3ra-1082/17 — obligarea stabilirii reale a hotarelor ș.a

prima instanță: V. Suciu dosarul nr. 3ra-1082/17

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul lui Mihail Bradu, avocatul Alexandru Chisnencu împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Bradu

împotriva Consiliului local Ustia cu privire la contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 28 octombrie 2014 Mihail Bradu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului local Ustia cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, dispune de un teren situat între casa sa și a

vecinului Mihai Panfili, amplasat peXXXXX, cu o suprafață de 22 m.p.

Consideră, că la înregistrarea primară masivă a terenurilor au fost comise erori ce

au condus la întocmirea eronată a planurilor cadastrale ale teritoriului, a planurilor

geometrice, a dosarelor cadastrale pentru fiecare bun imobil și a Registrului bunurilor

imobile.

Afirmă că la 08 septembrie 2014 a expediat în adresa pîrîtului cerere prin care a

solicitat ieșirea la fața locului în vederea stabilirii reale a hotarelor cu întocmirea

actului respectiv și elaborarea unui plan cadastral corectat cu aprobarea lui prin decizia

organului deliberativ, însă prin răspunsul nr. 295 din 25 septembrie 2014, i s-a refuzat

în satisfacerea celor solicitate, menționîndu-se faptul că prin decizia nr.6/05 din 22

septembrie 2014, cererea a fost amînată pînă la examinarea litigiului dintre reclamant

și vecinul său, Mihai Panfili.

Ulterior, la 11 octombrie 2014, a fost expediată în adresa pîrîtului cererea

prealabilă prin care a solicitat aceleași cerințe, însă prin răspunsul nr. 323 din 20

octombrie 2014, i s-a refuzat repetat din aceleași motive.

Solicită obligarea Consiliului local Ustia de a stabili hotarele reale a lotului de

teren aferent casei, proprietate a reclamantului și de a elabora planul cadastral corectat

cu aprobarea lui prin decizia respectivă.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Dubăsari din 26 februarie 2015 s-a atras

din oficiu în proces în calitate de intervenient accesoriu Panfili Mihail (f.d.34 verso).

Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 02 decembrie 2016 s-a respins acțiunea

intentată la cererea de chemarea în judecată înaintată de Mihail Bradu împotriva

1

Consiliului local Ustia, r-ul Dubăsari, intervenient accesoriu Panfili Mihail privind

obligarea pîrîtului de a stabili hotarele reale a terenului aferent casei de locuit cu

elaborarea planului cadastral corectat și cu aprobarea prin decizie Consiliului local, ca

neîntemeiată.

Prima instanță a constatat că, în urma măsurărilor s-a stabilit că planul cadastral nu

corespunde cu amplasarea reală a terenurilor învecinate, din motivul modificării

samavolnice a hotarelor. La fel s-a constatat că hotarul între terenurile învecinate este

încălcat de însuși Mihail Bradu prin acapararea a suprafeței de 0,0027 ha din terenul lui

Panfili Mihail și construirea în afara hotarului său a gardului litigios.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 s-a respins apelul declarat

de Mihail Bradu și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 02 decembrie 2016.

La 10 august 2017 reprezentantul lui Mihail Bradu, avocatul Alexandru Chisnencu

a expediat prin poștă recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

13 iunie 2017, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat circumstanțele de fapt ale cauzei și a transcris

dispozițiile art. 18 și art. 19 din Legea cadastrului bunurilor imobile, menționînd că

instanțele inferioare au ignorat actul de constatare pe teren din 30 mai 2016, prin care

reprezentantul OCT Dubăsari a propus de a modifica planul cadastral pe segmentul 10-

12 întru ajustarea lui la realitatea stabilită.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

2

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 (f.d. 107-

112), însă aceasta a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire cu

nr. de ieșire 12294-3 din 19 iulie 2017 (f.d. 187), iar recursul a fost expediat prin poștă

la 10 august 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe plic (f.d.191). Prin

urmare, calea de atac se consideră exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, instanțele inferioare au ignorat actul de

constatare pe teren din 30 mai 2016 (f.d.122), prin care reprezentantul OCT Dubăsari a

propus de a modifica planul cadastral pe segmentul 10-12 întru ajustarea lui la realitatea

stabilită, nu pot fi reținute, deoarece a constituit obiect de cercetare în instanța de

judecată (f.d.144) și sânt similare argumentelor înserate în cererea de apel (f.d. 168). Or,

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Astfel, argumentele înserate de

reprezentantul recurentui ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit.

b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsește în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează că în cererea de recurs

formulată, reprezentantul recurentului nu a evidențiat memoriul ilegalității și

netemeiniciei deciziei recurate, circumstanță care în esență face imposibilă exercitarea

de către instanța investită cu realizarea căii de atac, prin controlul legalității deciziei

recurate. Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei și

transcrierea normelor de drept care în viziunea reprezentantului recurentului sunt

aplicabile speței, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

3

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul al un recurs efectiv sunt în

primul rînd chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson

împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de recurs reține că

recursul declarat de reprezentantul lui Mihail Bradu, avocatul Alexandru Chisnencu nu

s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare

nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată, fiind neglijate în mod clar

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că reprezentantul lui Mihail Bradu,

avocatul Alexandru Chisnencu a depus cererea de recurs, după ce a avut posibilitate de

a fi auzit de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

împotriva Franței, cererea nr. 21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul cînd nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.

58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67).

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că argumentele invocate în

recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă, completul de admisibilitate a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în mod unanim ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul lui Mihail Bradu, avocatul

Alexandru Chisnencu, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul lui Mihail Bradu, avocatul Alexandru

Chisnencu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

4