CASE OF IGNATOVA v. BULGARIA - [Bulgarian Translation] by the Bulgarian Ministry of Justice

În cazul Ignatova împotriva Bulgariei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cea de-a Patra Secție), întrunind ca comisie, formată din: Iulia Antoanella Grozaev, președinte, Yonko Grozaev, Președintele Ministerului Educației, Pere Vilanova și Ludo Motozov, a început sesiunea din data de 27 septembrie 2022; iar în continuare, a fost decisă de Ministerul Apărării, Președintele Republicii Moldova, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Preștii, Președintele Administrației, Președintele Administrației, Preștii, Președintele Administrației, Preștii, Președintele Administrației, Preștii, Președintele Administrației, Preștii, Președintele Administrației, Preștii, Preșe, Președintele Administrației, Preștii, Președintele Administrației, Preștii, Preșe, Președintele Administrației, Preștii, Preșe, Președintele Administrației, Preștii, Preșe, Preșe, Preșe și Preșeșe și Preșii, Preșeșii, Pre

Lucrările de construcție au început în 2010, dar au fost amânate în 2014, în principal, după cum se pare, din cauza dificultăților financiare pe care le-a întâmpinat municipalitatea. În noiembrie 2019, lucrările de construcție au fost reluate și, în conformitate cu circumstanțele actuale, Guvernul a estimat că clădirea va fi finalizată până la 30 iulie 2022.

5), din cauza în care a fost examinată în Kirilova și alții împotriva Bulgariei (No 42908/98 și alții 3, 9 iunie 2005) și în numeroase alte cauze ulterioare (dintre care unele sunt citate mai jos). Acestea cuprind dispozițiile relevante din dreptul intern și aplică principiile generale privind întârzierile în acordarea despăgubirii pentru persoana aliată. Admissibilitatea succesului 6. Guvernul susține că recursul reclamantei nu a epuizat mijloacele de apărare interne disponibile și eficiente. În special, recursul reclamantei și a succesorilor săi de 116 ani nu au susținut că au cerut despăgubiri pentru răspunderea statului și a celorlalți în temeiul Legii privind despăgubirile pentru persoane civile din 1988-1990 (a se vedea art. 7 din Legea din 1988), iar recursul reclamantului pentru despăgubiri pentru persoane civile din 1988-1990 (a se vedea art. 7 din Legea din 1988), care a fost introdusă anterior, poate fi considerat ca o acțiune de natură să fie rezonabilă, având în vedere evoluția situației și a altor aspecte ale procedurilor administrative, în comparație cu practica națională, deoarece recursul reclamantului nu poate fi primit despăgubiri în temeiul Legii privind despăgubirile pentru persoane civile (a se vedea art. 7 din Legea din 1988), care se aplică în mod rezonabil în cazul în care recursul reclamantului reclamantului pentru persoana civilă a fost depusăgăgăgă de răspundere în temeiul Legii de dreptului național și a celorlalte persoane civile (a se poate solicita despăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăgăg

Deși ia în considerare ultima jurisprudență națională care stabilește despăgubiri pentru reclamant în cazuri de acest fel, așa cum a fost prezentată de Guvern, Curtea subliniază din nou că o astfel de acțiune nu poate obliga direct autoritățile să construiască și să furnizeze apartamentul.Actiunea ar trebui să ofere numai despăgubiri pentru distracție pentru o perioadă limitată de timp (vezi, de exemplu, Antonovi v. Bulgaria, nr. 20827/02, §§ 11-13, din 1 octombrie 2009, unde despăgubirile acordate de instanțe cuprind perioada până la data depunerii cererii). Astfel, până când apartamentul nu este furnizat reclamantului, acesta este obligat să depună în mod neîntemeiat noi acțiuni și să solicite despăgubiri suplimentare (în cazul Kirilova și alții, nr. 116-196; în cazul Kirilova și alții, nr. 11-196; în cazul Kirilova și alții, nr. 105, §§ 9-105; în cazul Kirilova și alții, nr. 105, § 69), iar în cazul respectiv, reclamantul nu este considerat admisibil pentru a fi examinat în mod eficient, iar în cazul respectiv, nu este admisibilă o altă cale de apărire împotriva lui.

Dreptul reclamantului de a primi un apartament ca despăgubire pentru mutarea bunurilor sale a apărut în 1984, iar moștenitorii ei nu au primit încă acest apartament sau nicio altă despăgubire alternativă (vezi §1 de mai sus). Prin urmare, în cazul de față, întârzierea se ridică la treizeci de ani (de la intrarea în vigoare a Protocolului nr. 1 la Convenția pentru Bulgaria din 1992 încoace).

Guvernul susține că autoritățile naționale au făcut eforturi active de a depăși dificultățile financiare și logistice pentru a găsi o soluție și a-și îndeplini obligația de a acorda locuință reclamantului. El susține că situația financiară a comunității a dus la o anumită întârziere în procedura de acordare a despăgubirii, dar totuși dificultățile au fost depășite în mare parte și moștenitorii reclamantului trebuiau să primească apartamentul în a doua jumătate a anului 2022.

Prin urmare, reclamanta și moștenitorii ei nu ar trebui să fie condamnați pentru decizia lor de a aștepta finalizarea construcției și de a nu căuta soluții alternative, cum ar fi despăgubiri financiare sau despăgubiri prin alte mijloace (comparând circumstanțele din cazul Basmenkov împotriva autorităților bulgare, cum se pare, nu au fost suficiente pentru a finaliza construcția, așa cum a subliniat Guvernul (vezi §12), § 63391/13, § 28-30, 6 aprilie 2017; în schimb, în cazul lui Bogdanov împotriva autorităților bulgare, cum se pare, nu au fost suficiente pentru a finaliza construcția (vezi §12); în cazul lui Petrov împotriva autorităților bulgare, cum se pare, nu au fost suficiente pentru a finaliza construcția (vezi §15), § 1551/11, § 259/11, 15 martie 2022, § 259/11, respectiv, nu au fost suficiente pentru a finaliza procedurile de despăgubiri, ceea ce înseamnă că reclamanții nu au nicio posibilitate de a obține despăgubiri în cazul în care au fost depuse despăgubiri în mod inițial, respectiv, în cazul în care nu au fost depuse despăgubiri în mod activ, în cazul în care nu au fost depuse despăgubiri în mod necesar, respectiv, în cazul în care nu au fost depuse alte mijloace, în cazul în care nu au fost depuse despăgubiri în mod necesar, în cazul în care nu au fost depuse despăgubiri în mod necesar, în cazul în care nu au fost depuse alte mijloace, în moduri, în cazul în care nu au fost depuse despăgubiri în mod necesar, în cazul în cazul în care nu a fost depuse în cazul în cazul în care nu a fost depuse alte persoane, în cazul în care nu a fost depusăgăgăgăgăgăgăgerea de despăgerea de alte persoane, respectiv, în cazul în cazul în care nu a fost depăgerea de alte persoane, în cazul în care nu a fost depusăgerea de alte persoane, în cazul în care nu a fost depusăgăgăgerea de

În special, în măsura în care Guvernul invocă resurse financiare insuficiente pentru municipalitatea Dobrich, Curtea arată din nou că acest lucru nu poate justifica în sine o întârziere atât de lungă (a se vedea cauza Kirilova și alții, citată mai sus, § 122). În plus, Curtea a remarcat că, chiar dacă se presupune că moștenitorii reclamantului vor primi încă apartamentul lor în mod just în a doua jumătate a anului 2022 (a se vedea punctul 12 de mai sus), care încă nu a fost confirmat (a se vedea punctul 1 de mai sus), există un reziduu de ani de zile, deoarece a existat o continuitate a reclamației pentru o întârziere atât de lungă (a se vedea cazul Kirilova și alții, citat mai sus, § 122).

În sprijinul cererii lor, ei vor prezenta un calendar al lucrărilor efectuate de avocatul lor și chitanțe pentru suma plătită pentru traducere. Ei doresc ca judecătorii în acest punct să primească 210 de euro pe contul lor bancar, iar restul să fie transferat direct pe contul bancar al reprezentantului lor procedural. 18. Guvernul contestă cererile și le consideră excesiv. 19. Curtea, fiind justă și având în vedere circumstanțele cauzei, acordă în mod rezonabil moștenitorilor reclamantului 3 000 de euro pentru că nu au afectat pe urmașii legitimi. 20. În plus, aceasta ia în considerare faptul că, în conformitate cu acest articol, se poate considera că reclamantul trebuie să fie acoperit în mod corespunzător de către un avocat în cadrul procedurii.

(a) statul pârât să plătească în comun moștenitorilor reclamantei în termen de trei luni următoarele sume, care să fie convertite în moneda statului pârât la cursul aplicabil la data plății: (i) 3.000 EUR (trei mii EUR), plus toate taxele care pot fi impuse, pentru prejudiciul netă; (ii) 900 EUR (nouă sute EUR), plus toate taxele care le pot fi impuse, pentru cheltuieli și cheltuieli, dintre care 690 EUR (șase sute nouăzeci EUR) să fie plătite direct pe contul bancar al reclamantului; (b) că deplasarea reclamantului în termen de trei luni înainte de soluționarea litigiului este o simplă dobândă pe care o datorează reclamantul în conformitate cu scrisoarea la tribunalul judecătorului Antonia Motoi, însoțită de o scrisoare a lui Juliana Moutova, însoțită de o sumă de trei procente pe care o a primit în perioada de executare a procedurii (§§ 77 din Regulamentul de procedură) din 18 octombrie 2022; (I) Președintele Antalia Moutova a respins cererea de despăgubire a unei părți în cazul în care nu a fost îndeplinită obligația de a depune a plăti o parte din partea sa (§ 2 din Regulamentul de procedură) și a unei părți din partea sa (§ 2 din Regulamentul de procedură) din 18 octombrie 2022; (I) din Regulamentul de procedură (I) din 18 octombrie) din 18 octombrie 2022;

ЧЕТВЪРТО ОТДЕЛЕНИЕ

ДЕЛО

ИГНАТОВА срещу БЪЛГАРИЯ

(Жалба № 39954/19)

РЕШЕНИЕ

СТРАСБУРГ

18 октомври 2022 г.

Това решение е окончателно, но може да подлежи на редакционна промяна.

По делото Игнатова срещу България,

Европейският съд по правата на човека (Четвърто отделение), заседаващ като комитет, състоящ се от:

Юлия Антоанела Моток (Iulia Antoanella Motoc),

председател,

Йонко Грозев (Yonko Grozev)

,

Пере Пастор Виланова (Pere Pastor Vilanova)

, съдии,

и Людмила Миланова (Ludmila Milanova),

и.д. заместник-секретар на отделението

,

Като взе предвид:

жалбата (№ 39954/19) срещу Република България, подадена в Съда на основание чл. 34 от Конвенцията за защита на правата на човека и основните свободи („Конвенцията“) на 20 юли 2019 г. от българската гражданка г-жа Иванка Иванова Игнатова, родена през 1939 г. („жалбоподателката“). Жалбоподателката е починала през 2020 г. и нейните наследници, г-н Игнат Илиев Игнатов, г-жа Райна Игнатова Митева и г-жа Дарина Игнатова Тодорова изразяват желание да продължат производството от нейно име. Те са представлявани от г-жа А. Чобанова, адвокат, практикуващ в София;

решението да се комуникира жалбата на българското правителство („Правителството“), представлявано от правителствения агент г-жа М. Илчева от Министерството на правосъдието;

становищата на страните;

след като проведе закрито заседание на 27 септември 2022 г.,

Постановява следното решение, прието на същата дата:

ПРЕДМЕТ НА ДЕЛОТО

1

. Жалбата се отнася до забавеното предоставяне на обезщетение на жалбоподателката за нейния имот, който е бил отчужден през 1984 г. от общинските власти на гр. Добрич за целите на градоустройството. Жалбоподателката е трябвало да бъде обезщетена с апартамент в сграда, която властите са възнамерявали да построят. Строителните работи започват през 2010 г., но през 2014 г. са отложени, главно, както изглежда, поради финансови затруднения, които общината е изпитвала. През ноември 2019 г. строителните работи са възобновени и според Правителството се е очаквало сградата да бъде завършена до 30 юли 2022 г. Към момента на подаване на последните становища от страните до Съда през юни 2022 г. жалбоподателката не е получила определения ѝ като обезщетение апартамент, нито каквото и да е алтернативно обезщетение.

ПРЕЦЕНКАТА НА СЪДА

правен интерес (LOCUS STANDI)

Ergezen v. Turkey,

no. 73359/10, §§ 27-30, 8 април 2014 г.).

ТВЪРДЕНИЕ ЗА НАРУШЕНИЕ НА ЧЛЕН 1 ОТ ПРОТОКОЛ № 1 към КОНВЕНЦИЯТА

Копанкови срещу България,

№ 48929/12, §§ 26-27, 6 септември 2018 г.).

Кирилова и други срещу България“

(№ 42908/98 и 3 други, 9 юни 2005 г.) и многобройни последващи дела (някои от които са цитирани по-долу). В тях са обобщени съответните вътрешноправни разпоредби и приложимите общи принципи относно забавянията в предоставянето на обезщетения за отчужден имот.

Допустимост

6.

Правителството твърди, че жалбоподателката не е изчерпала наличните и ефективни вътрешноправни средства за защита. По-конкретно, жалбоподателката и нейните наследници не са предявили иск за обезщетение по Закона за отговорността на държавата и общините за вреди от 1988 г. („Законът от 1988 г.“), за да поискат обезщетение за вредите, претърпени поради забавянето на предоставянето на дължимия апартамент. Правителството твърди, че за разлика от обстоятелствата, които Съдът критикува по делото „

Кирилова и други“

(цитирано по-горе, §§ 116-19), с оглед на последното развитие на вътрешната съдебна и административна практика, въпросното средство за защита понастоящем предлага разумни изгледи за успех.

7

. Страната жалбоподател не се съгласява с тези твърдения. По-конкретно, наследниците на жалбоподателката оспорват ефективността на иска за обезщетение за увреждане по Закона от 1988 г., като твърдят, че националните съдилища имат противоречива практика по този въпрос, а също и че такъв иск може да доведе до присъждане на обезщетение само за забава от пет години преди датата на подаването му, с оглед на съответните национални норми относно давностните срокове.

Антонови срещу България,

№ 20827/02, §§ 11-13, 1 октомври 2009 г., където присъденото от съдилищата обезщетение обхваща период до датата на подаване на иска). По този начин, докато апартаментът не бъде предоставен на жалбоподателя, последният е принуден да подава нови искове и да претендира за допълнително обезщетение (вж. дело

Кирилова и други

, цитирано по-горе, § 116; дело

Антонови,

цитирано по-горе, § 24; и дело

Любомир Попов срещу България,

№ 69855/01, § 105, 7 януари 2010 г.). Следователно искът за обезщетение в разглеждания случай не представлява ефективно средство за защита, което страната жалбоподател е трябвало да изчерпи (вж.

Кирилова и други

, цитирано по-горе, §§ 116-19).

Б. По същество

12

. Правителството твърди, че националните власти са направили активни опити да преодолеят финансовите и логистичните затруднения, за да намерят решение и да изпълнят задължението си да предоставят жилище на жалбоподателката. То твърди, че финансовото състояние на общината е довело до известно забавяне на производството по предоставяне на обезщетението, но въпреки това трудностите са били до голяма степен преодолени и наследниците на жалбоподателката е трябвало да получат апартамента си през втората половина на 2022 г. Според Правителството жалбоподателката и нейните наследници са отговорни за част от настъпилото забавяне, тъй като не са прибягнали до наличните процедури, за да доведат до приключване на производството на по-ранна дата. По-конкретно, жалбоподателката и нейните наследници не са се възползвали от възможността, предвидена в националното законодателство, да поискат финансово обезщетение вместо обезщетение под формата на апартамент, нито са се възползвали от възможността да поискат обезщетение чрез друг апартамент (за описание на тези процедури вж.

Копанкови срещу България

, цитирано по-горе, § 22, и

Вельов и Димитров срещу България

(dec.) [Комитет], № 64570/10, § 16, 20 септември 2016 г.).

13

. Съдът счита, че община Добрич никога не се е отказвала от плановете си да построи сградата, в която се намира апартаментът на жалбоподателката, и активно е търсела финансиране, за да завърши строителството, както е отбелязано от Правителството (вж. параграф 12 по-горе). Следователно жалбоподателката и нейните наследници не трябва да бъдат упреквани за решението им да изчакат завършването на строителството и да не търсят алтернативни решения, като например финансово обезщетение или обезщетение чрез друг имот (сравни обстоятелствата по делото

Басменкова срещу България

[Комитет], № 63391/13, §§ 28-30, 6 април 2017 г.; за разлика от това, вж.

Божилови срещу България

[Комитет], № 9051/18, §§ 9-11, 15 март 2022 г., и

Петрови срещу България

[Комитет], № 26759/12, §§ 25

‑

29, 2 февруари 2017 г., където Съдът констатира, че в определен момент е станало ясно, че първоначално дължимото имущество никога няма да бъде предоставено, което означава, че жалбоподателите е трябвало да прибягнат до различни други средства за обезщетение, налични съгласно вътрешното право). Следователно неуспехът на страната жалбоподател да преследва тези възможности не може да доведе до заключението, че жалбоподателите имат вина за част от забавянето на производството за обезщетение.

Кирилова и други,

цитирано по-горе, § 121; и

Добродолска с/у България

[Комитет], № 34272/09, § 20, 13 октомври 2016 г.). Въпреки това забавянето, причинено по тяхна вина, не е било надлежно обосновано. По-конкретно, доколкото Правителството се позовава на недостатъчните финансови ресурси на община Добрич, Съдът отново посочва, че това само по себе си не може да оправдае толкова дълго забавяне (вж. дело

Кирилова и други

, цитирано по-горе, § 122). Освен това Съдът отбелязва, че дори и да се приеме, че наследниците на жалбоподателката ще получат полагащия им се апартамент през втората половина на 2022 г. (вж. параграф 12 по-горе), което все още не е потвърдено (вж. параграф 1 по-горе), остава налице фактът, че в продължение на много години жалбоподателката е била изправена пред несигурност и е трябвало да понесе прекомерна тежест. По този начин, дори и след евентуалното предоставяне на апартамента, справедливият баланс, изискван съгласно член 1 от Протокол № 1, не би бил постигнат (вж. дело

Кирилова и други

, цитирано по-горе, § 123).

ПРИЛАГАНЕ НА ЧЛЕН 41 ОТ КОНВЕНЦИЯТА

17

. Наследниците на жалбоподателката претендират за 2 250 евро за разходи и разноски. Това включва 2 130 евро за тяхното процесуално представителство и 120 евро за извършен превод. В подкрепа на иска си те представят график за работата, извършена от техния адвокат, и квитанции за сумата, платена за превод. Те искат присъдените по тази точка 210 евро да бъдат изплатени по тяхната банкова сметка, а останалата част да бъде преведена директно по банковата сметка на техния процесуален представител.

ПО ТЕЗИ СЪОБРАЖЕНИЯ СЪДЪТ ЕДИНОДУШНО,

Приема

, че наследниците на жалбоподателката са процесуално легитимирани да водят производството вместо нея;

Обявява

жалбата за допустима;

Приема, че е

налице нарушение на член 1 от Протокол № 1 към Конвенцията;

Определя

(a)

Държавата ответник да изплати съвместно на наследниците на жалбоподателката в срок от три месеца следните суми, които да бъдат конвертирани във валутата на държавата ответник по курса, приложим към датата на плащане:

(i)

3 000 EUR (три хиляди евро), плюс всички данъци, които могат да бъдат начислени, за неимуществени вреди;

(ii)

900 EUR (деветстотин евро), плюс всички данъци, които могат да им бъдат начислени, за разходи и разноски, от които 690 EUR (шестстотин и деветдесет евро) да бъдат платени директно по банковата сметка на техния процесуален представител;

(б) че от изтичането на гореспоменатите три месеца до уреждането на спора се дължи проста лихва върху горепосочените суми в размер, равен на пределния лихвен процент по заеми на Европейската централна банка през периода на неизпълнение плюс три процентни пункта;

Отхвърля

останалата част от искането на страната жалбоподател за справедливо обезщетение.

Изготвено на английски език и оповестено писмено на 18 октомври 2022 г. съгласно правило 77 §§ 2 и 3 от Правилника на Съда.

Людмила Миланова

Юлия Антоанела Моток

(Ludmila Milanova)

(Iulia Antoanella Motoc)

И.д. заместник-секретар

Председател