2ra-1631/17 — declararea nulitatii actelor juridice

2ra-1631/17 — declararea nulitatii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2ra-1631/17

Prima instanță: Judecătoria Nisporeni (jud. M. Ulinici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, N. Simciuc, Iu. Cotruță)

DECIZIE

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Nadejda Zubcu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Zubcu

împotriva lui Anton Tulbure, intervenient accesoriu notarul public Teodor Profire

cu privire la repunerea în termen, constatarea nulității testamentului nr.1831 din 12

octombrie 1999 întocmit din numele Feodorei Tulbure pe numele lui Anton Tulbure,

constatarea nulității certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele Nadejdei Zubcu, constatarea nulității certificatului de moștenitor

testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 eliberat pe numele lui Anton Tulbure,

radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza

certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011 eliberat pe numele

Nadejdei Zubcu și a certificatului de moștenitor testamentar nr.237 din 08 februarie

2011 eliberat pe numele lui Anton Tulbure, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 august 2013, Nadejda Zubcu, prin intermediul avocatului Vladimir

Valuța, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Anton Tulbure și a

notarului privat Teodor Profire solicitând declararea nulității testamentului nr. 1831

din 12 octombrie 1999 din numele testatorului Feodora Tulbure pe numele lui Anton

Tulbure, autentificat de notarul Teodor Profire și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 11 aprilie 2010 a decedat mama sa

Feodora Tulbure, conform certificatului de deces seria DC-IV nr. 0790141 emis de

Oficiul Stare Civilă Nisporeni, cu ultimul domiciliu: str-la xxxxx.

Susține că, masa bunurilor succesorale rămasă după deces include: casa de

locuit individuală, număr cadastral 6001208075, cu suprafața totală de 58,4 mp,

amplasată pe str-la xxxxx; construcția accesorie cu suprafața totală 4,9 mp; lotul de

teren de pe lângă casă cu suprafața de 0,1472 ha.

1

Afirmă că, s-a adresat la notar pentru eliberarea certificatului de moștenitor

legal, însă a primit refuz din motiv că există un testament din 12 octombrie 1999,

prin care defuncta a testat toată averea pârâtului.

Declară că, testamentul în cauză urmează a fi declarat nul, deoarece a fost

întocmit cu încălcarea prevederilor legale și anume nu a fost semnat de testatoarea

Feodora Tulbure, dar de o altă persoană, iar semnătura testatorului este ilizibilă și

constă din câteva linii verticale, ce nu alcătuiesc vreo literă.

Precizează că, din anul 2008 până la deces, mama sa Feodora Tulbure a fost

imobilizată la pat, iar reclamanta a avut grijă de ea, o asigura cu produse alimentare,

medicamente necesare, a prelucrat terenul aferent, a efectuat îmbunătățiri

substanțiale la casă, deoarece fratele său Anton Tulbure era plecat cu traiul în

Republica Belarus.

La 10 octombrie 2014, în cadrul ședinței de judecată, Nadejda Zubcu a depus

cerere de concretizare, prin care a solicitat repunerea în termen, declararea nulității

testamentului nr. 1831 din 12 octombrie 1999 întocmit din numele testatorului

Feodora Tulbure pe numele lui Anton Tulbure, declararea nulității certificatului de

moștenitor legal nr. 236 pe numele Nadejdei Zubcu, declararea nulității certificatului

de moștenitor testamentar nr. 237 pe numele lui Anton Tulbure, radierea din

Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza

certificatelor nr. 236 și 237 din 08 februarie 2011, încasarea cheltuielilor de judecată

constituite din suma de 1170 lei, achitată pentru efectuarea expertizei judiciare și din

suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 6170 lei.

În motivarea cererii de concretizare, reclamanta a invocat că s-a adresat

notarului pentru a depune declarație de acceptare a succesiunii, dar a aflat că există

un testament întocmit la 12 octombrie 1999 în favoarea lui Anton Tulbure, fratele

ei. La acel moment, deși, i se părea straniu că mama sa nu a menționat niciodată

despre testament, fiind imobilizată la pat în ultimii doi ani de viață, s-a împăcat cu

presupusa voința a mamei și a contestat în instanță numai certificatul de moștenitor

testamentar, în partea ce tine de rezerva succesorală.

Menționează că, prin hotărârea din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei

Nisporeni a fost anulat certificatul de moștenitor testamentar nr. 2851 din 20

septembrie 2010. În baza hotărârii, la 08 februarie 2011, notarul Teodor Profire a

eliberat certificatul de moștenitor legal nr. 236 pentru ¼ din averea succesorală pe

numele Nadejda Zubco și certificatul de moștenitor testamentar nr. 237 pentru ¾ din

averea succesorală pe numele lui Anton Tulbure. A înregistrat dreptul de proprietate

la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni.

Indică reclamanta că, în luna aprilie a anului 2013, a depistat legitimația de

pensionar a mamei sale și a observat că vizual semnătura ei diferă de semnătura

aplicată în testament. Astfel, a început să pună la dubii autenticitatea semnăturii.

Încercând să obțină informații de la notarul Teodor Profire, a constatat că nu există

nici un act adițional semnării testamentului, nici nu s-a păstrat Registrul actelor

notariale pentru anul 1999.

Prin hotărârea din 27 octombrie 2014 a Judecătoriei Nisporeni s-a respins ca

nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Zubcu împotriva lui

Anton Tulbure, notarul public Teodor Profire, Alexandr Șișcanu cu privire la

repunerea în termen, constatarea nulității testamentului nr.1831 din 12 octombrie

2

1999 întocmit din numele Feodorei Tulbure pe numele lui Anton Tulbure,

constatarea nulității certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele Nadejdei Zubcu, constatarea nulității certificatului de moștenitor

testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 eliberat pe numele lui Anton Tulbure,

radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza

certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011 pe numele Nadejdei

Zubcu și a certificatului de moștenitor testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 pe

numele lui Anton Tulbure și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1170 lei

și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

Prin decizia din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel depusă de Nadejda Zubcu și s-a casat hotărârea din 27 octombrie 2014 a

Judecătoriei Nisporeni din alte motive; s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins

ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Zubcu împotriva lui

Anton Tulbure, intervenient accesoriu notarul public Teodor Profire cu privire la

repunerea în termen, constatarea nulității testamentului nr.1831 din 12 octombrie

1999 întocmit din numele Feodorei Tulbure pe numele lui Anton Tulbure,

constatarea nulității certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele Nadejdei Zubcu, constatarea nulității certificatului de moștenitor

testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 întocmit pe numele lui Anton Tulbure,

radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza

certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011 pe numele Nadejdei

Zubcu și a certificatului de moștenitor testamentar nr.237 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele lui Anton Tulbure, compensarea cheltuielilor de judecată.

La 03 iulie 2017, Nadejda Zubcu a declarat recurs împotriva deciziei din 07

martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din motiv că eroarea judiciară admisă nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și

pasibilă casării în conformitate cu temeiurile prevăzute de art.432 alin.(2) lit. a) și

c), alin.(3) lit. b) și alin.(4) Cod de procedură civilă.

Menționează că, cauza civilă atât în prima instanță, cât și în instanța de apel a

fost examinată în lipsa notarului public Teodor Profire, care a perfectat și autentificat

actul notarial contestat și care a constituit obiectul litigiului, în condițiile când prin

cererea de chemare în judecată înaintată s-a contestat actul notarial, s-a pus la

îndoială legalitatea acestuia. În opinia recurentei, cauza civilă nu putea să fie

examinată în absența notarului Teodor Profire, prezența căruia consideră că era

absolut necesară nu numai pentru a face declarații în prima instanță, instanța de apel,

dar și să prezinte originalul exemplarului notarial a testamentului perfectat, bonurile

de plată a taxei notariale, a taxei de stat semnate de testator și registrul de evidență

a actelor notariale perfectate. Astfel, exista o posibilitate reală de a mai dobândi

înscrisuri, ce ar conține numele de familie a defunctei Feodora Tulbure și eventualele

semnături sau lipsa acestora din dreptul numelui, cu mari posibilități de a

concluziona faptul că nu era cărturară testatoarea sau pentru dispunerea și efectuarea

unei expertize repetate. Prin examinarea cauzei în lipsa notarului, nu s-a soluționat

fondul cauzei, nu s-au dobândit înscrisurile în volumul necesar pentru expertizarea

testamentului.

3

Consideră că, instanța de apel nu a luat în considerare și nu a dat nici o

apreciere raportului de expertiză repetată în comisie nr.438 din 05 octombrie 2016,

efectuat în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, conform căruia nu este

posibil a răspunde la întrebarea: dacă a fost executată semnătura din numele

Feodorei Tulbure în testamentul nr.1831 din 12 octombrie 1999 de către însăși

Feodora Tulbure sau de o altă persoană, nu este posibil, deoarece informația

grafoscopică conținută în semnătura în litigiu, executată de scriptor în condiții

neobișnuite, limitată din punct de vedere cantitativ și calitativ, este insuficientă

pentru a soluționa întrebarea înaintată experților. Aceeași concluzie se conține și în

raportul expertizei grafoscopice nr. 1203 din 01 iulie 2014, conform căruia

semnătura din numele Feodorei Tulbure din testamentul cu nr. 1831 din 12

octombrie 1999, plasată la rubrica „semnătura”, nu a fost posibil de ajuns la o

concluzie categorică referitor la faptul dacă semnătura în testament ar fi fost

efectuată de către Feodora Tulbure, motivând că: semnătura în cauză are o factură

generală constructivă extrem de simplă, nu a fost prezentat exemplarul 2 al

testamentului, solicitat de expert, nu a fost prezentat registrul de înregistrare a acestui

document, nu au fost prezentate modele de semnături, solicitate de expert.

Menționează că, instanța de apel nu a luat în considerare un alt raport de

constatare tehnico-științifică nr.2080 din 19 iunie 2012, conform căruia s-a ajuns la

concluzia: nu este posibil de răspuns la întrebarea cine a executat semnătura în

testamentul din 12 octombrie 1999, Feodora Tulbure sau o altă persoană, deoarece

semnătură are o factură constructivă extrem de simplă și materialul de cercetare este

limitat. Semnele particulare ale scrisului în semnătura cercetată au o semnificație

mică de identificare. Semnătura este simplă și ușor de imitat.

Consideră că, instanța de apel nu a dat nici o apreciere depozițiilor date de

către martorii audiați Maria Petrici –poștașul ce înmâna pensia, precum și Valentina

Labic-casiera întreprinderii în construcții unde a activat testatoarea, care au

confirmat faptul precum că era analfabetă și nu putea semna documentele.

Indică recurenta că, Feodora Tulbure la momentul întocmirii testamentului,

fiind necărturară, nu putea citi și semna testamentul din nr.1831 din 12 octombrie

1999, iar notarul era obligat să verifice aceste circumstanțe și urma să-i propună

testatoarei să fie semnat testamentul de o altă persoană în locul ei, în prezența

notarului și a cel puțin doi martori.

Pe capătul de cerere privitor la declararea nulității testamentului nr.1831 din

12 octombrie 1999 întocmit și autentificat de către notarul Teodor Profire din numele

testatorului Feodora Tulbure pe numele lui Anton Tulbure, în opinia recurentei,

urmau să fie aplicate normele Codului Civil în redacția anului 1964, în vigoare la

data întocmirii și autentificării actului notarial, Lege, care însă așa și nu a fost

aplicată de către instanța judecătorească.

Opinează că, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, pe care, a

aplicat-o la soluționarea temeiurilor invocate de apelant în cererea de apel și în

această privință, în parte ar fi fost necesară aplicarea normelor Codului Civil în

redacția anului 1964, care pentru contestarea testamentului din 12 octombrie 1999

nu conținea anumiți termeni restrânși de contestare, iar solicitarea repunerii în

termen a pretenției menționate, în atare situație este absolut întemeiată. Sub acest

aspect instanța de apel în mod neîntemeiat a respins cerințele de repunere în termen

4

a cererilor.

Precizează că, eroarea admisă nu poate fi corectată de către instanța de recurs,

însă poate fi corectată de instanța de apel, motiv pentru care solicită casarea hotărârii

adoptate, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de

judecată, pentru aplicarea corectă a prevederilor legale cu referire la caz.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 07 martie 2017, iar Nadejda

Zubcu a declarat recurs la 03 iulie 2017.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 14 aprilie 2017, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d.33), însă

recurenta a recepționat-o la 03 mai 2017, conform ștampilei (Vol.II, f.d.38), ceea ce

se distinge și din textul recursului.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la 03 iulie 2017 de

către Nadejda Zubcu împotriva deciziei din 07 martie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 18 octombrie 2017 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Nadejda Zubcu și va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

5

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Materialele cauzei și anume certificatul de naștere (duplicat) nr. NA-VI

0733996 eliberat la 25 februarie 2010 pe numele Nadejdei Tulbure, atestă că ultima

este fiica lui Vasile Tulbure și Teodora Tulbure (Vol.I, f.d.10). După înregistrarea

căsătoriei cu Gheorghe Zubcu, a devenit Nadejda Zubcu (Vol.I, f.d.6).

Din certificatul de deces nr. DC-IV 0790141 eliberat la 13 aprilie 2010 rezultă

că Feodora Tulbure a decedat la xxxxx (Vol.I, f.d.5).

Prin testamentul din 12 octombrie 1999, întocmit de Biroul notarului Teodor

Profire, înregistrat cu nr.1831, Tulbure Feodora a testat toată averea sa fiului Anton

Tulbure (f.d.Vol. I, f.d.9).

În baza testamentului, lui Anton Tulbure i-a fost eliberat certificatul de

moștenitor testamentar nr. 2851 din 20 septembrie 2010 de către Biroul notarului

Teodor Profire.

Prin hotărârea din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Nisporeni a fost anulat

certificatul de moștenitor testamentar nr. 2851 din 20 septembrie 2010, eliberat pe

numele lui Anton Tulbure, la cererea Nadejdei Zubcu, care a invocat dreptul său în

calitate de moștenitor de clasa I, independent de conținutul testamentului la cota-

parte din averea succesorală (Vol.I, f.d.29).

Conform certificatului de moștenitor testamentar din 08 februarie 2011,

înregistrat sub nr. 237, eliberat de notarul public Teodor Profire pe numele lui Anton

Tulbure, ca moștenitor al averii Feodorei Tulbure, se atestă eliberarea acestuia pe

bunurile succesorale, după cum urmează: ¾ din casa de locuit individuală, cu număr

cadastral 6001208075, amplasată pe str-la xxxxx, suprafața totală a căreia este de

58, 4 mp; ¾ din construcția accesorie, suprafața totală a căreia este de 4,9 mp și ¾

din lotul de teren aferent casei, suprafața totală de 0, 1472 ha, ce a aparținut defunctei

în baza hotărârii nr. 2 din 1988 în baza Titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren din 04 august 2000 (Vol.I, f.d. 107).

Conform certificatului de moștenitor legal din 08 februarie 2011, înregistrat sub

nr. 236, eliberat de notarul public Teodor Profire pe numele Nadejdei Zubcu, ca

moștenitor al averii Feodorei Tulbure, se atestă eliberarea acestuia pe bunurile

succesorale, după cum urmează: ¼ din casa de locuit individuală, cu număr cadastral

6001208075, amplasată pe str-la xxxxx, suprafața totală a căreia este de 58, 4 mp;

¼ din construcția accesorie, suprafața totală a căreia este de 4,9 mp și ¼ din lotul

de teren aferent casei, suprafața totală de 0, 1472 ha, ce a aparținut defunctei în baza

hotărârii nr. 2 din 1988 în baza Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren din 04 august 2000 (Vol.I, f.d. 107).

Astfel, prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva lui Anton Tulbure,

intervenient accesoriu notarul public Teodor Profire, la 02 august 2013, cu

concretizările ulterioare prin cererea din 10 octombrie 2014, Nadejda Zubcu a

solicitat repunerea în termen, declararea nulității testamentului nr. 1831 din 12

octombrie 1999 întocmit din numele testatorului Feodora Tulbure pe numele lui

Anton Tulbure, declararea nulității certificatului de moștenitor legal nr. 236 pe

6

numele Nadejdei Zubcu, declararea nulității certificatului de moștenitor testamentar

nr. 237 pe numele lui Anton Tulbure, radierea din Registrul bunurilor imobile a

dreptului de proprietate înregistrat în baza certificatelor nr. 236 și 237 din 08

februarie 2011, încasarea cheltuielilor de judecată constituite din suma de 1170 lei,

achitată pentru efectuarea expertizei judiciare și din suma de 5000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 6170 lei (f.d.3-6, 103-105).

Prin hotărârea din 27 octombrie 2014 a Judecătoriei Nisporeni s-a respins ca

nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Zubcu împotriva lui

Anton Tulbure, notarul public Teodor Profire, Alexandr Șișcanu cu privire la

repunerea în termen, constatarea nulității testamentului nr.1831 din 12 octombrie

1999 întocmit din numele Feodorei Tulbure pe numele lui Anton Tulbure,

constatarea nulității certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele Nadejdei Zubcu, constatarea nulității certificatului de moștenitor

testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 eliberat pe numele lui Anton Tulbure,

radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza

certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011 pe numele Nadejdei

Zubcu și a certificatului de moștenitor testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 pe

numele lui Anton Tulbure și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1170 lei

și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei (Vol.I, f.d.128, 133-136).

Prin decizia din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel depusă de Nadejda Zubcu și s-a casat hotărârea din 27 octombrie 2014 a

Judecătoriei Nisporeni din alte motive; s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins

ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Zubcu împotriva lui

Anton Tulbure, intervenient accesoriu notarul public Teodor Profire cu privire la

repunerea în termen, constatarea nulității testamentului nr.1831 din 12 octombrie

1999 întocmit din numele Feodorei Tulbure pe numele lui Anton Tulbure,

constatarea nulității certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele Nadejdei Zubcu, constatarea nulității certificatului de moștenitor

testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 întocmit pe numele lui Anton Tulbure,

radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza

certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011 pe numele Nadejdei

Zubcu și a certificatului de moștenitor testamentar nr.237 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele lui Anton Tulbure, compensarea cheltuielilor de judecată (Vol.II,

f.d.25-32).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanța de apel eronat a interpretat normele de drept în raport

cu circumstanțele cauzei, or, instanța de apel nu a preluat, în esență, decât concluzia

primei instanțe referitor la netemeinicia cererii de repunere în termen, fără a o

argumenta prin prisma normelor de drept pertinente.

În speță, Colegiul reține că instanța de apel, preluând concluziile primei

instanțe, a opinat că instanța de fond just a stabilit că Nadejda Zubcu în calitate de

moștenitor rezervatar și-a manifestat opțiunea succesorală, obținând prin hotărârea

din 09 decembrie 2010 a Judecătoriei Nisporeni anularea certificatului de moștenitor

testamentar eliberat pe numele lui Anton Tulbure. Pe cale de consecință, la 08

februarie 2011 au fost eliberate certificatele de moștenitor testamentar și de

moștenitor legal pe numele lui Anton Tulbure și respectiv pe numele Nadejdei

7

Zubcu. Astfel, reclamanta nu ar putea pretinde repunerea în termen pentru

constatarea nulității testamentului nr.1831 din 12 octombrie 1999, iar certificatele

de moștenitori sunt acte subsecvente și ar putea fi anulate doar dacă s-ar anula

testamentul.

Concomitent Colegiul precizează că, hotărârea instanței de fond a fost casată

de către instanța de apel, în esență, din motivul aplicării normelor de drept retroactiv,

invocând aplicabilitatea normelor de drept conform Codului Civil, redacția anului

1964 și nu a celor conform Codului Civil, redacția anului 2003.

La acest capitol, Colegiul menționează că atât prima instanță, cât și instanța de

apel au respins integral cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată, inclusiv

și cererea de repunere în termen.

Conform art. 267 alin. (1), (2) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani. Acțiunile privind apărarea drepturilor personale

nepatrimoniale se prescriu numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Conform art. 279 alin.(1) Cod civil, în cazuri excepționale, dacă instanța de

judecată constată că termenul de prescripție extinctivă nu este respectat datorită unor

împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este

apărat.

Astfel, repunerea în termenul de prescripție extinctivă reprezintă o măsură

excepțională, putând fi definită ca beneficiul recunoscut de lege titularilor

drepturilor subiective, în condițiile anume prevăzute, în temeiul căruia aceștia își pot

valorifica drepturile chiar dacă termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit.

Colegiul relevă că, în condițiile legii, respingerea cererii de repunere în termen

a acțiunii, atrage după sine și tardivitatea cerințelor, însă instanța de judecată contrar

normelor de drept a respins integral ca fiind nefondată cererea de chemare în

judecată, inclusiv și cerința privind repunerea în termen a acțiunii.

Sub acest aspect, Colegiul notează că instanța de apel, pe lângă faptul că nu a

indicat norma de drept material aplicabilă speței la respingerea cererii de repunere

în termen, nu a stabilit nici începutul curgerii termenului de prescripție, nici

expirarea termenului de prescripție pentru Nadejda Zubcu.

Or, repunerea/nerepunerea în termenul de prescripție are caracter judiciar,

instanța urmând să se pronunțe, să motiveze soluția sa în acest sens, pentru a putea

fi supusă controlului judiciar. De altfel, soluționarea cererii de repunere în termenul

de prescripție este de competența instanței competente să soluționeze cauza care are

ca obiect protecția judiciara a dreptului subiectiv respectiv. Astfel, Nadejda Zubcu,

fiind titularul dreptului la acțiune, a solicitat repunerea în termen și respectiv instanța

era obligată de a specifica norma de drept materială ce a servit ca temei de respingere

a acesteia.

Colegiul menționează că pentru a determina temeinicia/netemeinicia cererii de

repunere în termen, instanța de judecată urmează să indice cert normele de drept

material și circumstanțele ce au dus la formarea concluziei sale, aspect ce urmează

a fi luată în considerare la rejudecarea cauzei.

În această ordine de idei, Colegiul apreciază ca fiind pripită concluzia instanței

de apel precum că sunt nefondate cerințele reclamantei, în condițiile când cererea de

repunere în termen, la fel, a fost respinsă ca fiind nefondată. Or, respingerea cererii

8

de repunere în termen ca fiind nefondată atrage după sine și tardivitatea celorlalte

cerințe.

În atare circumstanțe, instanța de recurs reține că, cele descrise cert indică la

examinarea superficială a circumstanțelor cauzei, deoarece prezintă relevanță și

folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat,

rezultând din specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe

bază de dovezi certe, pertinente și concludente a situației de fapt, or, concluzia

instanței de apel este rezultatul examinării superficiale a litigiului dedus judecății,

fără o apreciere și elucidare corespunzătoare a circumstanțelor cauzei și interpretării

eronate a probatoriului administrat în cauză în raport cu normele de drept.

Or, principiul procesului echitabil, garantat de art.6 CEDO, reclamă că

hotărârea să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care

l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul

prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii

judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia,

1986).

La rejudecarea cauzei este imperativ de ținut cont de cele expuse și instanța de

apel urmează a verifica dacă cererea este înaintată în termen sau nu, de altfel,

urmează a fi stabilit cert începutul curgerii termenului de prescripție pentru Nadejda

Zubcu și în dependență de cele constatate să emită o hotărâre conformă prevederilor

legale, respectând dreptul părților la un proces echitabil.

De altfel, în dependență de soluția instanței sub aspectul temeiniciei/

netemeiniciei cererii de repunere în termen a acțiunii, instanța de apel urmează să se

expună și asupra celorlalte cerințe, or, pretențiile conform cererii de chemare în

judecată nu pot fi nefondate, în condițiile când cererea de repunere a acțiunii în

termen, la fel, este nefondată.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Nadejda

Zubcu și a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nadejda Zubcu.

Se casează decizia din 07 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nadejda Zubcu împotriva

lui Anton Tulbure, intervenient accesoriu notarul public Teodor Profire cu privire la

repunerea în termen, constatarea nulității testamentului nr.1831 din 12 octombrie

1999 întocmit din numele Feodorei Tulbure pe numele lui Anton Tulbure,

constatarea nulității certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011

eliberat pe numele Nadejdei Zubcu, constatarea nulității certificatului de moștenitor

9

testamentar nr.237 din 08 februarie 2011 eliberat pe numele lui Anton Tulbure,

radierea din Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate înregistrat în baza

certificatului de moștenitor legal nr.236 din 08 februarie 2011 eliberat pe numele

Nadejdei Zubcu și a certificatului de moștenitor testamentar nr.237 din 08 februarie

2011 eliberat pe numele lui Anton Tulbure, încasarea cheltuielilor de judecată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Galina Stratulat

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

10