2ra-1621/17 — inclaturarea obstacolelor in folosirea spatiului locativ

2ra-1621/17 — inclaturarea obstacolelor in folosirea spatiului locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosar nr. 2ra-1621/17

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

(judecător L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Bostan A., Pahopol A., Negru V. )

Î N C H E I E R E

25 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Ceban Veaceslav, Egorova Irina,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceban Natalia către

Ceban Veaceslav, Egorova Irina cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea spațiului

locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017 și hotărârii

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 28 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă:

La 24 februarie 2015 Ceban Natalia a înaintat cerere de chemare în judecată către

Ceban Veaceslav cu privire la instalarea în spațiul locativ, solicitând să fie emisă o hotărâre

prin care să fie obligați Ceban Veaceslav și Egorova Irina să nu creieze obstacole la

ocuparea spațiului locativ din apartamentul zzzzz, în care a locuit cu doi copii minori până

la emiterea hotărârii din 11.07.2013 (f.d. 3-4).

Prin cererea suplimentară din 12 iunie 2015, reclamanta și-a concretizat cerințele,

formulând acțiunea împotriva pârâților Ceban Veaceslav și Egorova Irina, solicitând să fie

admisă acțiunea, să-i fie apărat dreptul de posesiune asupra apartamentului zzzzz prin

obligarea pârâților Ceban Veaceslav și Egorova Irina să restituie spațiul locativ zzzzz, cu

instalarea acesteia în spațiu locativ și încasarea din contul pârâților Ceban Veaceslav și

Egorova Irina în beneficiul reclamantei Ceban Natalia cheltuielile de judecată constituite

din taxa de stat în sumă de 270,00 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de

700,00 lei (f.d.39-41).

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 11 martie 2001 a fost împărțit spațiul locativ, apartamentul zzzzz, compus din

două părți lit. ”A” și lit. ”G”, situat în zzzzz. Astfel, în folosința Nataliei Ceban și mamei

acesteia, Ceban Stepanida au fost repartizate următoarele încăperi din lit. ”G”: locativa

nr.2, cu suprafața de 13,3 m.p., locativa nr.4, cu suprafața de 8,2 m.p., locativa nr. 7, cu

1

suprafața de 11,9 m.p., bucătărie nr. 3, cu suprafața de 6,0 m.p., bucătărie nr. 8, cu suprafața

de 5,6 m.p., baie nr. 5 cu suprafața de 2,8 m.p. și anexa lit. ”g” cu suprafața de 2,6 m.p., iar

în folosința pârâtului Ceban Veaceslav și bunicăi acestuia, Ceban Larisa au fost repartizate

încăperile din lit. ”A”: locativa nr. 3, cu suprafața de 17,5 m.p., locativa nr. 4, cu suprafața

de 11,4 m.p., bucătărie nr. 1, cu suprafața de 6,3 m.p., baie nr.2, cu suprafața de 3,2 m.p. și

din lit. ”G” – coridor nr. 1 cu suprafața de 4,0 m.p. Totodată, a fost obligată Pretura

sectorului Râșcani, municipiul Chișinău să încheie cu părțile contracte separate privind

închirierea încăperilor repartizate.

Prin urmare, în baza deciziei Preturii sectorului Râșcani, municipiul Chișinău nr.

8/10 din 19.06.2001, a fost divizat contul personal al apartamentului xxxx, compus din lit.

”A” și lit. ”G”, situat în zzzzz.

Ulterior, în legătură cu faptul că o parte din încăperea ”A”, care a fost repartizată

pârâtului Ceban Veaceslav, a fost deteriorată în urma unui incendiu, reclamanta, cu

acordul mamei sale, a permis pârâtului să locuiască temporar în încăperea identificată cu

lit. ”G”, iar peste câteva luni au permis și pârâtei Egorova Irina, să se instaleze cu traiul

în spațiul repartizat reclamantei și mamei acesteia.

Menționează că, pe parcursul locuirii în comun în apartamentul menționat, între

reclamantă și Egorova Irina s-au iscat mai multe conflicte.

Astfel în rezultatul acestor conflicte, pârâtul influiințat de soția sa, în anul 2013, în

perioada când reclamanta îngrijea de un bătrân, temporar lipsind de la domiciliu, a înaintat

împotriva Nataliei Ceban o acțiune în instanța de judecată, prin care a solicitat

recunoașterea dreptului pierdut asupra spațiului locativ din apartamentului zzzzz și

radierea vizei de domiciliu din acest apartament.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2013, acțiunea a

fost admisă integral, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2014,

hotărârea instanței de fond a fost casată cu emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de

chemare în judecată înaintată de către Ceban Veaceslav și Egorova Irina a fost respinsă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 aprilie 2014, recursul declarat de

Ceban Veaceslav și Egorova Irina a fost respins și menținută decizia Curții de Apel

Chișinău din 14 ianuarie 2014.

Susține că, la data de 04 septembrie 2013, după emiterea hotărârii Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2013, pârâții au luat toate hainele reclamantei și a

copiilor ei minori și le-au transportat pe adresa zzzzzzzz, unde domiciliază mama acestora,

Ceban Stepanida, lăsând lucrurile lângă scară.

Reclamanta remarcă că, pârâții, prin diferite metode, îi crează obstacole în folosirea

apartamentul repartizat în folosință, au schimbat lacătele de la ușa de intrare și poartă și

au adus un câine mare și răutăcios.

Consideră că în legătură cu cele relatate, ea și copii ei minori sunt lipsiți de dreptul

de folosință a încăperilor de locuit repartizate ei în baza hotărârii Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău din 11 martie 2001.

Opinează că în baza hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 11 martie

2001, este posesor de bună-credință a apartamentului zzzzz, iar pârâții i-au încălcat dreptul

de posesie asupra acestui spațiu locativ, motiv din care a adresat prezenta acțiune în

2

instanța de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 28 septembrie 2016,

acțiunea Nataliei Ceban a fost admisă, prin apărarea dreptului reclamantei Ceban Natalia

de posesiune asupra apartmanetului zzzzz, au fost obligați pârâții Ceban Veaceslav și

Egorova Irina să nu creeze reclamantei Ceban Natalia obstacole în folosirea spațiului

locativ în apartamentul zzzzz și instalarea Nataliei Ceban în acest spațiu locativ, precum

și încasarea în mod solidar de la Ceban Veaceslav și Egorova Irina în folosul Nataliei

Ceban a sumei de 100,00 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 500,00 lei cu titlu de

asistență juridică (f.d. 140, 143-145).

Împotriva hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 28 septembrie 2016,

Ceban Veaceslav și Egorova Irina au declarat apel (f.d. 148), solicitând casarea integrală

a hotărârii primei instanțe, ca fiind ilegală și neîntemeiată.

Prin decizia Colegiului Civil și de Contencios Administrativ al Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2017 (f. d. 182-197), apelul depus de Ceban Veaceslav și Egorova

Irina a fost respins și menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 26 iunie 2017, Ceban Veaceslav și Egorova Irina au depus cerere de

recurs împotriva deciziei Colegiului Civil și de Contencios Administrativ al Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2017, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de fond

(f.d. 209).

La data de 03 iulie 2017, recurenții prin cerere de recurs suplimentară și-au

concretizat cerințele, solicitând casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 25

aprilie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 28 septembrie 2016, cu

emiterea unei hotărâri prin care să fie respinsă ca nefondată și ilegală cererea de chemare

în judecată înaintată de Ceban Natalia către Ceban Veaceslav, Egorova Irina cu privire la

înlăturarea obstacolelor în folosirea spațiului locativ (f.d.210-213).

În motivarea recursului, au indicat că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare sunt

vădit ilegale, nefondate și pasibile casării.

Consideră că, la baza soluției instanței de fond a fost pus un înscris fals prezentat

de către reclamantă și anume hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 11 martie

2001, care de fapt datează cu data de 26 martie 2001, în acest sens fiind pornită o cauză

penală în privința Nataliei Ceban în baza plângerii depuse de către Ceban Veaceslav și

Egorova Irina.

Indică recurenții că, de către instanțele de judecată nu a fost luat în considerare

faptul că, hotărârea prin care Nataliei Ceban i-a fost repartizat spațiu locativ în folosință,

a fost casată prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 11 februarie 2002.

Iar de către instanța de apel neîntemeiat a fost respinsă cererea apelantului Ceban

Veaceslav privind anexarea la materialele cauzei a hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 26 martie 2001, în original, în scopul probării faptului că hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 11 martie 2001 prezentată de reclamantă este un

fals, prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 8 și art. 26 Cod de procedură

civilă. În așa fel, instanța de apel la emiterea deciziei sale a încălcat prevederile legale

privind aprecierea probelor, prin urmare aprecierea probelor a fost arbitrară, iar erorile

3

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Susțin că, instanța de apel nu a dat o apreciere juridică deciziei Curții de Apel

Chișinău din 25 aprilie 2007, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată

de Ceban Veaceslav către Pretura sectorului Râșcani municipiul Chișinău și ÎMGFL nr.22

cu privire la anularea actelor administrative, prin care s-a decis a obliga ÎMGFL nr.22 să

elibereze un alt cont personal pe apartamentul zzzzz, cu excluderea din acesta a Larisei

Ceban (decedată la 07.03.2004), Ceban Constantin (decedat în anul 1998), a Stepanidei

Ceban, în legătură cu retragerea vizei de domiciliu și a Nataliei Ceban (Cazanli), care este

înscrisă de două ori, cu familia Ceban și cu familia Cazanli.

Recurenții mai indică că, instanța de apel neîntemeiat a respins cererea înaintată de

către Ceban Veaceslav, privind amânarea ședinței de judecată, cu acordarea unui termen

rezonabil pentru traducerea referinței depuse de către intimată. Or, acesta este vorbitor de

limba rusă și avea nevoie de timp pentru a traduce referința depusă de intimat în limba

română și pentru a-și pregăti poziția de apărare, iar cu traducerea referinței de către

interpretul oferit de instanță în coridorul instanței apelantul nu a fost de acord.

Prin urmare, recurenții consideră că, prin neacordarea termenului pentru traducerea

referinței, le-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. art. 24, 26, 27, 56 Cod de

procedură civilă și art. 6 CEDO.

Verificând argumentele invocate de Ceban Veaceslav și Egorova Irina în cererea

de recurs, pe baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 01 august 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului o

copie a cererii de recurs preventiv și a recursului motivat, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective,

intimatul însă nu a prezentat referință în termenul acordat, admisibilitatea recursului

urmând a fi decisă în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 20 iunie 2017 Curtea de Apel Chișinău

a expediat în adresa participanților la proces dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău

din 25 aprilie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire din 20 iunie 2017 (f.d. 203),

iar la data de 13 iulie 2017 a expediat în adresa lui Ceban Veaceslav, Egorova Irina și

Ceban Natalia decizia motivată a deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2017, fapt

confirmat prin scrisoare de însoțite nr. 11669 din 13 iulie 2017 (f.d.204).

Prin urmare, recursul declarat de Ceban Veaceslav și Egorova Irina la 26 iunie 2017

se consideră depus în termen.

Potrivit art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

4

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al aceluiași articol prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt. În aceste condiții, trebuie

observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac, la care se poate recurge doar în

cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de

procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența și

temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat

de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și

Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

5

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului,

or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu

art. 6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul relevă că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție

de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar

în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs

care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de

șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție.

În speță, completul notează că cererea de recurs depusă de Ceban Veaceslav și

Egorova Irina este întemeiată, în drept, pe temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. c) și

alin. (4) Cod de procedură civilă.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, recurenții au reluat

criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat

cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări admise de instanța de

apel nu este suficient de fundamentată și nu are vocația de a conduce la modificarea soluției

în prezenta cauză civilă.

Totodată, nu pot fi reținute argumentele recurenților, precum că apelanților, care sunt

vorbitori de limba rusă, la examinarea cererii de apel li s-a încălcat dreptul de a face

cunoștință cu actele și lucrările dosarului și să vorbească în judecată prin interpret.

Or, reieșind din materialele cauzei civile și anume din procesul-verbal al ședinței de

judecată din 28 februarie 2017, examinarea apelului depus de către Ceban Veaceslav și

Egorova Irina a fost amânată pentru o altă dată, din motivul că nu a fost posibil de asigurat

prezența unui translator. Iar, potrivit procesului-verbal din 25 aprilie 2017 (f.d. 176-178) și

înregistrărilor audio a ședinței de judecată din 25 aprilie 2017 (anexate la materialele

dosarului judiciar), cererea de apel a fost examinată cu participarea translatorului Burdila

Alisa.

În temeiul celor enunțate, instanța de recurs constată că apelanților, în conformitate

cu alin. (2) art. 24 Cod de procedură civilă, le-a fost respectat dreptul să ia cunoștință de

actele, de lucrările dosarului și să vorbească în judecată prin interpret.

Pe cale de consecință, instanța, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de

procedură civilă, conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi

„efectiv”, adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări

6

esențiale sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Din aceste raționamente, completul Colegiului constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea

instanței, raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în mod

unanim că recursul declarat de către Ceban Veaceslav și Egorova Irina nu ridică probleme

de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ceban Veaceslav și Egorova Irina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Iulia Sârcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

7