2ra-1837/17 — constatarea suprafeței terenului și obligarea modificării hotarelor

prima instanță: Judecătoria Dubăsari dosarul nr. 2ra-1837/17

Judecător: V. Suciu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Grigori Cojuhar,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigori Cojuhar

împotriva Valentinei Gorobeț, Svetlana Păduraru, Primăriei comunei Coșnița

raionul Dubăsari, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Dubăsari cu

privire la constatarea suprafeței terenului și obligarea modificării hotarelor,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău 13 iunie 2017 prin care s-a respins

apelul declarat de Grigori Cojuhar și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Dubăsari

din 19 decembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 12 octombrie 2015, Grigori Cojuhar a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Valentinei Gorobeț, Svetlana Păduraru, Primăriei comunei Coșnița raionul

Dubăsari, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Dubăsari cu privire la

declararea nulității absolute a actelor juridice, obligarea eliberării titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, stabilirea hotarelor în natură și

rectificarea înscrierilor în Registrul bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 05 septembrie 2005 de

către Primăria Coșnița i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului

de teren privind transmiterea în proprietate privată a terenului cu destinație în

construcții, cu suprafața de 0, 3984 ha, situat în satul Coșnița, raionul Dubăsari, cu

număr cadastral xxxxx.

La 31 ianuarie 2000, Primăria Coșnița i-a eliberat Valentinei Gorobeț titlul de

autentificare a dreptului deținătorului de teren privind transmiterea în proprietate

privată a terenului cu destinație în construcții, cu suprafața de 0,2001 ha, situat în

satul Coșnița, raionul Dubăsari, cu număr cadastral xxxxx.

Menționează reclamantul că, ulterior, Valentina Gorobeț a vândut lui Igor

Păduraru în baza contractului de vânzare-cumpărare din 29 februarie 2000 terenul cu

număr cadastral xxxxx.

1

Astfel, reieșind din datele registrului cadastral, în prezent proprietarul terenului

cu număr cadastral xxxxx a devenit Păduraru Svetlana, fiind schimbat numărul

cadastral al terenului litigios, atribuindu-i-se numărul cadastral xxxxx.

Conform deciziei Consiliului comunei Coșnița, raionul Dubăsari din 28 martie

1993 cu nr. 29/6 privind transmiterea în proprietate privată a terenurilor, Primăria

comunei Coșnița urma să-i elibereze lui și Valentinei Gorobeț titlurile asupra

terenurilor repartizate în folosință individuală de colhozul din localitate, a registrelor

cadastrale pentru anii de până în anul 1992, cu stabilirea hotarelor fixe în natură.

Specifică în acest context că, titlurile eliberate lui și Valentinei Gorobeț au fost

eliberate fără a ține cont de înregistrările efectuate în cărțile pământului și registrele

cadastrale ale primăriei și stării de fapt.

Constatând încălcările date, a cerut anularea titlurilor și eliberarea acestora în

conformitate cu legea, ieșirea la fața locului și stabilirea hotarelor fixe în natură, însă

aceste solicitări nu au fost satisfăcute.

Solicită reclamantul, declararea nulă a titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren eliberat la 31 ianuarie 2000 de Primăria satului Coșnița raionul

Dubăsari, Valentinei Gorobeț privind transmiterea în proprietate privată al terenului

cu destinație în construcții, cu suprafața de 0,2001 ha, situat în satul Coșnița raionul

Dubăsari, număr cadastral xxxxx; declararea nulă a titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren eliberat la 05 septembrie 2005 de Primăria satului

Coșnița raionul Dubăsari lui Grigori Cojuhar privind transmiterea în proprietate

privată a terenului cu destinație în construcții, cu suprafața de 0,3984 ha, situat în

satul Coșnița raionul Dubăsari, număr cadastral xxxxx; obligarea Primăriei comunei

Coșnița să-i elibereze titlul de autentificare dreptului deținătorului de teren privind

transmiterea în proprietate privată a terenului, cu destinație construcții, cu suprafața

de 0,43 ha, situat în satul Coșnița raionul Dubăsari în corespundere cu actul de

constatare pe teren a hotarelor fixe; obligarea Primăriei comunei Coșnița să elibereze

titlul de autentificare dreptului deținătorului de teren Valentinei Gorobeț privind

transmiterea în proprietate privată a terenului, cu destinație construcții, cu suprafața

de 0,18 ha, situat în satul Coșnița raionul Dubăsari, în corespundere cu actul de

constatare pe teren a hotarelor fixe; dispunerea efectuării lucrărilor de stabilire a

hotarelor fixe a terenurilor cu numerele cadastrale xxxxx și xxxxx, cu încredințarea

Primăriei comunei Coșnița în comun cu Oficiul Cadastral Teritorial Dubăsari să

efectueze lucrările date și să aprobe actele nominalizate în baza pct. 18, sub pct. 2 din

hotărârea Guvernului nr. 61 din 29 ianuarie 1999 pentru aprobarea Regulamentului

cu privire la formarea bunurilor imobile; rectificarea înscrierii în Registrul cadastral a

bunurilor imobile al Oficiului Cadastral Teritorial Dubăsari filiala ÎS „Cadastru” prin

radierea dreptului de proprietate al lui și a Svetlanei Păduraru asupra terenurilor cu

numerele cadastrale xxxxx și xxxxx.

Ulterior, în ședința de judecată din 10 noiembrie 2016, reclamantul și-a

concretizat și modificat cerințele, solicitând constatarea suprafeței terenului cu număr

cadastral xxxxx, suprafața de 0,4128 ha conform lucrărilor de actualizare efectuate de

Oficiul Cadastral Teritorial Dubăsari din 15 iunie 2016 și obligarea Primăriei

comunei Coșnița raionul Dubăsari să modifice granițele între terenurile cu numerele

cadastrale xxxxx și xxxxx potrivit hărților topografice din anii 1972-2004. Totodată,

a declarat că renunță de la pretențiile formulate în cererea inițială.

2

Prin încheierea Judecătoriei Dubăsari din 10 noiembrie 2016 a fost încetat

procesul civil în urma renunțării reclamantului la pretențiile privind: declararea nulă a

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat la 31 ianuarie 2000

de Primăria satului Coșnița raionul Dubăsari, Valentinei Gorobeț privind transmiterea

în proprietate privată a terenului cu destinație în construcții, cu suprafața de 0,2001

ha, situat în satul Coșnița raionul Dubăsari, număr cadastral xxxxx; declararea nulă a

titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat la 05 septembrie

2005 de Primăria satului Coșnița raionul Dubăsari lui Grigori Cojuhar privind

transmiterea în proprietate privată al terenului, cu destinație în construcții, suprafața

de 0,3984 ha, situat în satul Coșnița raionul Dubăsari, număr cadastral xxxxx;

obligarea Primăriei comunei Coșnița de a elibera titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren lui Grigori Cojuhar privind transmiterea în proprietate privată a

terenului, cu destinație construcții, cu suprafața de 0,43 ha, situat în satul Coșnița

raionul Dubăsari în corespundere cu actul de constatare pe teren a hotarelor fixe;

obligarea Primăriei comunei Coșnița de a elibera titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren Valentinei Gorobeț privind transmiterea în proprietate privată a

terenului cu destinație construcții, suprafața de 0,18 ha, situat în satul Coșnița raionul

Dubăsari, în corespundere cu actul de constatare pe teren a hotarelor fixe; rectificarea

înscrierii în Registrul cadastral al bunurilor imobile a Oficiului Cadastral Teritorial

Dubăsari filiala ÎS „Cadastru” prin radierea dreptului de proprietate al lui Grigori

Cojuhar și Svetlanei Păduraru asupra terenurilor cu numerele cadastrale xxxxx și

xxxxx.

Prin hotărârea Judecătoriie Dubăsari din 19 decembrie 2016 cererea de

chemare în judecată a lui Grigori Cojuhar împotriva Valentinei Gorobeț, Svetlana

Păduraru, Primăriei comunei Coșnița raionul Dubăsari, intervenient accesoriu Oficiul

Cadastral Teritorial Dubăsari cu privire la constatarea suprafeței terenului și obligarea

modificării hotarelor, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Grigori Cojuhar a contestat-o cu

apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău 13 iunie 2017 s-a respins apelul declarat

de Grigori Cojuhar și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 19 decembrie

2016.

La 08 august 2017 Grigori Cojuhar a declarat recurs, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

considerându-le neîntemeiate și ilegale.

Susține recurentul că, fără consimțământul său, intimatul Igor Păduraru în mod

abuziv a instalat gardurile fără respectarea distanței pentru exploatarea construcțiilor

și anexelor la casa sa.

De asemenea indică că, în timpul repartizării terenurilor în proprietate privată

și eliberării de către Primăria comunei Coșnița a Titlurilor de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, s-au comis în planurile cadastrale erori, care nu pot fi

modificate fără acordul scris al părților.

3

A mai indicat că, Primăria comunei Coșnița a eliberat Titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren din 31 ianuarie 2000 Valentinei Gorobeț prin decizia

Consiliului comunal Coșnița, care de fapt nu a fost și nu există la Primărie.

La data de 29 august 2017, Grigori Cojuhar a depus recurs, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, invocând caracterul neîntemeiat al

hotărârilor contestate prin încălcarea normelor legale, reproducând în acest sens

starea de fapt a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 13 iunie

2017 a fost expediată în adresa părților la 18 iulie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea

de însoțire cu nr. 12229, fiind recepționată de către recurent conform plicului poștal

la 27 iulie 2017 (f.d. 47, 93 Vo. III).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul Grigori Cojuhar s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 08 august 2017, în termen.

La 11 septembrie 2017 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Grigori Cojuhar, în raport cu

materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Grigori Cojuhar, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Completul constată că, argumentele invocate în recursul declarat se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, dar nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Grigori Cojuhar.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), c), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Grigori Cojuhar, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

5