2ra-832/20 — constatarea nulității contractului

Dosarul nr. 2ra-832/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Cernolev,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Cernolev

împotriva Nadejdei Boșcaneanu, intervenient accesoriu notarul Svetlana Criucova

cu privire la constatarea nulității absolute a testamentului,

împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 februarie 2019, Ion Cernolev a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nadejdei Boșcaneanu, intervenient accesoriu notarul Svetlana Criucova

solicitând declararea nulității testamentului din 13 august 2018, întocmit de către

testatorul Eugenia Cernolev, autentificat de notarul Svetlana Criucova, înregistrat în

registrul actelor notariale sub nr. 5762.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin scrisoarea nr. 105 din 07

februarie 2019, întocmită de notarul Elena Constantinescu, a fost informat că, la 30

ianuarie 2019 de la Nadejda Boșcaneanu a parvenit cererea de acceptare a moștenirii

în calitate de moștenitor testamentar, anexând la procedura succesorală originalul

testamentului din 13 august 2018, întocmit de către testatorul Eugenia Cernolev,

autentificat de notarul Svetlana Criucova, înregistrat în registrul actelor notariale sub

nr. 5762.

Totodată, a menționat că, în baza testamentului, testatorul a testat întreaga avere

către Nadejda Boșcaneanu, fiica sa.

Reclamantul a afirmat că, având calitatea de moștenitor legal de clasa I, soțul

defunctei, fiind inapt de muncă, născut în XXXX, a acceptat moștenirea la data de

02 octombrie 2018 prin declarația nr. 2198 din 02 octombrie 2018. Defuncta a avut

4 moștenitori legali de clasa I, el, un fecior și două fiice. Astfel, cota de moștenire

care i se cuvine constituie 1/8 cotă-parte, adică ½ din ¼ cotă-parte, care i se cuvenea,

în lipsa testamentului în temeiul moștenirii legale.

Reclamantul a opinat că, la momentul semnării testamentului contestat din 13

august 2018, Eugenia Cernolev nu a avut discernământ. La fel, testamentul a fost

falsificat, din motiv că soția sa Eugenia Cernolev nu a putut și nu a avut dorința de

1

a semna un testament pe numele Nadejdei Boșcaneanu.

De asemenea, a indicat că, până la decesul Eugeniei Cernolev, câteva zile

anterior, ultima se afla într-o stare fizică și psihică grea, care o lipsea de capacitatea

de a înțelege acțiunile sale și a dirija cu ele, nu putea acționa cu discernământ, ceea

ce rezultă din extrasul din fișa medicală a bolnavului staționar nr. 181323, eliberat

la data de 11 februarie 2019 de IMSP Institutul de Medicină Urgentă.

Reclamantul a declarat că, drept urmare a întocmirii testamentului contestat,

fiind o persoană de vârstă înaintată, a rămas fără locuință și în orice moment poate

să i se solicite să părăsească apartamentul nr. 7, situat în mun. Chișinău, str.

XXXXX, nr. 52, în care locuiește la moment. Or, acest apartament aparținea soției

sale Eugenia Cernolev, conform datelor din Registrul bunurilor imobile.

Prin hotărârea din 16 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ion Cernolev

împotriva Nadejdei Boșcaneanu, intervenient accesoriu notarul public Svetlana

Criucova cu privire la constatarea nulității absolute a testamentului.

Prin decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Ion Cernolev și s-a menținut hotărârea din 16 iulie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel citând prevederile art.1449 alin.(1), (2)

Cod civil, în redacția de pînă la 01 martie 2019, a menționat că, prin testamentul

autentificat notarial de notarul public Svetlana Criucova cu nr. 5762 din 13 august

2018, Eugenia Cernolev a testat fiicei sale Nadejda Boșcaneanu întreaga sa avere ce

va fi găsită în patrimoniul său la data decesului (f.d.37), iar Ion Cernolev a contestat

legalitatea acestui testament, invocând lipsa de discernământ a testatorului la

momentul întocmirii actului notarial.

Totodată, a indicat că, testamentul din 13 august 2018, înregistrat cu numărul

5762, a fost autentificat la sediul biroului notarial, unde Eugenia Cernolev s-a

prezentat personal, a depus actele pentru întocmirea testamentului, a indicat datele

sale din buletinul de identitate, a semnat testamentul, acțiuni, care se încadrează în

norma de drept, prevăzută de art.199 Cod civil, în redacția de pînă la 01 martie 2019.

Instanța de apel a considerat că, aceste acțiuni denotă existența

discernământului la momentul semnării testamentului și capacitatea de a aprecia

conținutul și consecințele faptelor sale. Or, conform art. 199 alin. (1) și (2) Codul

civil, în redacția de până la 01 martie 2019 consimțămînt este manifestarea,

exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic. Consimțămîntul este

valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenția de

a produce efecte juridice și nu este viciat. În acest sens, a relatat că testamentul

contestat, întrunește toate condițiile de valabilitate a actului juridic-consimțământ,

obiect, cauză și formă. Consimțămîntul trebuie să provină de la o persoană cu

discernământ, adică avînd facultatea de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile

la justa valoare. Prin urmare, instanța de apel a considerat că, defuncta Eugenia

Cernolev conștientiza acțiunile sale, își dădea seama de urmările lor și le dorea în

cunoștință de cauză.

Cu referire la pretinsa lipsă de discernământ a testatorului Eugenia Cernolev la

momentul întocmirii actului notarial, invocat de către soțul acestei Ion Cernolev,

2

instanța de apel l-a respins ca fiind neîntemeiat, or, de către acesta nu au fost

prezentate anumite probe care să ateste cele invocate.

La fel, desi, acesta pune la îndoială concluziile instanței, cât și faptul că, în

cererea de apel se face trimitere la art. 148 Cod de procedură civilă, ce prevede

efectuarea expertizei, instanța de apel accentuează că, apelantul atât la judecarea

cauzei în prima instanță, cât și la judecarea apelului, nu a formulat o cerere prin care

să solicite efectuarea expertizei psihiatrică-legală post-mortem în privința defunctei

Eugenia Cernolev, pentru a se constata dacă la data când a întocmit testamentul pe

numele pârâtei a avut sau nu discernământ. Or, instanța nu poate din oficiu a dispune

efectuarea expertizei. Tot aici, instanța de apel a explicat că, reclamantul este obligat

de a prezenta probe în susținerea cerințelor, iar rolul instanței este de a constata ori

nu temeinicia celor solicitate.

La 10 februarie 2020, Ion Cernolev a declarat recurs împotriva deciziei din 10

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi

hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat neechitatea procesului judiciar în fața

instanței de apel, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și anume prevederile art. 373 alin.(2) Cod e procedură civilă. La fel, instanța

de apel a apreciat arbitrar probele.

Copia recursului a fost expediată intimaților conform scrisorii de însoțire datate

cu 18 mai 2020 (f.d.90) și a fost recepționată la 20 mai 2020 și 26 mai 2020, conform

avizelor de recepție (f.d.91-92).

La 02 iunie 2020, prin intermediul poștei (f.d.97), intervenientul accesoriu

notarul Svetlana Criucova a depus referință la cererea de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 10 decembrie 2019, iar Ion Cernolev

a declarat recurs la 10 februarie 2020, ceea ce denotă că recursul este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Cernolev, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Cernolev nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ion Cernolev.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

4

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Cernolev împotriva deciziei

din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5