (f.d. 133, 134-139).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a dat o

apreciere obiectivă și justă probelor administrate, nu a constatat și elucidat pe deplin

toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și incorect a aplicat

normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre neîntemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 12 septembrie 2017, Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel, nu au constatat toate

circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 4 septembrie 2017, prin care a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților (f.d. 140), însă la dosar nu sunt anexate probe care ar certifica

data recepționării de către recurent a copiei deciziei recurate.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, după parvenirea dosarului un complet din

3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe

recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 9 octombrie 2017, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa Curții

Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția față

de temeiurile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și de

drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de

admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

3

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal invocă

recurentul și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul

exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de

drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4